Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2025:040.000914

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. 198/115/2025

DECIZIA PENALĂ NR. 914/A
Ședința publică din 20.11.2025

Completul constituit din:

Președinte: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)

Ministerul Public a fost reprezentat la termenul când au avut loc dezbaterile prin procuror (...) din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA-Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul A.I.M. împotriva sentinței penale nr. 47/04.09.2025 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 198/115/2025
Mersul dezbaterilor precum și susținerile orale ale părților, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 27.10.2025 când instanța, în baza art. 391 alin. 1 raportat la art. 405 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii pentru data de azi, prin punerea acesteia la dispoziția părților și procurorului prin mijlocirea grefei instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 88/18/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2025 sub număr unic dosar 198/115/2025, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reținut că inculpatul A.I.M., ofițer de poliție din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Caraș-Severin (până la data de 06.01.2021 șef al Biroului Rutier al Poliției mun. Reșița), la data de 31.03.2021 a pretins și primit suma de 400 lei de la numitul C.C., persoană cercetată în cadrul unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, lăsându-l să creadă că are influență asupra funcționarului public din cadrul laboratorului de analiză a probelor de sânge al SJML Caraș-Severin care efectuează analiza probelor sale de sânge pentru determinarea alcoolemiei, promițându-i că va interveni pe lângă acesta și îl va determina să efectueze un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să îi creeze o situație avantajoasă, prin reducerea pe nedrept a cantității de alcool în sânge în Buletinul de analiză, în schimb funcționarul public al SJML Caraș-Severin urmând a primi suma de 400 lei. În realitate, inculpatul nu a intervenit în niciun fel la funcționarul public, reținându-și pentru sine suma de bani primită de la C.C..
Prin sentința penală nr. 47/04.09.2025 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 198/115/2025, în baza art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului A.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 2 (doi) închisoare.
În baza 67 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit. a, b și k Cod penal (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art.65 alin.1, 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit. a, b și k Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice Serviciului de Probațiune Botoșani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune Botoșani informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate împreună cu instituții din comunitate.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei orașului Flămânzi, jud. Botoșani, sau Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani, pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 Cod penal, care prevăd revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță.
În baza art. 404 alin.4 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 291 alin.2 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.I.M. a sumei de 400 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 404 alin.4 lit.c Cod procedură penală, raportat la art. 2502 Cod procedură penală,s-a menținut, în vederea confiscării speciale, măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 03.02.2025, prin poprire asupra salariului ce i se plătește inculpatului de către I.P.J. Botoșani, pentru suma de 400 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 229,15 lei reprezintă cheltuieli efectuate în faza urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.03.2021, în jurul orei 01:20, numitul C.C. a acroșat un autoturism în mun. Reșița, în timp ce conducea autoturismul cu nr. (...). La fața locului s-a deplasat de îndată un echipaj de poliție rutieră care a constatat că C.C. are o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,82 mg/l alcool pur. Drept urmare, acesta a fost condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge. Prima probă a fost recoltată la ora 01:45 iar cea de a doua la ora 02:45.
Probele de sânge recoltate au fost primite la Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin la data de 29.03.2021 și au fost prelucrate în laborator, în sistem computerizat (aparatul gazcromatograf) la data de 30.03.2021, rezultatul fiind de 1,88 g/l alcool pur la prima probă, respectiv 1,64 g/l la cea de a doua probă. Rezultatul a fost stocat în memoria aparatului. La data de 31.03.2021, C.C. a achitat taxa pentru efectuarea analizei.
La data de 05.04.2021, chimistul specialist care a efectuat analiza, numita B.L. a întocmit Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. (...)/30.03.2023 în care se arată rezultatul analizei. Mai departe, buletinul de analiză a fost expediat la Poliția mun. Reșița de unde a fost atașat la dosarul penal constituit, respectiv dosarul penal nr. 259/P/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
Urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către agent șef de poliție M.B. din cadrul Poliției mun. Reșița, Biroul Rutier.
Conducătorului auto C.C. i s-a atribuit calitatea de suspect și apoi inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, iar prin rechizitoriul din data de 03.08.2021 a fost trimis în judecată.
Prin Sentința penală nr. 4/10.01.2022 a Judecătoriei Reșița, definitivă, numitul C.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, ceea ce a atras implicit anularea permisului de conducere.
C.C. se cunoștea cu A.I.M. de dinainte de data de 28.03.2021. Pe acest fond, la data de 31.03.2021, între orele 11:18 și 14:45, cei doi au discutat prin mesaje în aplicația Whatsapp despre analiza probelor de sânge, cel de al doilea îndemnând pe primul să își plătească taxa pentru efectuarea analizei și să îi aducă chitanța. Totodată, au discutat despre influențarea rezultatului analizei, prin mituirea funcționarului din cadrul SJML Caraș-Severin, discuția fiind redată în cuprinsul rechizitoriului.
Mesajele telefonice redate au fost identificate la percheziția informatica efectuata asupra telefonului mobil al martorului C.C..
La data de 18.09.2023, C.C. a fost audiat în calitate de martor în prezentul dosar penal, ocazie cu care a denunțat fapte de corupție comise de către ofițerul de poliție A.I.M.. Astfel, martorul a declarat că în noaptea când a fost oprit în trafic, după ce a fost legitimat și testat de echipajul rutier, 1-a sunat pe inculpat pentru a-i cere sfaturi, dar acesta nu i-a răspuns. A doua zi dimineața a fost sunat de A.I.M., iar în cadrul discuțiilor polițistul i-a spus de mai multe ori că îl ajută, că îl „rezolvă” cu dosarul, că va trebui să dea doar o retestare și asta va fi tot, că se va reduce perioada de suspendare și își poate lua permisul înapoi. Polițistul i-a mai spus să plătească taxa pentru analiza sângelui pentru a primi rezultatul mai repede, ceea ce martorul a și făcut. Mai departe, în una din zile, polițistul s-a prezentat la locul de muncă al martorului - o hală de producție a mobilei situată în (...) și 1-a chemat afară. Afară, polițistul i-a spus martorului că se pot reduce valorile la sânge astfel încât să nu fie foarte gravă situația sa din dosar. Martorul a întrebat ce ar putea face (martorul), iar A.I.M. i-a spus că „la sânge mai putem discuta”, că vede ce este de făcut și cum, urmează să îl anunțe și încearcă să „rezolve” în sensul reducerii valorii cantității de alcool din sânge. Martorul a fost de acord cu orice ajutor propus de polițistul A.I.M.. Aproximativ după o zi sau două a primit un mesaj pe WhatsApp de la A.I.M. în care îi transmitea că face să fie bine dar vrea suma de 400 ron, referindu-se la faptul că funcționarul pe lângă care trebuie să intervină ar dori suma de 400 de lei pentru a se ocupa de probele sale de sânge ca să iasă cât mai favorabil. Martorul a fost de acord cu suma de 400 de lei pretinsă de polițistul A.I.M. pentru a interveni la funcționarul care avea în lucru proba sa de sânge astfel încât rezultatul să îi fie favorabil. Polițistul i-a spus că va trimite la martor un taximetrist pentru a-i da lui suma de bani și să îi pună într-o hârtie ca să nu se vadă. În aceeași zi a și venit la martor o persoană de sex masculin care conducea un taxi, căreia i-a dat suma de 400 de lei pentru cele menționate anterior. Mai departe, martorul s-a mai întâlnit cu polițistul și a discutat și prin mesaje, care îi spunea că nu este așa de grav, că va trebui să dea doar o retestare, că se rezolvă și e ok, fără să spună unde va încerca să rezolve, la cine anume. Martorul a cunoscut de la polițistul A. că dosarul său este instrumentat de polițistul M., fost coleg cu At. și, dată fiind această situație, chiar a crezut că îl poate ajuta. După o perioadă de timp în care îl întreba pe A. ce se mai întâmplă, iar el nu îi dădea un răspuns concret, într-o zi polițistul A.I.M. i-a cerut suma de 1.000 de euro, spunând că este inițial un împrumut, însă a afirmat că „trebuie să dau și eu mai departe”. Date fiind discuțiile anterioare purtate cu A.I.M. martorul a înțeles că din această sumă de 1.000 de euro nu sunt toți cu împrumut și va trebui să dea și el mai departe persoanelor care pot să îi rezolve dosarul, fără să fie adus în discuție vreun nume. Martorul s-a întâlnit cu A.I.M. în mun. Reșița, cel din urmă a venit cu un autoturism taxi, a preluat repede suma de 1.000 euro de la martor, fără să îi numere, fără alte discuții, apoi a plecat. După un timp, martorul a primit hotărârea de condamnare. Atunci a realizat că a fost „țeapă”, respectiv că A.I.M. nu a reușit să îl ajute cu nimic și deci trebuie să îi înapoieze suma de 1.000 de euro dată pe parcursul acestui dosar penal. După aflarea soluție (în ianuarie 2022), martorul i-a cerut banii înapoi lui A.I.M., dar acesta nu i-a restituit, deși a promis că îi restituie. Susține martorul ca s-a încrezut în inculpat când i-a dat banii, căci cunoștea că a fost polițist la circulație.
Conform procesului-verbal de redare a discuției din data de 06.10.2023, la orele 13:37, se constată că inculpatul A.I.M. a recunoscut că a primit suma de 400 lei de la martorul C.C., sub pretextul că va interveni la funcționarul care efectuează analiza pentru a-1 determina pe acesta ca, în schimbul sumei de bani respective, să reducă cantitatea de alcool în probele de sânge. La data de 14.11.2024, C.C. a declarat că A.I.M. nu i-a restituit suma de 400 lei.
Au fost audiați funcționarii din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Caraș-Severin, semnatari ai Buletinului de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr. (...)/30.03.2021 privind pe C.C., respectiv numiții B.L.C. - chimistul și B.V.F. - asistentul medical, în calitate de martor. Totodată, în aceeași calitate a fost audiat cel de al doilea chimist al serviciului, T.P.A.. Din declarațiile celor trei persoane s-a reținut că nu îl cunosc pe A.I.M., nu s-au efectuat intervenții la analiza corectă a probelor de sânge, buletinul de analiză a fost redactat la data de 05.04.2021, iar în laborator nu au acces persoane neautorizate.
Potrivit art.291 alin.1 Cod penal, traficul de influență constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Jurisprudența a statuat că este suficientă indicarea calității sau a autorității (referirea pe care inculpatul a făcut-o la judecătorul cauzei în prezenta speță), respectiv a instituției ce are competența de a îndeplini un act în legătură cu atribuțiile de serviciu în discuție. Astfel, primirea de bani, cu promisiunea de a influența ofițeri de poliție spre a se obține eliberarea unui arestat sau pentru netrimiterea în judecată a inculpatului, îndeplinește cerința art.291 Cod penal, fapta referindu-se la atribuțiile de serviciu ale funcționarului asupra căruia făptuitorul pretinde că are influență, polițistul care, deși nu are atribuția de a soluționa cauza, poate acționa în efectuarea cercetărilor, în așa fel încât să determine adoptarea unei anumite soluții de către procuror (C.S.J., completul de 9 judecători, decizia nr.15 din 05.02.2001 în Curierul judiciar nr.3/2002, p.101-102; Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr.257 din 13.01.2005, nepublicată – Emilia Mădulărescu, Traficul de influență, Studiu de doctrină și jurisprudență, p.53, Editura Hamangiu, București, 2006).
Chiar și în situația în care a atribuit un nume fictiv funcționarului pe lângă care a promis intervenția, făcând referire însă la calitatea pe care o îndeplinea respectivul, este suficientă pentru reținerea infracțiunii de trafic de influență, din moment ce calitatea indicată dădea posibilitatea, prin atribuțiile sale de serviciu, să fie adus la îndeplinire actul solicitat (C.S.J., Secția penală, decizia nr.5438/2001 în Dreptul nr.4/2003; Emilia Mădulărescu, Traficul de influență, Studiu de doctrină și jurisprudență, p.53, Editura Hamangiu, București, 2006).
Important este ca acea influență, reală sau presupusă, a făptuitorului, să fi constituit pentru cumpărătorul de influență motivul determinant al tranzacției. Prin urmare, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, din perspectiva activității făptuitorului, elementele determinante sunt indicarea funcționarului în atribuțiile căruia intră efectuarea actului pentru care a promis că își va exercita influența și să precizeze actul referitor la care se trafică influența (I. Dumitru, În legătură cu latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență în Dreptul nr.5/1998; Emilia Mădulărescu, Traficul de influență, Studiu de doctrină și jurisprudență, p.54, Editura Hamangiu, București, 2006).
Pe de altă parte, neprecizarea numelui și calității persoanei pe lângă care urmează a se interveni nu are relevanță, legea necerând această condiție. Important este ca prin afirmațiile inculpatului și prin modul în care s-a făcut promisiunea, persoana care cumpără traficul de influență să fie convinsă de realitatea acestora, respectiv că făptuitorul dispune de anumite relații și că, prin intermediul lor, va da curs promisiunii făcute. Activitatea inculpatului nu s-a rezumat la o simplă promisiune, cu intenția inducerii în eroare, ci a desfășurat activități tipice infracțiunii, constând în simularea deplasării la domiciliul funcționarului și la instituția al cărui angajat era (Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr.1094 din 25.02.2004, nepublicată – Emilia Mădulărescu, Traficul de influență, Studiu de doctrină și jurisprudență, p.54, Editura Hamangiu, București, 2006).
Practica judiciară a mai decis că influența de care se prevalează făptuitorul trebuie să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția. Nu este necesar ca făptuitorul să aibă în exclusivitatea asemenea atribuții, căci această cerință excede prevederilor art.291 Cod penal, ci este suficient ca el să aibă numai anumite sarcini concrete de execuție în domeniul respectiv (Trib. jud.Neamț, decizia penală nr.555/1979, în R.R.D. nr.12/1980 – Emilia Mădulărescu, Traficul de influență, Studiu de doctrină și jurisprudență, p.56, Editura Hamangiu, București, 2006).
În același sens, s-a menționat că, pentru existența infracțiunii de trafic de influență, este suficient să se precizeze actul pentru a cărei îndeplinire urmează să se exercite influența traficantului, neavând relevanță dacă a fost sau nu indicată persoana ce urmează să fie influențată. Este însă necesar ca persoana căreia i se promite efectuarea intervenției să aibă un interes real, iar atribuțiile funcționarului asupra căruia se exercită influența trebuie să fie de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția.
Din cele ce preced rezultă că sunt pe deplin îndeplinite cerințele laturii obiective ale infracțiunii în speță, inculpatul determinând suficient de exact persoana asupra căreia afirma că ar avea influență, respectiv judecătorul cauzei, chiar dacă nu a indicat un nume sau instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea. Așa cum s-a arătat, important este ca acea influență, reală sau presupusă, a făptuitorului, să fi constituit pentru cumpărătorul de influență motivul determinant al tranzacției.
În condițiile în care inculpatul nu s-a limitat la simple afirmații, promisiuni de intervenție în favoarea denunțătorului, ci a recurs la mijloace de persuasiune deosebit de eficiente (detalii despre fixarea primului termen de judecată, modalitatea de administrare a probațiunii – direct în fața instanței sau comisie rogatorie, procura notarială de reprezentare în cadrul procesului, faza de executare a hotărârii prin intermediul unui executor judecătoresc, lipsa de relevanță a indicării numărului dosarului în cuprinsul procurii notariale etc.), este evident că denunțătorul a fost pe deplin convins atât de calitatea de judecător a persoanei pentru care i s-au solicitat banii, cât și de existența reală a unui proces civil referitor la reconstituirea dreptului de proprietate a familiei sale asupra terenurilor, respectiv de posibilitățile concrete pe care le avea inculpatul și intermediarii săi de a obține o hotărâre judecătorească favorabilă denunțătorului. Că tot acest scenariu gândit de către inculpat a fost eficient în ceea ce privește formarea convingerii denunțătorului cu privire la afirmațiile inculpatului, stă dovadă faptul că și după 9 luni de la remiterea sumei de bani denunțătorul era ferm convins că există la București un proces în curs și că îl va câștiga, singura sa nedumerire fiind legată de faptul că încă nu a fost citat și nu cunoștea numărul dosarului.
În aceste condiții, s-a reținut că este evident că este îndeplinită cerința ca influența pretinsă de inculpat să fi constituit pentru denunțător motivul determinant al angajării discuțiilor cu inculpatul.
Prima instanță a reținut că este lipsit de relevanță juridică pentru tipicitatea infracțiunii de trafic de influență împrejurarea că în acele circumstanțe exista sau nu în lucru în mod concret la vreo instanță un dosar civil având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a familiei denunțătorului, esențial fiind pentru reținerea în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență ca prin afirmațiile făcute și prin modul în care s-a făcut promisiunea, persoana care cumpără traficul de influență să fie convinsă de realitatea acestora, condiție pe deplin îndeplinită în prezenta cauză. De altfel, conținutul legal al infracțiunii nu conține o asemenea condiție, excedând cadrului legal reținerea unei astfel de condiții, care ar adăuga la lege și ar presupune eludarea răspunderii penale a unui infractor ce a consumat pe deplin infracțiunea.
Tribunalul a constatat că încadrarea juridică reținută în rechizitoriu, respectiv cea de trafic de influență a fost menținută, deși apărătorii au solicitat schimbarea încadrării juridice în cea de înșelăciune.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social relativ ridicat, indiferent de valoarea sumei traficate și primite, cât mai ales de calitatea inculpatului de polițist-agent șef principal de poliție, pus în slujba comunității pentru a deservi actul de justiție.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că desfășoară o activitate ilegală și urmărind ca prin aceasta să dobândească foloase materiale ilicite.
În momentul individualizării pedepsi, instanța a luat în considerare și persoana inculpatului, acesta recunoscând că a primit sume de bani de la martorul denunțător pentru a-i facilita obținerea mai rapidă a permisului de conducere, însă a arătat că nu a avut niciun moment în vedere faptul că va interveni pe lângă o anumită persoană pentru a obține o soluție favorabilă martorului denunțător.
În drept, fapta inculpatului A.I.M., constând în aceea că, fiind ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Politie Caraș-Severin (până la data de 06.01.2021 șef al Biroului Rutier al Poliției mun. Reșița), la data de 31.03.2021, a pretins și primit suma de 400 lei de la numitul C.C. - persoană cercetată în cadrul unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, lăsându-l să creadă că are influență asupra funcționarului public din cadrul laboratorului de analiză a probelor de sânge al SJML Caraș-Severin care efectuează analiza probelor sale de sânge pentru determinarea alcoolemiei, promițându-i că va interveni pe lângă acesta și îl va determina să efectueze un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să îi creeze o situație avantajoasă, prin reducerea pe nedrept a cantității de alcool în sânge în Buletinul de analiză, în schimb funcționarul public al SJML Caraș-Severin urmând a primi suma de 400 lei, în realitate, ofițerul de poliție nu a intervenit în niciun fel la funcționarul public, reținându-și pentru sine suma de bani primită de la C.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Latura obiectivă: inculpatul a realizat acțiuni ce se includ în modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii de trafic de influență. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la data când a avut loc prima discuție dovedită în mod clar, între martorul C.C. și inculpat despre fapta de trafic de influenta, respectiv 31.03.2021, prelucrarea probelor de sânge în sensul determinării cantității de alcool prin aparatul gazcromatograf a fost deja efectuată (la data de 30.01.2021), operațiunea și rezultatul ei fiind stocate/înregistrate în memoria aparatului.
S-a reținut că consemnarea rezultatului de către funcționarul public care a efectuat analiza, în Buletinul de analiză, a avut loc însă abia în data de 05.04.2021. În Buletinul de analiza se indica pentru prima dată în documentația opozabilă în procesul penal pentru art. 336 Cod penal, rezultatul analizei probelor de sânge.
După cum au declarat și martorii funcționari în cadrul laboratorului de toxicologie al SJML Caraș-Severin și după cum rezultă și în mod logic, asupra Buletinului de analiza se poate interveni de către factorul uman, în sensul indicării unor alte valori ale alcoolemiei decât cele reale, spre a favoriza eventual un conducător auto, nu însă și asupra rezultatului generat de aparatul gazcromatograf care se stochează în mod automat în memoria acestuia.
A mai reținut că C.C. a fost interesat de obținerea în Buletinul de analiză a unor valori ale alcoolemiei mai mici, căci acest document ar fi putut determina o pedeapsă mai ușoară, si recupera mai repede permisul, sens în care a convenit cu inculpatul să se comită o infracțiune de trafic de influență la chimistul care eliberează buletinul de analiză. Același act - buletinul de analiză - a fost avut în vedere și de către inculpat atunci când a promis intervenția la funcționar. Buletinul de analiză cu valori mai mici era urmărit deci de către cei doi, C.C. si inculpat, căci acesta urma să fie analizat în procesul penal de către magistrat în vederea stabilirii existentei infracțiunii și pedepsei pentru art. 336 Cod penal.
Discuțiile celor doi privind traficarea influenței de către inculpat sunt plasate înainte de întocmirea buletinului de analiză (31.03.2021 - discuția, 05.04.2021 - întocmirea actului de către funcționar).
De altfel, inculpatul nu a cunoscut la data când a pretins banii și a promis intervenția că au fost prelucrate probele de sânge de către aparat, după cum rezultă din datele obținute din audierea sa, a funcționarilor laboratorului si a notei întocmite de către chimistul B.L.. În mesajele telefonice din data de 31.03.2021, inculpatul îl îndeamnă pe C.C. să plătească taxa de analiză pentru a primi mai repede rezultatul și afirmă că, dacă astăzi îi dă banii pentru intervenție, „mâine îl bagă la făcut”, referindu-se la funcționar și efectuarea analizei sângelui.
Cerința atașată laturii obiective a infracțiunii și anume că actul vizat, pentru care se trafica influența este un act ce se va efectua (deci viitor), este îndeplinita (textul art. 291 Cod penal prevede că traficantul promite că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri).
S-a mai constatat că elementul material al infracțiunii analizate constă în pretinderea, urmată de primirea unei sume de bani, de 400 lei, ce nu i se datora inculpatului, în schimbul influenței pe care s-a angajat să și-o exercite asupra funcționarului public din cadrul SJML Caraș-Severin care efectuează analiza probelor de sânge recoltate de la un conducător auto, pentru a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să indice în buletin valori mai mici ale alcoolemiei decât cele reale.
Inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarului public din cadrul SJML Caraș-Severin dat fiind faptul că este ofițer de poliție, o perioadă îndelungată a lucrat la poliția rutieră și, mai mult, a fost șef al Biroului Rutier al Mun. Reșița până la data de 06.01.2021, aspecte de natură să creeze aparența că într-adevăr inculpatul ar fi putut avea influența promisă. Între poliția rutieră și laboratorul de toxicologie al unui SJML există o cooperare continuă pentru efectuarea analizelor probe de sânge ale conducătorilor auto.
Prima instanță a reținut că inculpatul nu a indicat numele funcționarului public pe lângă care a promis intervenția. Inculpatul s-a referit la persoana care efectuează analiza („Știu, dar nu poate decât 0.50 să scadă maxim”; „îmi garantează că face să fie bine dar vrea 400 ron”; „Mâine îl bagă la făcut”). Este evident ca inculpatul s-a referit la chimistul din cadrul SJML Caraș-Severin, funcționar public în sensul prev. de art. 174 Cod penal.
Inculpatul nu a intervenit la funcționarul public și și-a oprit pentru sine suma de bani pe care a pretins-o și a primit-o, infracțiunea consumându-se în momentul în care inculpatul a pretins suma de bani în scopul intervenției și a promis intervenția.
Urmarea imediata constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul SJML Caraș-Severin și rezultă din materialitatea faptei (infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal fiind una de pericol abstract).
Din perspectivă subiectivă, prima instanță a reținut că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei (crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul unităților prev. de art.176 Cod penal), urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, prev. de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal (a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte), știind că foloasele, în speță suma de 400 lei acceptată, reprezintă prețul influenței asupra funcționarului public, iar pe planul conștiinței reprezintă pericolul creat pentru onestitatea și corectitudinea funcționarului public.
În aceste condiții, văzând prevederile art. 396 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, impunându-se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii trafic de influență, prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Ca principiu general în ceea ce privește modul de sancționare al faptelor de corupție, comise în mod special într-un domeniu sensibil, cum este cel al aplicării legii, instanța a apreciat că principalul rol în lupta împotriva corupției îl are în mod firesc politica penală a unui stat, desfășurată în scopul eradicării fenomenului infracțional. Tratamentul sancționator al infracțiunilor de corupție și implicit individualizarea judiciară a pedepselor aplicată în astfel de cauze, precum și a modalităților de executare a acestora, reprezintă aspecte importante de politică penală, orientate în mod inevitabil de imperativul adoptării unor măsuri care să reflecte gradul sporit de pericol social reprezentat de respectivul fenomen.

Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de luptă împotriva corupției, să-și poată atinge scopul (constând în reducerea treptată a fenomenului infracțional), este imperios necesar ca fiecare pedeapsă aplicată să-și îndeplinească funcțiile sale specifice, doar în acest mod putând fi atins scopul unei pedepse; în aceeași linie de raționament, se apreciază că o pedeapsă este aptă să-și îndeplinească funcțiile și să-și realizeze scopul doar dacă, atât în faza judecății, cât și în cea a executării, este perfect individualizată, constituind un instrument adecvat de realizare practică a politicii penale.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului lor și al legii, pedepsele principale trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al acestora pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
De altfel, determinarea scopului pedepsei reprezintă primul pas în activitatea de individualizare judiciară, întrucât numai după ce se lămurește acest aspect se poate aprecia în ce măsură sunt relevante anumite realități de fapt, precum și modalitatea de evaluare a acestora. Or, pornind de la cele expuse în paragraful anterior, este evident faptul că retribuția justă realizează implicit scopul pedepsei, de prevenție generală și specială.
În raport de aceste considerente de ordin general, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată în speță, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal (așa cum au fost punctate mai sus), limitele speciale de pedeapsă, gradul suficient de ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, motivul săvârșirii infracțiunii, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. De asemenea, s-a ținut cont de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modul, mijloacele și condițiile concrete de săvârșire a faptei, urmarea produsă și lipsa antecedentelor penale. În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei; totodată, o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare a faptei comise și a vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.
Prima instanță a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost încadrată juridic, însă a recunoscut faptul că a pretins și primit de la martorul denunțător suma de 400 lei pentru a-i obține o soluție favorabilă, inculpatul solicitând ca judecata să se facă conform procedurii de drept comun, astfel că la individualizarea pedepsei nu se va da eficiență dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în condițiile în care infracțiunea de trafic de influență se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont în special de împrejurările săvârșirii faptei, dar și de persoana inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia, instanța a aplicat inculpatului A.I.M. o pedeapsă orientată spre minim, respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la pedepsele complementare și accesorii, prima instanță a reținut că în aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 18/07/2008, având în vedere gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului, rezultă că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția. Astfel, în raport de criteriile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal, constând în natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte anterior prezentate, instanța apreciază ca fiind necesară, pe lângă pedeapsa principală individuală, pedeapsa complementară și accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și k Cod penal, pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.
Cu privire la modalitatea executării pedepsei aplicată inculpatului A.I.M., prima instanță a reținut dispozițiile art.91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 42 Cod penal sau pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; ultimul considerent se referă la persoana condamnatului, la conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, la eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și la posibilitățile sale de îndreptare.
Prima instanță a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 (doi) ani închisoare. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă de către acesta a pedepsei aplicate. Conform declarației din data de 22 mai 2025, inculpatul A.I.M. este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Drept urmare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere reglementate de art. 93 alin.1 Cod penal, fiindu-i totodată aplicabile dispozițiile art. 93 alin.2 Cod penal, privitoare la frecventarea unui program de reintegrare socială și respectiv ale art.93 alin. 3 Cod penal, privitoare la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile.
Împotriva sentinței penale nr. 47/04.09.2025 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, în dosarul nr. 198/115/2025, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.I.M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.09.2025, sub același număr de dosar, respectiv 198/115/2025.
Inculpatul A.I.M. a solicitat a se dispune admiterea apelului și desființarea încheierii din data de 22.05.2025, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare.
Totodată, a solicitat desființarea sentinței penale nr. 47/04.09.2025, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în același dosar, hotărâri pe care le-a considerat netemeinice și nelegale.
Rejudecând cauza, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) Cod penal.
De asemenea, ca urmare a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice a solicitat ca, reindividualizând pedeapsa aplicată de instanța de fond, să se dispună reducerea cuantumului acesteia, stabilind o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de norma de incriminare – art. 244 alin. (1) Cod penal –, incidentă în cauză ca efect al schimbării încadrării juridice.
A solicitat a se da eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) din Codul penal și, în temeiul dispozițiilor art. 83–85 alin. (1) din Codul penal, a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, inculpatul a considerat că în mod netemeinic și nelegal, judecătorul fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. (1) Cod penal.
Astfel, a arătat că prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina apelantului–inculpat faptul că acesta, în calitate de ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Caraș-Severin, la data de 31.03.2021, a pretins și a primit suma de 400 de lei de la numitul C.C. – persoană cercetată într-un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului –, lăsându-l să creadă că are influență asupra funcționarului public din cadrul laboratorului de analiză a probelor de sânge al S.J.M.L. Caraș-Severin, care urma să efectueze analiza probelor sale de sânge pentru determinarea alcoolemiei. Inculpatul i-ar fi promis acestuia că va interveni pe lângă respectivul funcționar public și îl va determina să efectueze un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să îi creeze o situație avantajoasă prin reducerea, pe nedrept, a valorii alcoolemiei consemnate în buletinul de analiză, funcționarul urmând, în schimb, să primească suma de 400 de lei.
În realitate, ofițerul de poliție nu a intervenit în niciun fel pe lângă funcționarul public, reținându-și pentru sine suma de bani primită de la denunțător.
Așadar, inculpatul a arătat că indiferent dacă ne aflăm în ipoteza existenței unei influențe reale a traficantului de influență asupra funcționarului public în a cărui competență intră actul cu privire la care urmează să se intervină, ori în situația premisă a inexistenței unei asemenea influențe – traficantul de influență lăsând să se creadă că ar avea influență asupra funcționarului public, deși nu o are, infracțiunea de trafic de influență nu poate subzista în absența realizării cerinței anteriorității sau cel puțin a concomitenței acțiunii proprii elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, în raport cu îndeplinirea actului de către funcționarul public.
Această cerință esențială, atașată elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, reprezintă o condiție sine qua non pentru existența acesteia.
Or, în cauză, din probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, rezultă în mod cert că cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, constând în anterioritatea ori concomitența acțiunii ce constituie elementul său material (în oricare dintre modalitățile alternative prevăzute de norma de incriminare) față de momentul îndeplinirii actului asupra căruia s-ar fi exercitat influența, nu este îndeplinită, actul de executare al traficului de influență – respectiv prelucrarea probelor de sânge prelevate de la denunțător – fiind îndeplinit anterior.
Astfel, după cum se reține chiar în actul de sesizare, data la care a avut loc pretinderea și primirea sumei de 400 lei de la denunțător, în schimbul promisiunii că apelantul–inculpat va interveni asupra funcționarului public din cadrul laboratorului de analiză a probelor de sânge al S.J.M.L. Caraș-Severin, determinându-l să reducă pe nedrept cantitatea de alcool în sânge, a fost 31.03.2021. La acea dată, prelucrarea probelor de sânge pentru determinarea cantității de alcool prin metoda gazcromatografică fusese deja efectuată, respectiv la data de 30.03.2021, aspect reținut, de altfel, și în actul de sesizare.
Inculpatul a apreciat că o analiză riguroasă a probatoriului conduce la o singură concluzie, contrară celei susținute de acuzare și validate, în mod netemeinic și nelegal, de către instanța de fond: actul cu privire la care s-a promis intervenția asupra funcționarului public din cadrul S.J.M.L. Caraș-Severin a fost reprezentat de alterarea cantității de alcool în sânge la momentul prelucrării mostrelor biologice prelevate de la denunțător, și nicidecum de modificarea scriptică a valorilor alcoolemiei la momentul transcrierii acestora în buletinul de analiză toxicologică.
Astfel, din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală rezultă că acesta i-a pretins martorului–denunțător C.C. suma de 400 lei, pe care a și primit-o prin intermediul unui taximetrist, în schimbul promisiunii că va interveni la funcționarul care efectuează analiza mostrelor biologice prelevate de la denunțător.

Inculpatul a arătat textual, în cuprinsul declarației sale, că: „Este adevărat că atunci când i-am cerut lui Cremene suma de 400 lei, i-am promis că, în schimbul sumei, voi interveni la sânge. Când i-am spus lui Cremene că banii sunt pentru a interveni la funcționarul care avea în lucru analiza sângelui său, nu aveam în niciun caz de gând să intervin.”
De asemenea, în etapa cercetării judecătorești, apelantul–inculpat a declarat, fără echivoc, că a solicitat denunțătorului suma de 400 lei „pentru a o da funcționarului care urma să prelucreze probele de sânge”, precizând totodată că a cerut acești bani spunându-i denunțătorului că va interveni „la momentul prelucrării probelor în laborator”.
Declarațiile inculpatului se coroborează pe deplin cu cele ale martorului–denunțător C.C., date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond. Din conținutul acestor declarații rezultă, fără putință de tăgadă, că obiectul intervenției apelantului–inculpat a fost reprezentat de alterarea valorii alcoolemiei la momentul prelucrării mostrelor biologice de către funcționarul public din cadrul S.J.M.L. Caraș-Severin, funcționar având atribuții specifice în acest sens, și nu la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică, așa cum, în mod nefondat și fără un argument juridic valid, susține acuzarea.
Acest aspect reiese, de altfel, și din identificarea clară a funcționarului competent să îndeplinească actul pentru care s-ar fi promis intervenția, competență determinată prin calitatea și atribuțiile de serviciu ale acestuia.
Astfel, în cuprinsul declarației din data de 18.09.2023, denunțătorul arată faptul că: „Am primit un mesaj pe WhatsApp de la A.M., care mi-a spus că îmi garantează că ‘face să iasă bine’, dar vrea suma de 400 lei, referindu-se la faptul că funcționarul pe lângă care trebuie să intervină ar dori suma de 400 lei pentru a se ocupa de probele mele de sânge, ca să iasă cât mai favorabil.”
În același sens sunt și declarațiile martorului–denunțător date în fața primei instanțe, acesta arătând, cu privire la actul de intervenție asupra funcționarului public din cadrul S.J.M.L. Caraș-Severin, următoarele: „În discuțiile purtate cu inculpatul, acesta mi-a spus, la un moment dat, că se pot reduce valorile alcoolemiei din sânge astfel încât să nu fie probleme, să nu fie grad de gravitate. În discuțiile repetate cu inculpatul, acesta mi-a spus că o să încerce să rezolve reducerea valorii alcoolemiei din sânge. Îmi amintesc că inculpatul mi-a spus că suma în lei trebuie să o dea funcționarului care se ocupa de prelucrarea probelor de sânge.”
Declarațiile inculpatului și ale denunțătorului, din care rezultă incontestabil faptul că actul ce constituie obiectul intervenției este reprezentat de alterarea valorii alcoolemiei la momentul prelucrării mostrelor biologice prelevate de la denunțător, obiectul discuției fiind reducerea cantității de alcool în sânge în timpul procesului de prelucrare, și nu modificarea scriptică la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică, se coroborează cu discuțiile purtate între apelantul–inculpat și denunțător prin intermediul aplicației WhatsApp, la data de 31.03.2021, redate și la pagina 4 din rechizitoriu.
Această conversație probează, fără dubiu, că actul funcționarului public pentru care s-a promis intervenția de către apelantul–inculpat a fost reducerea valorilor alcoolemiei în momentul prelucrării acestora, de către funcționarul public identificat clar prin calitatea și atribuțiile sale, menționate expres în cadrul dialogului dintre cei doi, și nicidecum modificarea ulterioară a valorilor pe buletinul de analiză toxicologică, la momentul redactării acestuia.
Astfel, în timpul conversației, apelantul–inculpat îi spune denunțătorului: „Găsiți, lăsăm așa, să vedem ce vine. Că se poate modifica. E prea mult.” Iar atunci când denunțătorul afirmă că are nevoie de ajutor, anticipând o valoare ridicată a alcoolemiei, apelantul–inculpat îi răspunde: „Știu, dar nu poate decât 0,50 să scadă maxim, și nu știu cât te ajută asta.”
Din această afirmație rezultă, în mod indubitabil, că discuția dintre inculpat și denunțător s-a purtat cu privire la alterarea valorilor alcoolemiei în timpul procesului de prelucrare a mostrelor biologice, întrucât numai în această ipoteză afirmația inculpatului – în sensul că reducerea nu putea depăși un anumit prag – capătă logică.
Inculpatul a arătat că este de domeniul evidenței că, dacă ar fi fost avută în vedere modificarea scriptică a valorilor alcoolemiei la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică, nu s-ar fi impus o astfel de limitare, putând fi înscrise, teoretic, orice valori.
Așadar, nici prin raportare la conținutul conversației menționate nu poate fi susținută teza parchetului, validată în mod netemeinic și nelegal de către judecătorul fondului, potrivit căreia actul cu privire la care s-a promis intervenția la funcționarul public din cadrul S.J.M.L. Caraș-Severin ar fi fost alterarea scriptică a buletinului de analiză toxicologică la momentul transcrierii rezultatelor analizelor de sânge.
Dimpotrivă, referirea expresă a inculpatului la o limită maximă de reducere a alcoolemiei probează, în mod clar, aspectul esențial al cauzei, respectiv că actul cu privire la care s-a promis intervenția este reprezentat de alterarea valorilor alcoolemiei la momentul prelucrării mostrelor biologice prelevate de la denunțător.
Din întreg probatoriul cauzei rezultă, în mod clar, că actul avut în vedere de către inculpat și denunțător – vizat de aceștia în discuțiile și înțelegerea lor – a fost reducerea valorilor alcoolemiei la momentul prelucrării probelor biologice prelevate de la denunțător, și nicidecum transcrierea acestor rezultate în documentul final.
Prin urmare, inculpatul a considerat că în cauză nu ne aflăm în prezența infracțiunii de trafic de influență, reținută în mod nelegal în sarcina apelantului–inculpat, ci a infracțiunii de înșelăciune, fiind impusă, așadar, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, după cum respectuos vă solicităm a dispune.
Pe de altă parte, nu poate fi susținută cu argumente juridice pertinente teoria pe care, potrivit considerentelor încheierii penale apelate, pare a o îmbrățișa judecătorul fondului – aceea potrivit căreia, în ipoteza inexistenței unei influențe reale a traficantului de influență asupra funcționarului public (așa cum este cazul în prezenta speță), nu ar fi necesară cerința anteriorității sau concomitenței actului de executare al traficului de influență în raport cu îndeplinirea de către funcționar a actului de serviciu.
Subsecvent admiterii cererii noastre de schimbare a încadrării juridice, se impune, din rațiuni de proporționalitate și, în final, de legalitate a pedepsei, atât reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, prin orientarea acesteia către minimul special prevăzut de norma de incriminare – art. 244 alin. (1) Cod penal, incident în cauză prin efectul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice –, cât și amânarea aplicării pedepsei, în temeiul dispozițiilor art. 83–85 alin. (1) din Codul penal.
Inculpatul a apreciat că o justă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. (1) Cod penal, impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate apelantului–inculpat prin sentința penală apelată, justificând pe deplin o soluție de amânare a aplicării pedepsei.
Împrejurările și modul de comitere a faptei relevă un grad de pericol social redus, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina apelantului–inculpat ca urmare a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice. Apelantul–inculpat a acționat la insistențele și rugămințile denunțătorului, inițiativa activității infracționale aparținând, incontestabil, acestuia din urmă.
Astfel, inițial, apelantul–inculpat l-a sfătuit pe denunțător să își plătească analizele de sânge și „să lase lucrurile așa”, arătându-i că „nu se poate face nimic”. Ulterior, însă, la insistențele repetate ale denunțătorului și având în vedere relația de prietenie dintre cei doi, a cedat presiunilor și a săvârșit fapta ce face obiectul prezentului dosar.
Un alt element de individualizare favorabil inculpatului îl reprezintă cuantumul redus al sumei pretinse – 400 lei – în schimbul promisiunii intervenției asupra funcționarului public din cadrul SJML Caraș-Severin. Deși acest aspect nu are relevanță sub aspectul tipicității, el constituie un indiciu semnificativ privind gradul redus de pericol social al faptei și trebuie valorificat în favoarea inculpatului.
De asemenea, a considerat că trebuie avut în vedere că apelantul–inculpat a acționat într-un context personal dificil, generat de probleme financiare cauzate de dependența de jocurile de noroc, situație care, între timp, a fost depășită. Acest element are valoare atenuantă și trebuie reținut în cadrul criteriului de individualizare prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. a) Cod penal, în favoarea inculpatului A.I.M..
Totodată, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal a fost una pozitivă și loială, acesta recunoscând, încă din faza de urmărire penală, fapta reținută în sarcina sa, descriind modul de comitere a acesteia, colaborând cu organele judiciare și exprimându-și regretul sincer pentru comiterea faptei. Această atitudine sinceră și cooperantă a fost menținută și în etapa cercetării judecătorești.
Faptul că inculpatul nu a solicitat judecata în procedura abreviată nu poate fi interpretat ca o lipsă de recunoaștere a faptei, ci exclusiv ca o consecință a neîndeplinirii condiției legale privind anterioritatea sau concomitența actului de executare al traficului de influență în raport cu îndeplinirea de către funcționar a actului de serviciu – chestiune de strictă natură juridică, ce nu afectează sinceritatea conduitei sale procesuale.
În același sens, faptul că apelantul–inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice nu echivalează cu o negare a faptei, ci exprimă o poziție procesuală legitimă, întemeiată pe realitatea probatorie a cauzei.
Prin urmare, și sub acest aspect, a considerat că se impune aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu amânarea aplicării pedepsei.
Examinând sentința apelată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 417 alin.2 C.p.p., Curtea constată că apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin emis la data de 12.02.2025 în dosarul nr. 88/18/P/2023, inculpatul A.I.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.291 C.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Politie Caraș-Severin, la data de 31.03.2021, a pretins și primit suma de 400 lei de la numitul C.C., persoană cercetată în cadrul unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, lăsându-l să creadă că are influență asupra funcționarului public din cadrul laboratorului de analiză a probelor de sânge al Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin care efectuează analiza probelor sale de sânge pentru determinarea alcoolemiei, promițându-i că va interveni pe lângă acesta și îl va determina să efectueze un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, respectiv să îi creeze o situație avantajoasă, prin reducerea pe nedrept a cantității de alcool în sânge în Buletinul de analiză. În realitate, inculpatul nu a intervenit în niciun fel la funcționarul public, reținând pentru sine suma de bani primită de la C.C..
În fața primei instanțe inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței (declarație f. 50 dosar fond).
Prin urmare, față de actele de la dosar și poziția inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, luând în considerare și probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probe necontestate de inculpat în fața instanței de apel, curtea reține ca dovedită acuzația adusă inculpatului.
Instanța de apel constată că inculpatul, prin exercitarea căii de atac, nu a contestat starea de fapt sau vinovăția sa, ci doar încadrarea juridică dată faptei imputate, el apreciind că în prezenta cauză a fost săvârșită infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 C.p. și nu infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.291 C.p.
În susținerea poziției sale, inculpatul a invocat faptul că cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, constând în anterioritatea ori concomitența acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii față de momentul îndeplinirii actului asupra căruia este traficată influența, nu este îndeplinită în prezenta cauză, actul de executare al traficului de influență, respectiv prelucrarea probelor de sânge prelevate de la denunțător, fiind îndeplinit anterior.
Instanța de apel constată că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa este nefondată, soluția pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin prin încheierea de ședință din data de 22.05.2025 fiind temeinică și legală.
Prin decizia Curții Constituționale nr.650/25.10.2018 s-a statuat că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, după cum nu interesează nici dacă intervenția pe lângă un funcționar sau alt salariat s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenție (reală sau presupusă) se urmărește determinarea unei acțiuni licite (efectuarea corectă de către un funcționar sau alt salariat a unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu) sau a unei acțiuni ilicite (efectuarea incorectă a actului) ori determinarea unei inacțiuni licite (abținerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inacțiuni ilicite (neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu), de vreme ce dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influență privește scopul urmărit de infractor nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acțiunii de traficare a influenței reale sau presupuse.
De asemenea, Curtea Constituțională a mai constatat că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu este relevant dacă intervenția s-a produs ori nu, precum nici momentul în care aceasta s-a realizat, raportat la momentul săvârșirii uneia din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii, deoarece producerea intervenției nu este o condiție pentru existența traficului de influență (paragraful 605 al deciziei).
Nu în ultimul rând, Curtea Constituțională a mai observat că, în ipoteza în care făptuitorul lasă să se creadă că are influență, deși nu are, este vorba și de o inducere în eroare, de o înșelăciune pe care traficul de influență o absoarbe în conținutul său. Prevalarea de o influență inexistentă în realitate asupra unui funcționar sau pretinderea ori primirea de bani urmată de neexercitarea ulterioară a influenței pentru îndeplinirea actului, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, realizează elementul material al infracțiunii de trafic de influență, aceasta având un alt obiect juridic (relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu) față de infracțiunea de înșelăciune (relațiile sociale referitoare la patrimoniu), infracțiunea de trafic de influență existând independent de producerea unei pagube materiale (paragraful 604 al deciziei).
Între infracțiunea de trafic de influență și infracțiunea de înșelăciune există deosebiri fundamentale atât în ceea ce privește obiectul juridic și latura obiectivă, cât și în legătură cu trăsăturile ce caracterizează conduita subiectului activ.
Astfel, obiectul juridic al infracțiunii de trafic de influență îl constituie încrederea în prestigiul și integritatea funcționarului aflat în serviciul unei persoane juridice, iar obiectul juridic al infracțiunii de înșelăciune constă doar în buna credință ce trebuie să existe în cadrul relațiilor sociale ce privesc patrimoniul.
Pe de altă parte, traficul de influență poate exista independent de producerea vreunei pagube, de vreme ce de esența infracțiunii de înșelăciune este atingerea adusă patrimoniului subiectului pasiv.
În sfârșit, în ipoteza când traficul presupune prevalarea de o influență inexistentă în realitate asupra unui funcționar, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, acțiune ce se regăsește și în cazul laturii obiective al infracțiunii de înșelăciune, se analizează celelalte elemente constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, și cu toate că se realizează și o pagubă în patrimoniul denunțătorului, criteriul decisiv de distincție este acela că în cazul traficului de influență se întâlnește o diminuare patrimonială voluntară. Cu alte cuvinte, inducerea în eroare specifică înșelăciunii are drept consecință o pagubă în patrimoniul subiectului pasiv cu care acesta nu este de acord așa cum se întâmplă în privința traficului de influență, unde cumpărătorul de influență oferă benevol suma de bani pretinsă de traficant.
În prezenta cauză, probele administrate confirmă faptul că sunt întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.291 C.p.
În acest sens pot fi observate declarațiile inculpatului A.I.M. – ”...eu i-am spus că îl ajut cu analiza, dar pentru asta este nevoie de 400 lei ca să intervin la funcționarii de la SJML...”, ”...este adevărat că atunci când i-am cerut lui C. suma de 400 lei, i-am promis că în schimbul sumei intervin la sânge...”, ”când i-am spus lui C. că banii sunt pentru a interveni la funcționarul care avea în lucru analiza sângelui lui C., eu nu aveam în niciun caz de gând să intervin...nu am intervenit la nimeni și nici nu am urmărit rezultatul buletinului de analiză a sângelui a lui C....”, declarațiile denunțătorului C.C. – ”...A.M. mi-a spus direct că se pot reduce valorile la sânge astfel încât să nu fie foarte gravă situația mea din dosar....A.M. mi-a spus că ”la sânge mai putem discuta”, după care mi-a spus că vede ce este de făcut și cum și urmează să mă anunțe și încearcă să rezolve în sensul reducerii valorii cantității de alcool din sânge...aproximativ după o zi sau două am primit un mesaj pe WhatsApp de la A.M. și care mi-a spus că îmi garantează că face să fie bine dar vrea suma de 400 lei, referindu-se la faptul că funcționarul pe lângă care trebuie să intervină ar dori suma de 400 lei pentru a se ocupa de probele mele de sânge ca să iasă cât mai favorabil...eu am fost de acord cu suma de 400 lei pretinsă de polițistul A.M. pentru a interveni la funcționarul care avea în lucru proba mea de sânge, iar ulterior acesta mi-a spus că va trimite la mine un om, taximetrist pentru a-i da lui suma de bani...în aceeași zi a și venit la mine o persoană de sex masculin, care conducea un taxi și i-am dat suma de 400 lei...”, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de către denunțător și inculpat prin intermediul aplicației WhatsApp, din care rezultă că, la data de 31.03.2021, inculpatul a primit de la denunțător suma de 400 lei pentru ca acesta să intervină pe lângă funcționarul din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Caraș-Severin însărcinat cu efectuarea analizelor de sânge pentru determinarea alcoolemiei. Inculpatul, în calitatea sa de ofițer de poliție din cadrul IPJ Caraș-Severin și care până la data de 06.01.2021 ocupase funcția de șef al Biroului Rutier al Poliției municipiului Reșița, l-a lăsat pe denunțător să creadă că are influență asupra funcționarului amintit, astfel încât, în urma intervenției sale, valoarea alcoolemiei consemnată în buletinul toxicologic întocmit ca urmare a recoltării probelor de sânge de la denunțător să fie mai redusă decât în realitate.
După cum s-a arătat deja, la momentul desfășurării activității infracționale, inculpatul avea calitatea de ofițer de poliție din cadrul IPJ Caraș-Severin, iar până la data de 06.01.2021 ocupase funcția de șef al Biroului Rutier al Poliției municipiului Reșița. Aceste elemente au fost suficiente pentru a-l face pe denunțător să creadă că influența de care s-a prevalat inculpatul asupra funcționarului din cadrul Serviciului de Medicină Legală Caraș-Severin este reală. Sub aspectul existenței infracțiunii de trafic de influență nu are niciun fel de relevanță faptul că, așa cum a declarat inculpatul, niciun moment nu a intenționat să intervină pe lângă funcționarul amintit, după cum nu au niciun fel de relevanță aspectele invocate de către inculpat în cuprinsul motivelor de apel privind obiectul pretinsei intervenții.
Inculpatul susține că obiectul intervenției sale a fost reprezentat de alterarea valorii alcoolemiei la momentul prelucrării mostrelor biologice de către funcționarul public din cadrul Serviciului de Medicină Legală Caraș-Severin, prelucrare care deja fusese realizată astfel că, în opinia sa, nu mai poate fi reținută infracțiunea de trafic de influență, iar nu alterarea valorii alcoolemiei la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică. În primul rând este de reținut faptul că mostrele biologice fuseseră prelevate de la denunțător la data de 28.03.2021, la ora 01:45 (prima probă), aspect care a fost cunoscut atât de către denunțător, cât și de către inculpat. Discuțiile legate de intervenția inculpatului pe lângă funcționarii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Caraș-Severin au avut loc ulterior, la data de 31.03.2021, dată la care este evident că inculpatul nu mai avea cum să intervină în procesul de prelevare a mostrelor biologice realizat cu trei zile înainte. De altfel, nu există nicio dovadă că discuțiile dintre inculpat și denunțător ar fi avut un astfel de sens.
Iar în ceea ce privește procesul de prelucrare a probelor biologice (analizele de sânge fiind efectuate la data de 30.03.2021), inculpatul nu cunoștea împrejurarea că acest proces fusese finalizat cu o zi înainte de a purta discuțiile cu denunțătorul. În acest sens pot fi observate declarațiile martorului B.L.C. și declarațiile inculpatului, acesta precizând expres că ”nu am urmărit rezultatul buletinului de analiză a sângelui a lui C.”. În acest context, se poate constata că inculpatul nu știa, la data de 31.03.2021, că probele de sânge fuseseră prelucrate cu o zi înainte, la data de 30.03.2021, astfel că teza existenței infracțiunii de înșelăciune, întemeiată pe supoziția că inculpatul avea cunoștință de faptul că probele de sânge fuseseră prelucrate și ca atare nu mai avea cum să-și exercite pretinsa influență, intenția sa fiind doar aceea de a-i provoca o pagubă denunțătorului prin inducerea sa în eroare, nu poate fi acceptată.
Prin urmare, este de netăgăduit faptul că pe tot parcursul desfășurării activității infracționale denunțătorul a avut reprezentarea împrejurării că pretinsa intervenție a inculpatului se va realiza anterior momentului întocmirii buletinului de analiză toxicologică, prin consemnarea unui rezultat mai redus al valorii alcoolemiei decât cel constatat în realitate, acesta fiind de altfel și scopul urmărit de către denunțător, neavând niciun fel de relevanță dacă pretinsa influență era exercitată la momentul prelucrării mostrelor biologice sau la momentul întocmirii buletinului de analiză toxicologică, niciunul dintre aceste momente nefiind cunoscut nici de către inculpat.
Ca atare, susținerile inculpatului referitoare la inexistența anteriorității sau concomitenței acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de influență față de momentul îndeplinirii actului asupra căruia este traficată influența, nu pot fi acceptate. Niciun moment denunțătorul nu a avut reprezentarea faptului că pretinsa influență a inculpatului asupra funcționarului din cadrul Serviciului de Medicină Legală Caraș-Severin va fi exercitată cu prilejul prelevării mostrelor biologice sau al prelucrării acestora, el fiind interesat doar de rezultatul consemnat în cuprinsul buletinului de analiză toxicologică, buletin întocmit la data de 05.04.2021. În condițiile în care suma de 400 lei a fost predată inculpatului la data de 31.03.2021, anterior datei de 05.04.2021, dată la care a fost întocmit buletinul de analiză toxicologică, este evident că denunțătorul a avut convingerea că prin înmânarea sumei de bani și prin influența de care inculpatul s-a prevalat, situația sa juridică se va îmbunătăți, urmând ca în cuprinsul buletinului de analiză toxicologică să fie consemnată o valoare a alcoolemiei mai redusă decât cea reală.
Pe cale de consecință, constatând că în prezenta cauză sunt întrunite toate elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute din infracțiunea de trafic de influență în infracțiunea de înșelăciune nu poate fi acceptată.
În ceea ce privește celelalte motive de apel indicate în cuprinsul cererii existente la dosar, instanța de apel constată că apărătorul inculpatului a precizat, cu prilejul dezbaterilor, că nu le mai susține, acestea devenind incidente doar în situația în care încadrarea juridică a faptei ar fi fost schimbată în infracțiunea de înșelăciune.
În același timp, Curtea nu identifică, din oficiu, elemente care să conducă la constatarea nelegalității sau netemeiniciei hotărârii Tribunalului Caraș-Severin, motiv pentru care, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul declarat în cauză de către inculpat va fi respins ca nefondat, urmând ca, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. numitul A.I.M. să suporte cheltuielile judiciare din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva s.p.nr.47/04.09.2025 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr.198/115/2025, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, azi, 20.11.2025.

Președinte,		Judecător,
(...)		(...)
	Grefier
	(...)

Red H.R.H/ L.B.A./ Tehnored A.B/20.11.2025

Prima instanță: Tribunalul Caraș Severin- Judecător (...)