IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
COD ECLI:RO:CAPLO:2026:002.000638
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 3986/120/2021
DECIZIA NR.638
Ședința publică din data de 25 iunie 2026
Președinte : (...)
Judecător : (...)
Grefier : (...)
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror (...)
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpații D. A. și Ț. D. și persoana vătămată M. M., împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 28 ianuarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2026 fiind consemnate în încheierea de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 391 Cod pr. penală, a stabilit ca deliberarea, redactarea și pronunțarea să aibă loc în data 22 aprilie 2026, apoi la data de 19 iunie 2026, respectiv 25 iunie 2026, prin comunicare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de fată;
Prin sentința penală nr. 27 din data de 28 ianuarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au dispus următoarele:
A.1. În temeiul art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul D. A. , CNP (...), fiul lui T. și al E., născut la data de (...), cu domiciliul în mun. T., Cal. P. nr. (...), jud. D., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de abuz în serviciu.
În temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
2. În temeiul art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul D. A. , CNP (...), fiul lui T. și al E., născut la data de (...) la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii decembrie 2020, a infracțiunii de abuz în serviciu.
În temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. (1) Cod penal, a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adăugă 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an, în final inculpatul D. A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 60 Cod penal, pedeapsa închisorii se execută în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 67 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art.65 alin. (3) Cod penal.
B. În temeiul art. 48 Cod penal, raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul Ț. D. CNP (...), fiul lui I. și al V., născut la data de (...), cu domiciliul în mun. B., str. P. B. nr. (...), sc. (...), ap. (...), jud. B., cetățean român, căsătorit, administrator al S.C. M. C. B. S.R.L. fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.
În temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului Ț. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului Ț. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
În temeiul art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, a impus inculpatului Ț. D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune D.
În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul Ț. D. prestează o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 85 de zile și nominalizează Primăria mun. B. – Direcția patrimoniu – Serviciul Administrare Spații de Agrement și Grădini Publice, Baze Sportive și DGASPC B. – Compartimentul Administrativ ca și instituții în cadrul cărora obligația poate fi executată, potrivit art. 404 alin. (2) Cod procedură penală.
În temeiul art. 404 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 91 alin. (4) Cod penal, a atras atenția inculpatului Ț. D. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
C. 1. În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. D. A. T.-D. S.A. și a obligat inculpații D. A. și Ț. D. la plata în solidar către aceasta a sumei de 16.350,11 lei și dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
2. În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și a obligat inculpatul D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. D. A. T.-D. S.A. la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
3. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) Cod procedură penală, raportat la art. 250 indice 2 Cod procedură penală cu referire la art. 249 alin. (1) și (2) Cod procedură penală a menținut măsura sechestrului asupra sumei de 14.522,3 lei consemnată de inculpatul Ț. D. la CEC Bank – Sucursala T. potrivit recipisei nr. 207444726/1 din 23.08.2021 și dispusă prin ordonanța PÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Ploiești nr. 7/P/2020 din 07.10.2021.
D. În temeiul art. 398 Cod procedură penală și art. 274 alin.(1) Cod procedură penală, a obligat inculpații D. A. și Ț. D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de câte 3500 lei fiecare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 7/P/2020 din data de 16.11.2021 al P.Î.C.C.J. – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1. D. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal;
- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal
cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.
2. Ț. D. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
În fapt, la data de 10.01.2020 M. M. a formulat la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, plângere penală privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție și asimilate infracțiunilor de corupție.
Din cuprinsul sesizării rezultă, printre altele, că S.C. M. C. B. S.R.L. și-a dezvoltat o „bază de producție” în orașul P., județul D., în proximitatea Stației de Epurare din localitate, punct de lucru care beneficiază de energie electrică, apă și canalizare, deși societatea nu are încheiate contracte pentru furnizarea utilităților menționate.
Anterior sesizării de referință, la data de 29.07.2019, M. M. a formulat un denunț și la Direcția Națională Anticorupție – Structura Centrală, sesizând împrejurarea că S.C. M. C. B. S.R.L. sustrage energie electrică din rețeaua Stației de Epurare P., de conivență cu decidenți ai S.C. C. D. A. T. D. S.A.
Concret, potrivit depozițiilor persoanei vătămate rezultă că, la sfârșitul anului 2017, când a fost transferată intern în cadrul Stației de Epurare P., la solicitarea directorului general D. A. , a luat cunoștință prin intermediul șefului de Stație, Ș. G., despre existența unui cablu care asigura energia electrică pentru S.C. M. C. B. S.R.L.
Însă, persoana vătămată a arătat că, despre caracterul fraudulos al acestei branșări a aflat în vara anului 2019 (când îndeplinea funcția de șef al stației de epurare) de la un subordonat de-al său, C. I. V., care i-a relatat că în Stația de Epurare P., în proximitatea obiectivului „Grătare rare” există pericol iminent de electrocutare în sensul că prin acel cablu neîmpământat și neasigurat ies scântei. Ulterior, a doua zi, a constatat și personal această împrejurare cu ocazia unei operațiuni de strângere a ierbii cosite din perimetrul stației de epurare, când s-a electrocutat. În urma investigațiilor efectuate în rândul colegilor (V. M. – electrician și Ș. G. – fost șef al stației) persoana vătămată a aflat că acest conductor electric a fost realizat din dispoziția directorului C. D. A. T. D., D. A. , iar energia electrică furnizată prin intermediul acestuia, agentului economic menționat mai sus, nu este contorizată.
Persoana vătămată a învederat că, relativ la această situație, i-a informat pe P. D. (șeful Secției P.), D. A. (inspector sănătate și securitate în muncă) și pe D. A. (directorul general), însă nu au fost luate măsuri de remediere a situației. În aceste împrejurări, așa cum s-a arătat și mai sus, la data de 29.07.2019, M. M. a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu branșarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. Urmare demersului întreprins de persoana vătămată, la data de (...), la punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L., situat în proximitatea stației de epurare, a fost efectuată o percheziție domiciliară ocazie cu care s-a constatat că societatea comercială era branșată ilegal la rețeaua de electricitate a stației de epurare.
Faptele și împrejurările de fapt învederate de persoana vătămată M. M. relativ la branșarea ilicită a agentului economic menționat, la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., sunt susținute prin coroborarea probelor și mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, martorul Ș. G. (persoană care la momentul branșării ilicite era șeful Stației de Epurare P.) a declarat că, în anul 2017, spre sfârșit, a fost sunat de către directorul general al C. D. A. T.-D., D. A. , care i-a relatat că “cei de la SC M. se vor racorda la curent electric la stația de epurare”. Din depoziția martorului rezultă că, în fapt, directorul general a dat dispoziție pentru ca societatea comercială să se racordeze la instalația de electricitate a stației de epurare, în acest sens martorul învederând că “primind dispoziția de la acesta, întrucât era în week-end, am anunțat telefonic la stație că urmează ca cei de la SC M. să vină să se racordeze la curent electric”.
Martorul a precizat că la aproximativ o lună de zile de la branșarea societății menționate la instalația de electricitate a stației de epurare, a avut o discuție cu administratorul societății, inculpatul Ț. D. , pe care l-a întrebat dacă are forme legale pentru branșarea realizată, iar acesta i-a răspuns, contrar realității, că “totul este în regulă, are contract cu C. D. A. și nu își permite el să facă nelegalități”. Ș. G. a mai învederat că nu a văzut niciodată vreun contract încheiat între S.C. M. C. B. S.R.L. și C. D. A. pentru furnizarea de electricitate, acesta reiterând că racordarea s-a realizat din dispoziția directorului companiei.
Fiind reaudiat la data de 08.06.2021, martorul Ș. G. a declarat că își menține declarația anterioară dată în fața organelor de urmărire penală. A reiterat că în anul 2017 „probabil într-un week-end” întrucât nu se afla la serviciu, în jurul orei 13.00, a primit un telefon de la directorul general, D. A. , care i-a spus că cei de la firma S.C. M. C. B. S.R.L. se vor branșa la instalația de electricitate a stației de epurare. Imediat după primirea telefonului de la directorul general, martorul a precizat că „(...) am sunat și în stație, nu îmi mai aduc aminte cu cine am vorbit și am anunțat că domnul general a dispus să permitem celor de la S.C. M. C. B. S.R.L. să se lege la rețeaua de energie a stației”. A învederat că despre racordare crede că s-a menționat în raportul de tură la rubrica „situații deosebite”, dar și că, din câte cunoaște, racordarea a fost realizată de cei de la S.C. M. C. B. S.R.L., respectiv, inginerul D., despre care a arătat că era bine pregătit din punct de vedere profesional și cunoștea foarte bine stația de epurare prin prisma faptului că S.C. M. C. B. S.R.L. a construit-o.
Depoziția martorului mai evidențiază și că între S.C. M. C. B. S.R.L. și C. D. A. T.-D. a existat o relație foarte bună și, în repetate rânduri, a apelat la administratorul agentului economic, Ț. D., care i-a acordat sprijin, cu utilaje, forță de muncă și materiale, pentru executarea unor lucrări în cadrul Stației de Epurare P. De asemenea, la întrebarea apărării inculpatului Ț. D. , ce reprezentare a avut cu privire la această branșare, martorul a reiterat împrejurarea că branșarea s-a realizat din dispoziția directorului general, învederând că: „Datorită faptului că am fost sunat de directorul general cu privire la această racordare, precum și datorită faptului că acel cablu electric nu a fost niciodată ascuns, mascat de cineva, a traversat toată stația pe sol, am fost convins că este vorba de o colaborare între cele două societăți, un ajutor oferit momentan firmei M., până când ei își rezolvă problema cu RENEL-ul”. Cu ocazia acestei depoziții martorul a precizat și că „Eu nu mi-am permis să-l întreb pe directorul general care este relația contractuală, însă l-am întrebat pe Ț. D., patronul de la S.C. M. C. B. S.R.L., cu care aveam o relație mai apropiată prin prisma faptului că am lucrat împreună în stație, iar acesta mi-a răspuns că să stau liniștit, că totul este în regulă, iar ei plătesc facturile la conducerea companiei pentru acest curent. Am întrebat acest lucru, întrucât în stație mi s-a părut că se evită subiectul.
Deosebit de relevantă este și depoziția din data de 16.07.2020 a martorului V. M. (persoana care în perioada 2016 – 2020 a ocupat funcția de electrician în cadrul Stației de Epurare P.) din care rezultă că, la câteva luni de la angajare, a observat existența conductorului electric montat la panoul din incinta punctului “grătare rare” al Stației de Epurare P., care se continua până la birourile S.C. M. C. B. S.R.L. Martorul confirmă că societatea amintită și-a dezvoltat în incinta punctului de lucru din vecinătatea stației de epurare o bază de producție unde se produceau tuburi de beton folosite la rețelele de canalizare, dar și birouri. A mai învederat că, ulterior, i-a văzut pe reprezentanți ai S.C. M. C. B. S.R.L. montând pe gardul din incinta punctului de lucru al societății, pe interior, o cutie de distribuție la care a fost conectat conductorul electric branșat la stația de epurare, din care se alimentau cu energie electrică, atât clădirile de birouri ale agentului economic, cât și instalația folosită la producerea pieselor din beton menționate mai sus. A arătat că, relativ la aceste împrejurări, a purtat discuții cu un angajat al S.C. M. C. B. S.R.L., D., căruia i-a reproșat că nu este normal să utilizeze energia electrică de la stația de epurare pentru producerea elementelor din beton și că, inițial, a susținut că instalația electrică realizată în maniera descrisă urma să alimenteze doar sistemul de iluminare al societății comerciale. Martorul a declarat că angajatul societății i-a spus să își vadă de treaba lui și dacă are nelămuriri să se adreseze la „birourile SC M. SRL”, continuând montarea și legarea cablului la cutia de distribuție menționată. Sub acest aspect, declarația martorului este susținută probator și de alte mijloace de probă, respectiv, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, una la sediul punctului de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L., iar cealaltă la sediul Stației de Epurare P., aflată în proximitatea punctului de lucru al agentului economic menționat, mijloace de probă care vor fi analizate în cele ce succed.
Martorul V. M. a mai precizat că despre existența instalației de electricitate care alimenta S.C. M. C. B. S.R.L. i-a informat pe P. D., șeful Secției P., și pe Ș. G., șeful stației de epurare, iar cel din urmă i-a spus că instalația este montată cu acordul C. D. A. A mai precizat martorul că, la executarea instalației electrice nu au participat salariați ai Stației de Epurare P., ci doar angajați ai agentului economic.
Fiind reaudiat la data de 02.06.2021, martorul V. M. a învederat că își menține declarația anterioară dată în cauză și a expus, în esență, aceleași împrejurări de fapt arătate în cuprinsul primei depoziții. Astfel, din acest mijloc de probă rezultă, o dată în plus, implicarea directă în activitatea de branșare a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., atât a conducerii agentului economic menționat, reprezentată de inculpatul Ț. D., cât și a conducerii C. D. A. T.-D., reprezentată de inculpatul D. A. Această implicare rezidă din acțiunile concrete întreprinse de angajați din subordinea/coordonarea decidenților celor două entități menționate. În acest sens, declarația martorului din 02.06.2021: „În perioada februarie – martie 2017, fără să-mi aduc aminte cu exactitate, în timp ce îmi exercitam atribuțiile de serviciu, în partea din față a stației am văzut o Dacia Logan și ușa deschisă la Secția de grătare rare. Am intrat acolo și l-am văzut pe D. V. și o altă persoană din cadrul SC M. C. SRL, care legau un cablu. Precizez că stația a fost construită de către SC M. SRL, cunoscând detaliile acesteia.
Deja cablul era amplasat pe sol la firul ierbii. Le-am spus că nu au dreptul să intre în incintă, iar D. V. mi-a zis că nu este treaba mea, este treaba conducerii. M-am dus la birou și l-am anunțat pe șeful de sector, Ș. G.. Dânsul mi-a comunicat că a primit un telefon de la conducere și să-i las să se lege.
Sub nicio formă nu am participat la legarea cablului. Această branșare a fost făcută efectiv de către D. V. și persoana respectivă, pe care nu o cunosc. (...)Eu am fost de serviciu, i-am văzut, m-am dus la gard, unde era tot inginerul D. și alte persoane și l-am întrebat ce se întâmplă, iar el mi-a spus de ce mă bag și să mă duc să vorbesc cu șefii lui.” (...)Am avut discuții cu doamna M. pe tema legalității acestui branșament, știu că dânsa a făcut demersuri la T., însă acestea nu au avut efect.
(...) Întrebare adresată de avocat N. G.: Domnul Ș. G. se putea opune branșării? Răspuns: Nu am de unde să știu. Mi-a spus că a primit un telefon de la conducere”.
Mai rezultă din declarația martorului că în aceeași zi în care s-a realizat branșarea SC M. C. SRL la rețeau electrică a stației de epurare, acesta a întocmit un raport de tură în care a menționat despre branșare, precizând că este singurul înscris în care a consemnat cele constatate. Din aceeași depoziție rezultă că, după momentul branșării (data de 20.11.2017, potrivit raportului de tură întocmit de martor), angajați ai SC M. C. SRL au montat un tablou electric la care au conectat „un utilaj de făcut tuburi”. Potrivit depoziției martorului, acest utilaj a funcționat cu energie electrică furnizată de la rețeaua stației de epurare și nu a fost alimentat de un generator, acest lucru întâmplându-se abia după sistarea furnizării energiei electrice din rețeaua stației de epurare, urmare intervenției organelor de urmărire penală.
Împrejurările esențiale rezultate din situația de fapt expusă în precedent sunt confirmate și se coroborează cu declarațiile martorilor D. C., C. I. V., U. A. și L. I., toți angajați în funcții de execuție în cadrul Stației de Epurare P., precum și cu alte mijloace de probă administrate în cauză (înscrisuri și probe testimoniale).
Astfel, din procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la data de 03.10.2019 (una la punctul de lucru din P., str. Z. nr. (...), al S.C. M. C. B. S.R.L. și cealaltă la sediul Stației de Epurare P., punctul Z.), precum și planșele fotografice întocmite cu ocazia activităților judiciare menționate rezultă, în mod indubitabil, că:
- alimentarea cu energie electrică a punctului de lucru aparținând S.C. M. C. B. S.R.L. din orașul P. se realiza exclusiv din rețeaua Stației de Epurare aflată în vecinătate, prin intermediul unui conductor conectat la “tabloul electric de servicii” montat în incinta imobilului denumit “Hală tehnologică – grătare rare” din curtea stației de epurare;
- nu exista contorizarea consumului de electricitate furnizată în modalitatea descrisă către agentul economic menționat;
- alimentarea cu energie electrică a S.C. M. C. B. S.R.L. în maniera descrisă, deservea două puncte din incinta societății, respectiv, o clădire de birouri și utilajul de producție al firmei;
- în incinta curții agentului economic fusese montat un punct de distribuție a energiei electrice furnizată din rețeaua stației de epurare, din care se ramificau conductori care deserveau consumatori distincți;
- branșamentul astfel realizat furniza agentului economic tensiune în sistem trifazat;
- la punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L., la data efectuării percheziției, se desfășura activitate economică (producerea unor piese din beton/tuburi, specifice celor utilizate la instalațiile de canalizare).
În ceea ce privește legalitatea acestei branșări, în procesul verbal de efectuare a perecheziției la punctul de lucru din P. al S.C. M. C. B. S.R.L. s-a învederat: “Cu ocazia efectuării percheziției administratorul (n.n. inculpatul Ț. D. ) ne-a precizat că acest mod de alimentare a fost montat ca urmare a unei înțelegeri scrise între SC M. și C. D. A. T., înscris pe care urmează să îl depună la dosar în perioada următoare. (...) Tot din relatarea administratorului reiese că documentația privind plățile efectuate către C. D. A. și acordul încheiat se află la sediul social al firmei din mun. B..” De remarcat că, inculpatul Ț. D. , în încercarea de a „securiza” demersul ilicit asupra căruia convenise cu inculpatul D. A. , a furnizat organelor judiciare aceeași explicație pe care a oferit-o și martorului Ș. G. la momentul la care acesta din urmă l-a chestionat cu privire la legalitatea branșamentului.
Însă, contrar susținerilor inculpatului Ț. D. furnizate organelor judiciare în procedura percheziției – astfel cum rezultă din procesul verbal anterior amintit, dar și ale martorului Ș. G. – astfel cum rezultă din declarația acestui martor - în realitate nu se întocmise niciun înscris cu privire la racordarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., în condițiile mai sus descrise. Această împrejurare rezultă cu claritate din cuprinsul adresei nr. (...)/(...) emisă de C. D. A. T.-D. către SC M. C. SRL, dar și din adresa nr. (...)/(...) emisă de C. D. A. T.-D. , în corespondența internă cu Oficiul Juridic Gestiune Personal.
Mai mult decât atât, în totală contradicție cu cele susținute de inculpatul Ț. D. la momentul efectuării percheziției, în raportul de constatare nr. (...)/(...) întocmit de comisia internă de cercetare numită la nivelul C. D. A. T.-D. pentru investigarea împrejurărilor în care s-a realizat branșarea, printre altele, s-a menționat: “între C. D. A. T. D. SA și M. C. SRL nu a fost încheiat niciun document care să-i confere acestei societăți dreptul de a se alimenta cu energie electrică din tabloul Stației de Epurare P.” “Societatea M. C. SRL nu a achitat către C. D. A. T. SA contravaloarea energiei electrice de care a beneficiat prin intermediul cablului electric”.
Edificatoare în acest sens este și adresa nr. (...)/(...) emisă de C. D. A. T.-D. către Oficiul Juridic Gestiune Personal, potrivit căreia în anul 2018 și 2019 nu s-a facturat energie electrică furnizată din Stația de Epurare P. către S.C. M. C. B. S.R.L. sau altă societate comercială ori persoană fizică. Faptul că S.C. M. C. B. S.R.L. era branșat la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. rezultă și din procesul verbal de debranșare nr. (...)/(...).
De asemenea, acest aspect este relevat și de mențiunile din raportul de tură întocmit la data de 20.11.2017 pentru intervalul orar 07.00 – 19.00, de electricianul stației de epurare, martorul V. M., și mecanicul stației, martorul U. A.
Prezintă relevanță în context și împrejurarea potrivit căreia agentul economic nu a avut și nu avea încheiat contract cu operatorul autorizat să furnizeze energie electrică, la momentul emiterii adresei nr. (...) din data de (...) a S.C. E. F. S.A și adresei nr. (...)/(...) a DEER – SDEE T. Din corespondența menționată mai rezultă că la adresa din orașul P., str. Z. nr. (...), județul D. – punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L. – a fost încheiat contract de furnizare a energiei electrice cu S.C. T. B. S.A. P., reziliat la cerere, la data de (...).
Această stare de fapt relevă, incontestabil, că în niciun moment nu s-a intenționat legalizarea racordării S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., dat fiind și faptul că de la momentul branșării și până la momentul intervenției organelor de poliție, trecuse o perioadă considerabilă de timp, mai mult decât suficientă pentru încheierea unui eventual contract de furnizare, însă, cele două „părți” au rămas în pasivitate și după ce angajați ai stației de epurare semnalaseră situația constatată (referitoare la branșarea societății comerciale la rețeaua electrică a stației de epurare), atât inculpatului Ț. D. (martorul Ș. G.) cât, mai ales, inculpatului D. A. (persoana vătămată M. M.).
Constatările organelor judiciare realizate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, susținerile martorilor și ale persoanei vătămate relativ la existența unei baze de producție a S.C. M. C. B. S.R.L. în incinta punctului de lucru din orașul P., str. Z. nr. (...), sunt confirmate și de mențiunile din cuprinsul referatului nr. (...)/(...) întocmit de arhitectul șef al UAT P., dar și cele din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. (...) din (...), din care rezultă că la acest punct de lucru, au fost edificate, fără autorizație de construire, birouri, vestiare și dormitoare personal, cabină poartă și hală de producție. De altfel, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit, agentul economic a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, înscrisul fiind semnat fără obiecțiuni de reprezentantul S.C. M. C. B. S.R.L., inculpatul Ț. D.
Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei (planul urbanistic zonal întocmit de proiectantul SC A. P. SRL pentru beneficiarul S.C. M. C. S.R.L., datat martie 2020), în proximitatea punctului de lucru al S.C. M. C. S.R.L. „există rețele electrice de joasă tensiune la care obiectivul propus se poate racorda, existând disponibil necesarul de putere”.
Această împrejurare, coroborată cu faptul că, în trecut, la punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L. din orașul P., a existat încheiat contract de furnizare a energiei electrice cu S.C. T. B. S.A. P., reziliat la cerere, la data de (...), relevă că, la momentul realizării branșării ilicite în discuție, ar fi existat posibilitatea ca S.C. M. C. B. S.R.L. să întreprindă demersurile necesare pentru racordarea legală la sistemul public de joasă tensiune existent în zonă, așa cum rezultă din planul urbanistic amintit. Printre aceste demersuri se numără și obținerea avizului tehnic care, însă, este condiționată de existența autorizației de construire, așa cum rezultă din declarația martorului D. V. (maistru energetician). Or, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că S.C. M. C. B. S.R.L. a întreprins demersuri în vederea obținerii autorizației de construire, abia în cursul anului 2020, după ce organele judiciare descoperiseră branșamentul ilicit, persoana vătămată adresase mai multe sesizări către U.A.T. P. și alte instituții publice (prin care învedera nereguli comise de reprezentanții societății comerciale pe diferite paliere de activitate și, concomintent, solicita acestor instituții informații și documente de interes public emise în relația cu S.C. M. C. B. S.R.L.) și după ce, la data de (...), societatea fusese sancționată contravențional de către U.A.T. P. pentru edificarea unor contrucții fără autorizație și obligată la demolarea acestora.
Faptul că nu a fost inițiat niciun demers până la acel moment, demonstrează, fără echivoc, că prin branșarea ilicită la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., s-a urmărit, atât evitarea costurilor de branșare licită la rețeaua de electricitate care să furnizeze nivelul de putere necesar agentului economic (costul unei asemenea branșări fiind foarte ridicat), cât și alimentarea pentru o perioadă îndelungată de timp a unor consumatori de putere (în regim trifazat), cu beneficiul scutirii de la plata energiei electrice furnizată în această manieră, situație care, în mod evident, a condus la prejudicierea intereselor financiare ale C. D. A. T.-D., din al cărei buget s-a realizat plata energiei electrice.
Relativ la costurile pe care societatea ar fi trebuit să le suporte pentru realizarea unui racord legal de putere, acestea au fost estimate de martorul D. V. la cca. 10.000 euro. Faptul că în zona unde este situat punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L. din orașul P. existau soluții alternative, legale, de branșare la rețeaua distribuitorului de energie electrică, dar și costul ridicat al unui asemenea branșament, au fost evidențiate și de martorul D. P., membru al Consiliului de Administrație din cadrul C. D. A. T.-D. Astfel, la întrebarea adresată de apărarea inculpatului Ț. D. „Cunoașteți unde este amplasată stația de epurare P. și în caz afirmativ dacă există soluții alternative de branșament electric?” martorul a învederat: „Da, cunosc amplasamentul. Zona respectivă-malul stâng al râului I.-este o zonă unde există numai instalații a unor consumatori, delimitarea dintre instalații este la 20.000 volți. În principiu se poate realiza branșarea la o distanță de circa 700-800 m sau medie tensiune, cu costuri foarte mari”.
Împrejurarea potrivit căreia la punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L. din orașul P., str. Z. nr. (...), se desfășura activitate de producție prin intermediul unor consumatori energetici pentru a căror funcționare era necesară alimentare trifazată, transpare și din mențiunile existente în procesul verbal de percheziție: „Se observă că după panoul electric din curtea firmei, cablul se ramifică în două direcții, din panou ieșind un cablu care se continuă către direcția est, și un al doilea cablu către nord care alimentează birourile iar celălalt alimentează utilajul de producție al firmei” (...) S-a procedat de asemenea la recuplarea alimentării cu energie electrică constatând că tensiunea cablului electrică între cele 3 faze este de 400 volți”.
De asemenea, martorul D. V. (fost angajat al S.C. M. C. B. S.R.L. până în anul 2020, în funcția de maistru energetician), răspunzând la întrebarea apărătorului ales al persoanei vătămate „Cu ce tensiune era alimentat cablul electric?”, a învederat că: „Nivelul de tensiune era de 380 V, sistem trifazat”. Întrebat de același apărător „De ce era nevoie de 380 V dacă nu existau consumatori de această putere?” martorul a învederat că: „Era nevoie de sistem trifazat pentru ca acele radiatoare din birou să fie distribuite pe fiecare fază, în caz contrar dezechilibram sistemul energetic al stației”.
Și din depoziția acestui martor rezultă că S.C. M. C. B. S.R.L. s-a branșat la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., în baza dispoziției inculpatului Ț. D. și nu a existat contorizarea consumului de energie electrică cedată agentului economic din rețeaua stației de epurare. Din acest mijloc de probă rezultă, însă, că branșarea s-a realizat în prima parte a anului 2018 de către angajați ai S.C. M. C. B. S.R.L. împreună cu cei ai stației de epurare. Martorul a precizat că branșarea a durat cca. 5 – 6 luni și nu cunoaște motivul debranșării, aceasta fiind dispusă de către administratorul SC M. C. SRL B.
Referitor la consumatorii energetici din incinta punctului de lucru al SC M. C. SRL B., martorul a învederat că aceștia au constat în becuri, radiatoare de încălzire în birouri, aparat de cafea, iar în anul 2018, în incinta acestui punct de lucru a fost adus și un utilaj destinat producerii unor tuburi din beton care era alimentat cu energie produsă de un generator electric de 35 kw, dedicat funcționării acestui utilaj. A precizat că acest utilaj a funcționat cu energie electrică furnizată din rețeaua stației de epurare doar în perioada reglajelor (care au durat circa o saptămână), în rest, acesta fiind alimentat de generatorul electric.
Deși și din declarația acestui martor rezultă că branșarea agentului economic la rețeaua stației de epurare s-a realizat din dispoziția administratorului Ț. D., iar consumul de energie electrică nu a fost contorizat, anumite aspecte ale declarației sale sunt contrazise, însă, de celelalte mijloace de probă administrate în cauză cu care nu se coroborează în mod obiectiv. Astfel, între depoziția acestui martor și celelalte mijloace de probă testimoniale/înscrisuri administrate în cauză apar unele contradicții referitoare la: perioada în care s-a realizat branșarea, durata în timp a acesteia, personalul care a executat-o, consumatorii energetici care erau alimentați prin intermediul conductorului electric branșat la rețeaua stației de epurare.
Însă, în evaluarea poziției procesuale a martorului (relativ la anumite aspecte ale depoziției sale, enumerate mai sus și contrazise de celelalte mijloace de probă administrate) trebuie ținut seama că acesta este fost angajat al societății care a beneficiat de energia electrică cedată din rețeaua stației de epurare în maniera descrisă, dar și de împrejurarea că a fost cel care, din dispoziția inculpatului Ț. D. (astfel cum însuși a arătat) s-a ocupat efectiv de realizarea branșamentului în discuție, fiind astfel interesat să minimizeze implicarea sa și a fostului angajator în activitatea ilicită analizată în prezenta cauză. Relevantă în acest sens este și împrejurarea potrivit căreia, martorul a refuzat o eventuală confruntare a sa cu martorii V. M. și Ș. G..
De asemenea, în cauză au mai fost audiați și martorii N. V. L., P. D. S. și D. A., actuali sau foști angajați cu funcții de conducere în cadrul C. D. A. T. D.
Astfel, martorul N. V. L., șef oficiu juridic și gestiune personal în cadrul C. D. A. T. D. (care a participat la percheziția efectuată la 03.10.2019 la sediul Stației de Epurare P., desemnat de către directorul general, inculpatul D. A. ) relativ la obiectul audierii sale, a declarat, printre altele, că „am precizat cu ocazia percheziției că există documente din care să rezulte consumul de energie și că acestea se află la sediul C. D. A. T., deoarece știam că fusese încheiat un contract de furnizare energie electrică în regim de subconsumator pentru organizarea de șantier, când s-au făcut lucrări de reabilitare a acelei stații. Contractul fusese încheiat cu o firmă de care îmi aduc aminte – SC S. și am considerat că este vorba de acel branșament.” Sub acest aspect, declarația martorului se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv, contractul de furnizare energie electrică în regim de subconsumator nr. (...)/(...) încheiat de vechea conducere a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., reprezentată prin directorul general, M. C., cu S.C. S. P. GmbH al cărui obiect a fost furnizarea de energie electrică respectivului agent economic în vederea organizării de șantier aferentă unor lucrări executate pentru beneficiarul Stația de Epurare P.
Această împrejurare de fapt relevă că într-o situație similară, dar nu identică (întrucât în acel caz, „furnizorul de energie electrică” - Stația de Epurare P. - era și beneficiarul lucrărilor executate de către subconsumatorul S.C. S. P. GmbH), au fost întocmite înscrisuri prin care s-a reglementat furnizarea, facturarea, plata, precum și condițiile de consum a energiei electrice. Or, speța de față, reclama cu atât mai mult întocmirea unor asemenea înscrisuri, întrucât același „furnizor” (Stația de Epurare P.) nu se mai afla în relație comercială cu „subconsumatorul” S.C. M. C. B. S.R.L. De precizat în context că S.C. M. C. B. S.R.L. făcuse parte încă din anul 2012 din asocierea cu S.C. S. P. GmbH–lider de asociere, SC C. SRL și SC C. I. 93, în relația contractuală cu S.C. C. D. A. T.-D. S.A. privind execuția lucrărilor aferente contractului "Lucrări la sursele de apă și stațiile de epurare P. și F.”.
Din declarația aceluiași martor N. V. L. (răspunzând la întrebarea apărării inculpatului Ț. D. , dacă a auzit de existența unei înțelegeri între Ț. D. și D. A. cu privire la branșament) rezultă că nu a auzit despre o asemenea înțelegere precizând, însă, că „(...) la momentul la care am audiat colegii noștri cu ocazia cercetării administrative, unul dintre ei a spus că știa că acel cablu a fost introdus cu știința conducerii, fără să dea nume”.
Martorul P. D. S., persoană care în perioada 2014 – 2020 a ocupat funcția de șef al Secției P., a învederat că, în perioada 2016 – 2017, a avut o discuție cu inginerul Ș. G. (șeful de sector care răspundea de Stația de Epurare P., aflată în subordonarea Secției condusă de P. D. S.), referitoare la faptul că S.C. M. C. B. S.R.L. i-a solicitat să efectueze un branșament la instalația electrică pentru iluminat. În aceste împrejurări, susține martorul, i-a spus lui Ș. G. că realizarea unui asemenea branșament nu cade în aria lor de competență, indicându-i metodologia aplicabilă în acest caz care presupunea ca solicitantul să se adreseze conducerii companiei, aceasta să dispună efectuarea unor măsurători la fața locului de către Biroul Energetic, iar acest birou să emită avizul pentru racordare. Martorul a învederat că, după îndeplinirea acestor formalități, era necesar a fi întocmit un contract care trebuia să aibă și avizul S.C. E., din câte cunoaște.
A mai precizat martorul că, ulterior, fără a indica reperul temporal, a avut o discuție cu martorul Ș. G., care i-a relatat că „a fost contactat de către domnul director și i s-a spus că va veni o comisie de la Biroul Energetic să analizeze și să de avizul pentru racordarea la instalația electrică a S.C. M. C. B. S.R.L.” Din depoziția martorului mai rezultă că acesta nu a dat niciun fel de dispoziție pentru realizarea branșamentului și nu a avut cunoștință de realizarea acestuia, până la momentul în care au intervenit organele de poliție.
Aceeași probă testimonială evidențiază că, urmare discuției purtată cu inginerul Ș. G., martorul P. D. S. a avut reprezentarea că se dorea o branșare legală. A mai învederat martorul că firma M. a acordat un sprijin deosebit stațiilor de epurare P. și F., constând în amenajarea rampei de nămol, înlocuirea unor pompe defecte, intervenția inginerului D. (n.n. inginerul D. V., fost angajat al SC M. C. SRL) la instalația de automatizare a stației, servicii în legătură cu care martorul a precizat că nu știe să fi fost facturate. Așadar, și din această probă testimonială rezultă, pe de o parte, existența discuțiilor purtate la nivelul palierului decizional, referitoare la branșarea S.C. M. C. S.R.L. la instalația de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul S.C. C. D. A. T. – D. S.A., iar pe de altă parte, existența unei bune colaborări între cele două persoane juridice (ulterioră relației comerciale dintre asocierea de firme din care a făcut parte S.C. M. C. S.R.L. și C. D. A., astfel cum s-a arătat mai sus).
Cu privire la împrejurarea învederată de acest martor potrivit căreia nu a avut cunoștință de realizarea branșamentului până la momentul în care au intervenit organele de poliție, se reține, însă, că depoziția este contrazisă de celelalte mijloace de probă testimoniale administrate în cauză. Astfel, potrivit declarației martorului Ș. G., rezultă că, după ce a constatat că acest branșament s-a realizat, l-a informat telefonic pe martor (n.n. P. D. S.), ocazie cu care i-a comunicat și că a fost sunat de directorul general D. A. . Și martorul V. M. a învederat că la câteva luni de la realizarea branșamentului l-a înștiințat pe P. D. S., chiar i-a indicat traseul cablului, însă acesta nu a luat nicio măsură. Aceeași concluzie se desprinde și din depoziția persoanei vătămate potrivit căreia, după momentul în care a fost „electrocutată” a raportat ierarhic atât lui P. D. S., cât și inspectorului S.S.M., D. A., dar și directorului general, D. A. De altfel, toate aceste persoane care l-au informat pe martorul P. D. S. cu privire la branșamentul în discuție, erau poziționate ierarhic inferior acestuia în cadrul companiei, fiind, deci, o stare de normalitate ca, prin prisma acestei împrejurări, martorul să fi fost informat. Astfel, această stare de fapt, coroborată cu poziția de rezervă, necombativă, adoptată de P. D. S. în ceea ce privește branșamentul în discuție, confirmă, o dată în plus, împrejurarea potrivit căreia branșamentul s-a realizat din dispoziția decidentului S.C. C. D. A. T.-D. S.A., inculpatul D. A., în subordinea căruia se aflau toate aceste persoane.
Martorul D. A., responsabil cu protecția muncii în cadrul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., a învederat că a luat cunoștință despre existența branșamentului după intervenția organelor de poliție și că, împreună cu directorul general D. A., în toamna anului 2019, s-au deplasat la Stația de Epurare P., unde au purtat discuții cu persoana vătămată M. M. referitoare la activitatea acesteia din urmă în cadrul stației. A arătat martorul că nu a asistat la întreaga discuție purtată de directorul general D. A. cu M. M., precizând că „tot în această perioadă” M. M. i-a spus că a existat un incident în timpul unei oprațiuni de cosire, în urma căruia „au sărit scântei din acel cablu și că ar fi fost un pericol de electrocutare”.
Referitor la discuția purtată cu acea ocazie de către M. M. și inculpatul D. A., martorul a relatat că directorul general a chestionat-o pe aceasta cu privire la activitatea desfășurată în ziua respectivă și i-a solicitat un raport de activitate. Din înscrisurile depuse de persoana vătămată rezultă că discuția la care martorul a făcut referire și pe care a plasat-o temporal în toamna anului 2019, în realitate, a avut loc la data de 29.01.2020, aspect care rezultă dintr-un înscris cu dată certă, respectiv, raportul de activitate întocmit de persoana vătămată M. M. la solicitarea inculpatului, dar și dintr-o înregistrare ambientală, audio, realizată de persoana vătămată și pusă la dispoziția organelor de urmărire penală, redată prin procesul verbal din data de (...).
Și la evaluarea acestei probe testimoniale, sub aspectul poziției procesuale a martorului și relatării faptelor într-un mod obiectiv, trebuie ținut seama, pe de o parte, că la momentul depoziției, acesta se afla și se află într-o relație de subordonare față de inculpatul D. A., iar pe de altă parte, că în calitatea sa de responsabil cu protecția muncii ar fi trebuit să întreprindă măsuri specifice în ceea ce privește branșamentul electric în discuție, întrucât din coroborarea mijloacelor de probă administrate (îndeosebi declarația persoanei vătămată M. M. și declarația martorului V. M.) rezultă că acesta a luat cunoștință de existența cablului electric, anterior intervenției organelor de poliție.
De asemenea, în cauză au fost audiați și membrii Consiliului de Administrație ai S.C. C. D. A. T.-D. S.A., martorii: O. M., T. C., T. M., Ș. M., D. P. și C. C. Potrivit depozițiilor, niciunul dintre aceștia nu a avut cunoștință despre branșarea ilegală a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. până la momentul în care organul de urmărire penală a solicitat Consiliului de Administrație să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză și a expus situația de fapt.
Existența prejudiciului rezultă din adresa nr. (...)/(...) emisă de S.C. C. D. A. T. D., prin care societatea a trimis organelor de urmărire penală un înscris privind modalitatea în care acesta a fost calculat. Deși din același înscris rezultă că perioada avută în vedere pentru stabilirea prejudiciului a fost martie 2017 – octombrie 2019, din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că branșarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., s-a realizat ulterior lunii martie 2017. În acest sens, a fost avut în vedere înscrisul cu dată certă, respectiv, raportul de tură din (...) pentru intervalul orar 07.00–19.00 (înscris în care s-a consemnat despre branșarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P.).
Ca atare, având în vedere momentul branșării, data de (...), dar și faptul că din înscrisul înregistrat la S.C. C. D. A. T. D. SA cu nr. (...)/(...) privind calculul prejudiciului, rezultă că a fost determinat un consum mediu lunar al energiei electrice, s-a reținut că S.C. M. C. B. S.R.L. a beneficiat de energie electrică din rețeaua Stației de Epurare P., în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019.
Astfel, prin raportare la modul de calcul al consumului și la valoarea de piață a energiei electrice - stabilite prin același înscris - a rezultat că S.C. M. C. B. S.R.L. a consumat energie electrică, în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019, în cuantum total de 79.517,35 lei, inclusiv T.V.A.
În context, se menționează că la dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri (solicitate de organul de urmărire penală, dar depuse și de apărarea inculpatului Ț. D. ) din care rezultă că la data de (...) S.C. C. D. A. T. D. S.A. a emis către S.C. M. C. B. S.R.L. factura seria (...) nr. (...), reprezentând “CONSUM ENERGIE ELECTRICĂ (REFACTURARE) – C/V PREJUDICIU ÎNREGISTRAT ÎN PERIOADA MAI 2018 – SEPTEMBRIE 2019 DIN CONSUM ENERGIE E.”, în valoare de 64.995,05 lei, inclusiv T.V.A., sumă achitată integral de societatea comercială menționată, prin ordinul de plată nr. (...) din (...). Ulterior, inculpatul Ț. D., după instituirea măsurii asigurătorii asupra unui bun imobil deținut de acesta, până la concurența sumei de 14.522,30 lei, reprezentând diferența dintre prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și suma de bani achitată de agentul economic administrat de inculpat, în temeiul facturii seria (...) nr. (...) din (...) emise de S.C. C. D. A. T. D. S.A., a consemnat pe seama și la dispoziția organului de urmărire penală suma de 14.522,30 lei, astfel cum rezultă din recipisa de consemnare nr. (...) din (...).
În concluzie, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă expuse și analizate în precedent, rezultă modalitatea nelegală în care inculpații D. A. și Ț. D., de conivență, au acționat pentru satisfacerea unor nevoi private ale S.C. M. C. B. S.R.L. contrare intereselor S.C. C. D. A. T. D. S.A. (persoană juridică înființată ca societate pe acțiuni, cu capital integral public, al U.A.T.–urilor membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară APA – D.), cu consecința producerii unui prejudiciu în dauna bugetului acestei companii, concomitent cu procurarea unui folos material necuvenit pentru S.C. M. C. B. S.R.L., reprezentat de energia electrică consumată în interes propriu și achitată din fondurile S.C. C. D. A. T. D.
Potrivit probelor administrate, a apreciat organul de urmărire penală că după momentul la care M. M. a informat decidenții C. D. A. T.-D., după sesizarea organelor de urmărire, intervenția acestora și constatarea caracterului fraudulos al branșării S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., împotriva persoanei vătămate au fost inițiate, în mod concertat, acțiuni de șicanare și intimidare (la locul de muncă, și nu numai) menite a o descuraja să-și susțină demersul legal întreprins, pe de o parte, dar și drept „răspuns” pentru conduita specifică avertizorului de integritate adoptată de aceasta, pe de altă parte.
Atitudinea proactivă, acțiunile întreprinse și rolul de avertizor asumat de persoana vătămată, l-au determinat pe directorul general al S.C. C. D. A. T. – D. S.A., inculpatul D. A. ca, finalmente, sub paravanul unei proceduri formale de restructurare și reorganizare a companiei, să dispună în mod nelegal concedierea acesteia.
Astfel, din probele administrate a rezultat că persoana vătămată este de profesie inginer, absolventă a facultății de „Ingineria mediului și biotehnologii” (studii superioare de lungă durată), specialitatea „Montanologie” cu master în cadrul aceleiași facultăți în domeniul „Ingineria mediului” fiind angajată în cadrul S.C. C. D. A. T.-D. S.A. în anul 2012 în baza contractului individual de muncă nr. (...)/(...).
În perioada (...) – (...) M. M. a îndeplinit funcția de „laborant apă și apă grea”, iar în perioada (...) – (...) aceasta a îndeplinit funcția de „funcționar administrativ” în cadrul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., cu normă întreagă și pe o perioadă nedeterminată.
În baza referatului nr. (...)/(...) întocmit de șeful Secției P., martorul P. D. S. - prin care solicită nominalizarea unei persoane care să coordoneze activitatea Stației de Epurare P. (urmare pensionării inginerului Ș. G.), chiar directorul general, inculpatul D. A., prin dispoziție rezolutivă, a desemnat-o pe M. M. pentru o perioadă de probă, de trei luni.
Prin Decizia nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A., și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, începând cu (...), persoana vătămată a fost numită în funcția de Șef Sector Stații Epurare în cadrul Secției P. În consecință, a fost întocmit actul adițional nr. (...)/(...), la contractul individual de muncă nr. (...)/(...), în cuprinsul căruia s-a stabilit o perioadă de probă de 120 zile calendaristice.
Prin Decizia nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A., și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, având în vedere „reorganizarea companiei, regulamentul de funcționare, statul de funcții, organigrama societății aprobate prin Hotărârea nr. (...)/(...) a Consiliului de Administrație (...)”, începând cu (...), persoana vătămată a fost numită în funcția de Șef Sector Stații Epurare – Rețele Canalizare în cadrul Secției P. Urmare acestei decizii, a fost întocmit actul adițional nr. (...)/(...) la contractul individual de muncă nr. (...)/(...).
Rezultă din probe că, în această calitate, persoana vătămată s-a preocupat pentru remedierea unor probleme reale ale stației de epurare, s-a implicat în activitățile curente, a acordat sprijin subordonaților și, pentru rezolvarea unor probleme ce excedau ariei sale de competență, a informat ierarhic. Astfel, potrivit declarației martorului U. A., mecanic în cadrul Stației de Epurare P.: „În cadrul stației de epurare, până la sosirea doamnei inginer M. M., nu existau sculele necesare, material de protecție și nici personal suficient pentru efectuarea reviziilor și reparațiilor. Doamna M. M. a întreprins toate demersurile necesare pentru a intra în normalitate activitatea stației, cerând dimensionarea personalului conform proiectului stației”. Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului L. I. și, suplimentar, în această depoziție se arată că: „Din cauza lipsei de personal, în cadrul stației a avut loc un incident în urma căruia domnul D. C., angajat al stației, a fost în pericol să se înece în subsolul instalației de Grătare Rare dar a fost salvat de manevra de închidere a vanei efectuată de doamna inginer M. M.”.
În cauză, prezintă relevanță și declarația martorului C. I. V. potrivit căreia „Pe timpul turei de serviciu, în cazul în care constat incidente ce intră în competența mea, intervin singur la remedierea acestora, în cazul celor care pot fi rezolvate doar de mine, iar dacă nu pot interveni singur și intervenția necesită urgență, solicit ajutorul șefului de stație”. Din actele dosarului rezultă, însă, că demersurile întreprinse de persoana vătămată, inclusiv scrise, pentru rezolvarea unor probleme de natura celor mai sus arătate, l-au determinat pe șeful Secției P., martorul P. D. S., să întocmească o informare adresată directorului general în care învederează că prin modul de abordare, atitudine, lipsă de experiență de care dă dovadă persoana vătămată generează dificultăți majore în desfășurarea activităților. Abordarea și atitudinea persoanei vătămate care generează „dificultăți majore” constau, în opinia șefului Secției P., potrivit informării la care am făcut referire, în aceea că „(...) domnia sa solicită: dublarea personalului, evidențierea tuturor problemelor sensibile și comunicarea acestora în locul precocupării pentru rezolvarea lor (...) reproșează lipsa procedurilor, lipsa documentației (...), fapt care l-a determinat pe acesta să considere că „se impune o reformulare a criteriilor de selecție pentru acest post care să pună accentul pe experiență, pregătire profesională, inițiativă, implicare și asumare a responsabilităților în vederea scoaterii acestuia la concurs”. Cu toate acestea, martorul P. D. S., cu ocazia audierii din data de 16.06.2021, relativ la condițiile în care persoana vătămată s-a angajat în cadrul stației de epurare și la activitatea acesteia a apreciat că: „Nu știu când s-a angajat doamna M. la C. D. A., am găsit-o lucrând acolo în anul 2014 în cadrul laboratorului de apă potabilă din Stația de Tratare P. De la acest laborator a fost transferată la Stația de Epurare la propunerea domnului director D. Cât a lucrat în stația de epurare a îndeplinit o funcție de funcționar administrativ, șeful dumneaei era domnul Ș., iar modul cum aceasta și-a îndeplinit funcția nu îl pot aprecia eu”.
Faptul că neajunsurile identificate și semnalate de persoana vătămată în procesul muncii (criticate de șeful Secției P., astfel cum s-a arătat) aveau un suport real, este demonstrat și de conținutul informării întocmită în anul 2016 chiar de martorul P. D. S., alături de martorul Ș. G.
Totodată, rezultă din înscrisuri că, la scurt timp de la punerea în funcțiune a stației de epurare, martorul Ș. G. a informat biroul „UIP” din cadrul C. D. A.asupra unor probleme tehnice constatate în procesul de funcționare. Rezultă din informările întocmite de același martor că aceste probleme s-au perpetuat ori au apărut altele noi, în timp ce schema de personal care deservea efectiv stația a fost, în mod constant, drastic subdimensionată (volumul 9, filele 79-105).
De altfel, persoana vătămată, prin prisma atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, era chiar obligată să întreprindă măsuri de natura celor evidențiate de martorul P. D. S. în informarea la care s-a făcut referire (în acest sens, fișa postului aferentă funcției de șef sector stații epurare, pe care fusese numită persoana vătămată). Potrivit acestui înscris, titularul postului are un număr de 24 atribuții, printre care:
„Coordonează, controlează, supravegheză și răspunde de activitatea din Stația de Epurare P., B., V. P., Parc Industrial P.”;
„Instruiește, controlează, asigură respectarea normelor de protecția muncii, a normelor de pază și stingere a incendiilor, ROI și ROF pentru lucrătorii aflați în subordine”;
„Propune măsuri și soluții în vederea valorificării la maximum a capacităților de producție existente, reducerii consumurilor de energie, etc.”
Din același înscris rezultă că titularul postului are și un număr de 26 responsabilități, printre care: „Este direct răspunzător de instruirea, cunoașterea și respectarea întocmai a procedurilor, instrucțiunilor de lucru”;
„Verifică și răspunde de purtarea echipamentelor de lucru și protecție a salariaților aflați în subordine”;
„Răspunde de exploatarea, buna funcționare și respectarea tehnologiilor întregului sistem de epurare apă uzată, respectând legislația în vigoare și standardele specifice”.
Potrivit depoziției persoanei vătămate, în cursul lunii iulie 2019, „cu aproximație la jumătatea lunii”, aceasta a aflat despre caracterul fraudulos al branșării S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., împrejurare în care a întreprins demersuri pe lângă factorii de conducere și cei cu competențe în domeniul sănătății și securității în muncă din cadrul C. D. A.
Aceasta a învederat că, la puțin timp după demersurile întreprinse, inculpatul D. A. , însoțit de responsabilul S.S.M., D. A., s-au deplasat la sediul Stației de Epurare P., inculpatul a invitat-o către punctul „Grătare rare” și, fără ca D. A. să participe la discuție, i-a spus: „Nu e treaba ta să întrebi de cablu. Nu te-am pus aici să faci pe vigilenta. Nu-i treaba ta”. Persoana vătămată a mai declarat că, fiind șocată de atitudinea directorului general, l-a întrebat care este treaba ei, iar directorul i-a spus: „Ai să vezi tu”.
Astfel, prin notificarea nr. (...) din (...) emisă de S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A., și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, persoana vătămată a fost înștiințată, mai înainte de expirarea perioadei de probă, cu privire la încetarea ocupării funcției de șef sector în cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P.
În acest sens, persoana vătămată a arătat că a fost contactată telefonic de N. L. V., șef Oficiu Juridic Gestiune Personal, care i-a solicitat să se prezinte de urgență la sediul C. D. A. T., lucru pe care persoana vătămată l-a și făcut. Cu acea ocazie, juristul N. V. L. i-a spus următoarele: „Pentru că nu m-ați ascultat și ați făcut demersuri în continuare îmi revine ingrata sarcină de a vă înmâna notificarea de revocare din funcție”. Fiind audiat, martorul N. L. V. a negat, însă, împrejurarea conform căreia i-ar fi spus acesteia că schimbarea din funcție s-a făcut urmare unor demersuri scrise inițiate de persoana vătămată.
Totodată, fiind întrebat de apărarea inculpatului Ț. D. , dacă încetarea contractului de muncă al persoanei vătămate M. M. are legătură cu branșarea S.C. M. C. B. S.R.L., martorul N. V. L. a precizat că: „Nu, nu cred. Nu am simțit așa ceva. Dacă cineva ar fi vrut să se răzbune i s-ar fi încetat contractul de muncă fără să i se ofere alt post”.
Persoana vătămată a învederat că, inițial, a refuzat să primească notificarea, însă juristul i-a spus că, dacă nu este de acord cu retrogradarea, i se va desface contractul de muncă. Sub acest aspect, se constată că afirmația persoanei vătămate este susținută probator și de înscrisuri, întrucât mențiunea „Sunt de acord” din cuprinsul notificării (în partea de jos a înscrisului) este barată, ulterior, aceasta fiind redactată ologaf.
În acest context potrivit disp. art. 31 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 republicată, Codul muncii „Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia”.
În acest caz, rezultă că inițiativa privind încetarea contractului individual de muncă al persoanei vătămate în ceea ce privește ocuparea funcției de șef sector în cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P., a aparținut angajatorului. Din cuprinsul notificării rezultă că decizia de a mai ocupa funcția de conducere menționată, luată de angajator, nu este motivată. Relativ la acest din urmă aspect se reține, însă, că norma legală care reglementează încetarea raporturile de muncă ale angajatului aflat în perioada de probă nu obligă la motivarea deciziei, dar nici nu interzice emiterea unei motivări în acest sens.
De altfel, prin motivarea deciziei, angajatorul ar fi dovedit că măsura este una de bună-credință, lipsită de subiectivism, în acord cu principiile care guvernează relația angajat-angajator, statuate de dispozițiile art. 8 alin. „(1) Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.” și alin. „(2) Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă” din Legea nr. 53/2003 republicată (Codul muncii).
Având în vedere cele expuse în precedent, prezintă relevanță și depozițiile martorilor U. A. și L. I., angajați în cadrul Stației de Epurare P., care au învederat că au cunoștință de la persoana vătămată despre anumite discuții pe care aceasta le-a avut cu conducerea C. D A. cu referire la existența branșamentului care alimenta S.C. M. C. B. S.R.L. cu energie electrică, ulterior fiind „schimbată” din funcția de șef al stației de epurare.
Despre conduita adoptată de persoana vătămată relativ la acest branșament a relatat și martorul V. M.: „(...)Am avut discuții cu doamna M. pe tema legalității acestui branșament, știu că dânsa a făcut demersuri la T., însă acestea nu au avut efect. (...) Întrebare adresată de avocat Ț. A.: Ați auzit discuții la nivelul șefilor cu privire la faptul că s-a impus acest branșament? Răspuns: O singură dată l-am văzut pe domnul director al C. D. A., D., în incinta stației, discutând cu doamna ing. M. M.”.
Astfel, martorul a confirmat demersurile întreprinse de persoana vătămată pe lângă responsabilul privind protecția muncii, deplasarea acestuia la sediul Stației de Epurare P., însoțit de directorul general, inculpatul D. A., dar și existența unor discuții dintre aceștia și persoana vătămată. Martorul nu și-a amintit dacă vizita celor doi a fost după „incidentul cu dezizolarea cablului” sau după efectuarea perchezițiilor. Însă, în context, având în vedere susținerile persoanei vătămate potrivit cărora după această vizită a fost revocată din funcția de conducere, iar revocarea are legătură cu branșamentul în discuție (împrejurare confirmată prin înscrisuri, pe de o parte, dar și prin probe testimoniale, pe de altă parte), este evident că vizita la care martorul face referire este anterioară efectuării perchezițiilor.
Rezultă de asemenea din înscrisuri că, după revocarea din funcția de conducere, începând cu data de (...), persoana vătămată a fost reîncadrată pe funcția de execuție deținută anterior, respectiv, cea de funcționar administrativ în cadrul aceluiași Sector Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P., cu normă întreagă și tot pe o perioadă nedeterminată. Potrivit fișei postului din (...), aferentă funcției de funcționar administrativ ocupată de persoana vătămată, titularul postului are un număr de zece atribuții, printre care: evidența gestiunii deșeurilor; întocmirea raportărilor lunare privind deșeurile și indicatorii fizico-chimici determinați în laborator; întocmirea, împreună cu șeful de sector, a planurilor de revizii și reparații; reprezentare companiei în relațiile cu Apele Române, Garda de Mediu în baza mandatului acordat; asigurarea circuitului documentelor între stația de epurare – secția P. F. și sediul companiei; asigurarea păstrării documentelor scrise și arhivarea acestora. De asemenea, din aceeași fișă rezultă că titularul postului are o serie de responsabilități, în total 30, corespunzătoare diferitelor paliere de activitate cu care interacționează.
La data de 29.07.2019 persoana vătămată a adresat Structurii Centrale a Direcției Naționale Anticorupție o sesizare scrisă în care expune cele constatate în legătură cu branșarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., măsurile dispuse de conducerea societății angajatoare cu privire la persoana sa (revocarea din funcția de conducere), dar și faptul că, mai înainte cu o zi, la (...), în jurul orei 12.00, în timp ce se deplasa către locuință, pe str. Stadionului din orașul P., a observat apropiindu-se de aceasta un autoturism de teren, de culoare neagră, înmatriculat într-un alt stat, care se deplasa cu viteză redusă, iar în momentul în care a ajuns în dreptul persoanei vătămate, conducătorul auto a coborât geamul portierei și, potrivit propriei depoziții, i-a adresat următoarele cuvinte: „Nu te potolești cu cablul? Nu știi ce s-a întâmplat la Caracal?”.
Astfel, urmare demersurilor întreprinse de persoana vătămată de sesizare a organelor judiciare, la data de 03.10.2019 au fost efectuate percheziții (una la punctul de lucru din P., str. Z. nr. (...), al S.C. M. C. B. S.R.L. și cealaltă la sediul Stației de Epurare P.) ocazie cu care s-a descoperit că agentul economic menționat este branșat în mod clandestin/ilegal la sistemul de distribuție a energiei electrice aferent Stației de Epurare P., fără a fi fost reglementate modul de furnizare, facturare, plată, precum și condițiile de consum a energiei electrice (așa cum rezultă din mijloacele de probă indicate și analizate în cadrul primei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului).
La data de (...), directorul general, inculpatul D. A. și responsabilul S.S.M. D. A., s-au deplasat din nou la Stația de Epurare P. ocazie cu care, potrivit declarației persoanei vătămate, în debutul discuției cu aceasta, inculpatul i-a spus: „Scoate o foaie de hârtie și scrie ce ai făcut azi”.
A arătat că s-a conformat dispoziției directorului general și a consemnat pe o foaie de hârtie activitățile desfășurate, timp în care cei doi s-au plimbat prin curtea stației de epurare. A învederat că, până la întoarcerea acestora în birou, a pregătit un dispozitiv de înregistrare ambientală (telefon mobil) cu ajutorul căruia a înregistrat discuțiile ulterioare purtate cu aceștia în legătură cu activitățile desfășurate și consemnate în raport, după care i-a solicitat directorului general să îi semneze de primirea raportului. În această împrejurare, persoana vătămată a declarat că directorul i-a adresat următoarea replică: „Ce crezi că mă duc cu ele unde te duci tu? Nu am dat cursul la niciuna din acțiunile tale până în prezent, dar văd că...”. A mai relatat că, ulterior, i-a condus pe cei doi afară din birou, D. A. a urcat la volanul autoturismului, iar directorul general s-a întors către aceasta spunându-i: „Dacă nu îți retragi plângerile te dau afară”.
Afirmațiile persoanei vătămate se coroborează și cu alte mijloace de probă administrate, în sensul că la dosarul cauzei există raportul de activitate „la locul de muncă” din 29.01.2020 întocmit de aceasta și pe care atât responsabilul S.S.M., martorul D. A., cât și directorul general, inculpatul D. A., l-au semnat „de primire”. Totodată, din declarația martorului D. A. rezultă că a efectuat împreună cu directorul general această vizită de lucru la sediul Stației de Epurare P., ocazie cu care directorul i-a solicitat persoanei vătămate să întocmească raportul de activitate în discuție. De asemenea, o altă probă care în context capătă importanță deosebită și care se coroborează cu depoziția persoanei vătămate, este înregistrarea în mediu ambiental a dialogului purtat de aceasta cu inculpatul D. A. și martorul D. A., obiectivată prin procesul verbal de redare din data de 28.07.2021.
Din analiza mijlocului de probă amintit, rezultă că, în debutul discuției, această întrevedere pare a fi una specifică unei vizite de lucru, însă, pe parcurs, dialogul dintre persoana vătămată M. M. și inculpatul D. A. escaladează și excede, pe alocuri, problematicii profesionale, fiind presărat inclusiv cu reproșuri adresate unul celuilalt, ilustrând astfel starea tensionată/conflictuală dintre cei doi, determinată de conduita adoptată la locul de muncă de către persoana vătămată (semnalarea pe cale ierarhică a problemelor constatate în procesul muncii, dar, mai ales, sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la branșarea ilegală a SC M. C. SRL la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P.). Este important a fi avut în vedere că, temporal, această discuție succede momentului sesizării organelor judiciare de către persoana vătămată, efectuării perchezițiilor la sediile celor doi agenți economici și descoperirii branșamentului ilegal, așa cum s-a arătat deja. În acest sens, și reproșul (aluziv) adresat de inculpat, persoanei vătămate, în cadrul discuției referite: „D. A.: Nu-i normal să faceți informări în altă parte!”.
De asemenea, în același context, este important a fi avute în vedere și alte replici rostite de inculpatul D. A., în cadrul dialogului cu M. M. care, coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză, relevă, mai presus de orice dubiu, rezoluția infracțională adoptată de acesta în ceea ce privește încetarea raporturilor de serviciu ale persoanei vătămate în cadrul C. D. A. T. D.
În acest sens, pasaje relevante ale discuției dintre cei doi:
„M. M.: Nu! Îmi semnați și mie un exemplar, vă rog frumos! Vreau să fac dovada faptului că am dat un exemplar.
D. A.: „Am primit într-un exemplar...” Semnez eu acolo și tu semnezi lângă mine. Ce crezi? Că mă duc cu ea în altă parte cum te duci tu?
M. M.: Nu, domnul director! Vă rog frumos! Este dreptul meu legal! Bănuiesc că-l respectați.
D. A.: Deci, eu am fost cuminte până acuma... dar de azi înainte...
M. M.: Știu! Dar alții au vorbit... au vorbit foarte urât despre mine... și începând cu domnul... (neinteligibil)...! Și mai vedem.
(...)
D. A.: N-am dat cursu’ la nicio activi... nicio acțiune... (neinteligibil)...da` văd că...(...)”
Astfel, din coroborarea celor menționate mai sus rezultă că, de fapt, deplasarea directorului general al companiei sub pretextul verificării, în mod nemijlocit, a activității profesionale a persoanei vătămate - salariat aflat într-o funcție de execuție în cadrul unei structuri teritoriale a C. D. A. T. D., poziție ierarhică mult inferioară celei deținute de inculpat - dar care semnalase acte și fapte din sfera ilicitului penal în care acesta era implicat, excede unei vizite de lucru efectuată cu bună-credință și capătă valențele unei acțiuni de șicanare și intimidare.
Această concluzie este susținută și de împrejurarea potrivit căreia, în urma acțiunii de verificare a activității persoanei vătămate nu a fost încheiat niciun act de control (aspect ce rezultă din depoziția martorului D. A.), directorul limitându-se a solicita acesteia un raport de activitate, înscris care nu a fost înregistrat în evidențele companiei, așa cum rezultă din actele dosarului.
Or, în lipsa întocmirii de către inculpat a unui act de control, raportul de activitate întocmit la solicitarea inculpatului dobândește el însuși acest caracter, fiind un înscris în virtutea căruia putea fi inițiată inclusiv o acțiune de cercetare disciplinară împotriva persoanei vătămate (în cazul în care se constata o activitate redusă la locul de muncă în acea zi ori alte împrejurări care puteau fi apreciate ca fiind abateri disciplinare) sau, dimpotrivă, un înscris care putea evidenția/evidențiază că persoana vătămată își exercita în mod corespunzător atribuțiile specifice fișei postului. Neînregistrarea acestui înscris în evidențele interne ale Companiei lasă loc arbitrariului și relevă, o dată în plus, că prin vizita la locul de muncă al persoanei vătămate, inculpatul nu a urmărit altceva decât să constituie premisele unor acțiuni viitoare îndreptate împotriva acesteia în scopul îndepărtării din cadrul Companiei.
O altă acțiune întreprinsă de inculpat în realizarea rezoluției infracționale de îndepărtare a persoanei vătămate din companie, s-a derulat tot în cursul anului 2020, când acesta a dispus cercetarea disciplinară a persoanei vătămate, finalizată prin sancționarea acesteia cu avertisment scris (în acest sens, Decizia nr. (...)/(...) semnată de inculpat și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului juridic gestiune personal din cadrul Companiei de Apă).
Potrivit depoziției persoanei vătămate, aceasta s-a adresat instanței de judecată care a invalidat măsura, a constatat nelegalitatea sancțiunii și, pe cale de consecință, a înlăturat-o.
Sub acest aspect, depoziția acesteia se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, respectiv, sentința civilă nr. 851/30.03.2021, definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. 365/11.12.2020. Din cuprinsul acestei sentințe rezultă că Decizia de sancționare a fost semnată de directorul general, inculpatul D. A. și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului juridic gestiune personal din cadrul Companiei de Apă, persoană care, inițial, a făcut parte și din comisia de cercetare disciplinară, fiind înlăturat ca urmare a recuzării formulată de persoana vătămată.
Astfel, poziția procesuală a martorului N. V. L. și relatarea într-o manieră obiectivă a unora dintre faptele/împrejurările de fapt asupra cărora acesta a fost întrebat (vizând ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului D. A. ), trebuie evaluate și prin prisma faptului că acesta a fost implicat efectiv și în procedura de sancționare disciplinară a persoanei vătămate.
Mai mult, trebuie ținut seama că, la momentul depoziției, martorul se afla și se află într-o relație de subordonare față de inculpatul D. A. , dar și că în calitate de șef oficiu juridic și gestiune personal a fost implicat și în procesul privind desfacerea contractului de muncă al persoanei vătămate (a contrasemnat Decizia nr. 80/01.03.2021).
De asemenea, trebuie avute în vedere și mențiunile existente în cuprinsul Încheierii din 16.10.2019 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă, dosar nr. 3053/120/2019 având ca obiect anulare act, acțiune promovată de reclmanta M. M. în contradictoriu cu pârâta C. D. A. T. (fila 158, vol. 12 al dosarului de urmărire penală), potrivit cărora „Consilierul juridic N. L., reprezentantul pârâtei, se opune probelor solicitate de reclamantă, nefiind concludente să ducă la elucidare, iar audierea sa în calitate de martor, deoarece este clar că se află în dușmănie cu reclamanta și mai ales că este reprezentantul pârâtei”.
Este important a se evidenția că inițierea procedurii de cercetare disciplinară a survenit, de asemenea, ulterior demersurilor întreprinse de persoana vătămată în legătură cu branșarea SC M. C. SRL la rețeaua de electricitate a stației de epurare P. Nu este lipsită de importanță nici împrejurarea potrivit căreia aplicarea sancțiunii disciplinare nu a vizat o faptă comisă în legătură cu îndeplinirea unor sarcini de serviciu, dar și că, anterior acestei sancțiuni, timp de opt ani, persoana vătămată nu mai fusese niciodată cercetată și sancționată disciplinar.
Este de menționat că inițierea procedurii de cercetare disciplinară a avut ca temei o sesizare formulată de primarul U.A.T. P., A. C. E., potrivit căreia persoana vătămată are o atitudine denigratoare la adresa Companiei, dar și la adresa primăriei, încălcând astfel codul de etică, și lezând, prin acțiunile sale, interesele unui acționar al C. D. A., respectiv, U.A.T. P.
Sesizarea și înscrisurile anexate au fost analizate de consilierul de etică al C. D. A. care, în informarea adresată directorului general învederează că: „(...) nu înțelegem în ce fel a fost vătămată subscrisa UAT P. prin faptul că petenta M. a formulat unele sesizări către alte instituții ale statului” (...) UAT P. afirmă că doamna M. a denigrat pe unul dintre acționarii CATD, încălcând astfel Codul de etică, însă acesta nu a demonstrat în ce constă prejudiciul produs. (...) Drept urmare, apreciem că, deși declarațiile doamnei M. M. pot fi calificate ca fiind denigratoare, nu s-a dovedit un prejudiciu efectiv”.
Sesizarea este semnată de primarul U.A.T. P., fiind înregistrată cu numărul (...)/(...).
Anterior, prin adresa Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești nr. 7/P/2020 din 02.06.2020, înregistrată la U.A.T. P. cu numărul (...) din data de (...), se solicitaseră „toate contractele încheiate între U.A.T. P. și S.C. M. C. B. S.R.L., CUI (...), precum și toate actele de autorizare, control și sancționare emise/întocmite de U.A.T. P. cu referire la societatea comercială menționată anterior.”
Din înscrisurile trimise unității noastre de către U.A.T. P. rezultă că, în perioada 2019 – 2020, U.A.T. P. (în unul dintre cazuri alături de Consiliul Județean D., ca asociat secund) a atribuit S.C. M. C. B. S.R.L. un număr de cinci contracte având ca obiect execuția de lucrări, cu valori cuprinse între 100.840,34 lei și 12.403.038 lei, exclusiv T.V.A., toate semnate de același primar care a formulat sesizarea la care s-a făcut referire mai sus, privind „comportamentul” persoanei vătămate. Astfel, se constată că la două zile de la primirea adresei emise de Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești prin care au fost solicitate înscrisurile menționate, referitoare la S.C. M. C. B. S.R.L. (firmă în legătură cu care persoana vătămată solicitase, de altfel, U.A.T. P. informații în temeiul Legii nr. 544/2001, inclusiv în ceea ce privește contractele atribuite acestei societăți de către Primăria P.), numitul A. C. E., în calitate de primar al U.A.T. P., a semnat sesizarea care a stat la baza cercetării disciplinare demarată de conducerea S.C. C. D. A. T.-D. S.A. împotriva persoanei vătămate.
Din actele dosarului mai rezultă că, premergător acțiunilor mai sus descrise, același primar, în calitatea sa de reprezentant al autorității publice locale, a semnat adresa nr. (...)/(...) prin care M. M. era înștiințată asupra refuzului U.A.T. P. de a mai prelungi contractul de închiriere nr. (...)/(...) privind spațiu locativ A.N.L. (garsonieră) în care locuia persoana vătămată. Prin aceeași adresă, M. M. a fost înștiințată cu privire la obligația de predare a locuinței la data de 31.03.2020 către administratorul fondului locativ (U.A.T. P.), dar și asupra faptului că, raportat la situația constatată, au fost sesizate organele de urmărire penală.
Rezultă din înscrisuri că, și în acest caz, persoana vătămată s-a adresat justiției, iar aceeași instanță care a invalidat sancțiunea disciplinară, în speță Tribunalul Dâmbovița, a dispus (în stadiul procesual al fondului) anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. (...)/(...) prin care s-a intenționat încetarea raporturilor juridice între U.A.T. P. și persoana vătămată, în ceea ce privește prelungirea contractului de închiriere a locuinței în discuție (în acest sens, sentința civilă nr. 755/14.09.2021 a Tribunalului Dâmbovița – Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal - depusă de persoana vătămată la dosarul cauzei). Prin aceeași sentință, motivat de caracterul nelegal al procedurii, U.A.T. P. a fost obligată la soluționarea cererii de prelungire a contractului cadru de închiriere nr. (...)/(...), prin verificarea îndeplinirii condițiilor/clauzelor contractuale incidente, la momentul expirării termenului de închiriere, respectiv la data de (...). Din aceeași sentință mai rezultă că, până la data refuzului manifestat în condițiile sus arătate, contractul de închiriere încheiat de persoana vătămată fusese prelungit de U.A.T. P., în mod succesiv, pentru perioade de câte un an de zile. Astfel, se constată că refuzul autorității publice locale în sensul celor mai sus arătate, intervine, de asemenea, ulterior momentului la care persoana vătămată sesizase organele de urmărire penală, dar și pe fondul numeroaselor solicitări ale acesteia către U.A.T. P. de a obține informații de interes public în legătură cu legalitatea raporturilor juridice din primărie și S.C. M. C. B. S.R.L.
În același context, U.A.T. P., prin același primar, semnase și contractul de concesiune nr. (...)/(...), în calitate de concedent, cu S.C. M. C. B. S.R.L., în calitate de concesionar, pe o durată de 49 ani, având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de teren de 12.032 mp, situat pe raza orașului, în proximitatea Stației de Epurare P. (punctul de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L., locul unde societatea desfășura activitate de producție, așa cum s-a arătat anterior, și locul unde a fost descoperit și branșamentul ilegal în discuție). Relativ la acest contract de concesiune, se reține că abia în anul 2021, în baza unor hotărâri de Consiliu Local, s-a aprobat adăugarea la activitățile ce putea fi desfășurate în temeiul contractului, și acelea de „Lucrări de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide, fabricarea produselor din beton pentru construcții, fabricarea betonului (...)”. Or, așa cum rezultă din probele indicate și analizate în cadrul primei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului D. A. , activitatea de producere a elementelor din beton (tuburi) a fost demarată la scurt timp de la realizarea branșării ilegale a agentului economic la rețeaua stației de epurare. Referitor la legalitatea hotărârilor de Consiliu Local prin care s-a aprobat modificarea termenilor contractuali dintre U.A.T. P. și S.C. M. C. B. S.R.L. (H.C.L.-uri emise sub conducerea aceluiași primar semnatar al contractului de concesiune și al contractelor privind atribuirea unor lucrări S.C. M. C. B. S.R.L.) se reține că atât aparatul de specialitate al Instituției Prefectului D., cât și secretarul general al orașului P. au calificat respectivele acte administrative ca fiind nelegale.
Referitor la aspectele mai sus arătate, prezintă importanță împrejurarea potrivit căreia sesizarea formulată de persoana vătămată – ce formează obiectul cauzei pendinte – îl vizează nu numai pe inculpatul D. A., dar și pe primarul U.A.T. P., A. C. E., sub conducerea căruia au fost emise/încheiate înscrisurile la care am făcut referire în precedent și a căror legalitate a fost analizată de instanțele de judecată, fiind supuse, în unele dintre cazuri, și mecanismelor interne de control, după cum s-a arătat.
Așadar, rezultă din coroborarea probelor că atitudinea manifestată de persoana vătămată față de S.C. M. C. B. S.R.L. a declanșat inițierea unor acțiuni împotriva acesteia, orchestrate, în mod conjugat, de către primarul U.A.T. P. și inculpatul D. A., concretizate prin emiterea unor acte administrative nelegale, cu profunde și grave implicații în plan personal (intenția evacuării din locuință), dar și în plan profesional (concedierea).
Astfel, în realizarea rezoluției infracționale în ceea ce privește încetarea raporturilor de serviciu ale persoanei vătămate în cadrul companiei, la data de (...), la doar șase zile de la emiterea Deciziei de sancționare disciplinară nr. (...) din data de (...), directorul general, inculpatul D. A., a semnat informarea nr. (...)/(...) către Consiliul de Administrație, în preambulul căreia a menționat că „Ținând cont de necesitatea întocmirii Bugetului de Venituri și Cheltuieli aferent anului 2021, care trebuie să cuprindă și numărul de personal pe care societatea noastră trebuie să-l utilizeze pe întreg anul 2021 precum și de faptul că rezultatele economico-financiare înregistrate necesită luarea unor măsuri de restructurare și reorganizare a activității, vă propunem modificarea R.O.F.-ului, precum și a organigramelor societății, care vor intra în vigoare începând cu 1.02.2021”, aceasta fiind singura „motivare” pentru care directorul propune luarea unor măsuri de restructurare și reorganizare a activității.
În cuprinsul informării, acesta menționează expressis verbis, printre altele, că „Se va desființa un post de funcționar administrativ din cadrul Sectorului Stații Epurare-Rețele Canalizare (Stație de Epurare P.)”. Din statul de funcții al Companiei rezultă că, de fapt, acesta era singurul post din cadrul Sectorului Stații Epurare-Rețele Canalizare al Secției P., fiind ocupat de persoana vătămată M. M., un post similar existând și în cadrul biroului comercial al aceleiași Secții, neafectat, însă, de măsurile de restructurare și reorganizare.
Concomitent, prin aceeași informare, se propune înființarea unui post de electrician/mecanic în cadrul aceleiași Secții P., alocat Stației de Epurare V. P. și Parc P.
În finalul informării se concluzionează că „...urmare a propunerilor de mai sus societatea va funcționa cu un număr total de 723 de posturi, număr existent și la această dată”. Această împrejurare rezultă și din adresa S.C. C. D. A. T.-D. S.A. nr. (...)/(...), potrivit căreia „Reorganizarea și restructurarea nu a afectat numărul total de posturi existent în organigramă, acesta rămânând același, respectiv 723”.
Din înscrisul intitulat „Situația salariaților CATD ale căror posturi au fost restructurate începând cu 01.03.2021” (anexa 2 la adresa nr. (...)/(...)) rezultă că au fost afectați de măsurile de restructurare și reorganizare doar douăzeci de salariați. Unui număr de optsprezece salariați dintre cei douăzeci, Compania le-a oferit un alt post în cadrul structurii organizatorice, iar în două dintre cazuri s-a dispus încetarea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului generate de desființarea locului de muncă ocupat.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, unul dintre salariații aflați în această situație este numitul N. Q. M., în vârstă de 64 de ani, angajat în cadrul Companiei din anul 1986, în baza contractului individual de muncă nr. (...)/(...), iar celălalt salariat este persoana vătămată M. M., în vârstă de 41 ani, angajată în cadrul Companiei din anul 2012, în baza contractului individual de muncă nr. (...)/(...).
Rezultă de asemenea din înscrisuri că, în corespondența purtată de S.C. C. D. A. T.-D. S.A. cu N. Q. M. în procedura reorganizării și restructurării, societatea îl informează pe acesta, în prealabil, că analizează posibilitatea de a-i oferi un alt post conform calificării profesionale. În această corespondență, semnată de inculpatul D. A. și contrasemnată de martorul N. L., se menționează în clar că prin reorganizare și restructurare intenția societății nu este de a disponibiliza angajații ci de a eficientiza activitatea Companiei, așa cum rezultă din adresa nr. (...)/(...) (vol. 8 fila 202).
De altfel, faptul că intenția de bună-credință a societății este cea exprimată în corespondența la care s-a făcut referire anterior, este dovedită de conduita angajatorului în cazul celorlalți angajați ale căror posturi au fost afectate de procedură (cu care Compania, sub semnătura aceluiași director general, inculpatul D. A., a purtat aceeași corespondență ca și în cazul sus referit) și cărora le-au fost oferite, prin redistribuire, alte posturi în cadrul societății.
Singurul angajat în cazul căruia C. D. A. T. D. nu a manifestat această intenție de bună-credință și cu care nu a purtat o astfel de corespondență în procedura reorganizării și restructurării, este persoana vătămată M. M.
În schimb, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (adresa C. D. A. T. D. nr. (...)/(...) și înscrisurile atașate) rezultă că după ce inculpatul întocmise informarea în care menționase că urmează a fi desființat postul de funcționar administrativ ocupat de persoana vătămată (la 17.12.2020) și după pensionarea numitei A. E., laborant în cadrul Stației de apă uzată P. (la 23.12.2020), în locul acesteia a fost transferată intern, la 28.12.2020, numita A. S. (potrivit actului adițional nr. (...)/(...) la contractul de muncă nr. (...)/(...), semnat de inculpat) care, până atunci, ocupase funcția de încasator cititor contoare de apă în cadrul biroului comercial al Secției P..
Or, dacă interpretarea cu bună-credință a sintagmei potrivit căreia „intenția societății este aceea de a eficientiza activitatea prin reorganizare și restructurare și nu de a disponibiliza angajații” uzitată de angajator în corespondența cu persoanele afectate de procedura restructurării și reorganizării (mai puțin cu persoana vătămată, așa cum s-a arătat) era aplicabilă și în cazul acesteia, în considerarea disp. art. 8 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora „Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe”, angajatorul putea restabili situația anterioară transferului intern al persoanei vătămate de pe funcția de laborant pe funcția de funcționar administrativ, și îi putea oferi postul rămas vacant prin pensionarea numitei A. E.
Această decizie se justifica cu atât mai mult cu cât persoana vătămată deținea competențele profesionale necesare (fiind absolventă de studii universitare și post-universitare, promoția 2008, respectiv 2010, în cadrul facultății de ingineria mediului și biotehnologii, așa cum s-a arătat anterior), dar și prin prisma experienței acumulate în funcția de laborant îndeplinită în cadrul laboratorului apă potabilă P., între anii 2012 – finele anului 2017. Toate acestea, în condițiile în care A. S. (persoana transferată pe funcția de laborant rămasă vacantă) era angajată în cadrul Companiei doar de câteva luni, mai exact din data de 09.03.2020, fiind absolventă de studii medii (profil mecanic), deținătoarea unor diplome care atestă parcurgerea unor cursuri de stenodactilografie, inițiere în contabilitate și contabilitate asistată de calculator, inspector resurse umane și, este adevărat, și deținătoarea unui certificat de absolvire eliberat în anul 1992 care certifică că persoana a urmat cursul de calificare la locul de muncă cu durata de 5 luni, la centrul de perfecționare a personalului din horticultură, fiind declarat muncitor calificat în meseria „laborant operator tratarea apei tehnologice”.
De asemenea, s-a arătat în aceeași adresă a C. D. A. T. D. nr. (...)/(...) că sarcinile de serviciu exercitate de A. S. anterior transferului, au fost preluate de către ceilalți colegi, până la data de 15.04.2021, dată de la care aceste sarcini au fost date în responsabilitatea numitului D. I. A. (încasator cititor contoare de apă). Astfel, rezultă din înscrisuri că atât pentru postul de pe care a fost transferată numita A. S., cât și pentru postul rămas vacant în cadrul Stației de apă uzată P. și pe care aceasta a fost transferată, era nevoie de resursă umană.
Însă, chiar și în aceste condiții, prin Decizia nr. (...) din (...) inculpatul a dispus, începând cu aceeași dată, încetarea raporturile de muncă ale persoanei vătămate „pentru motive care nu țin de persoana salariatei generate de desființarea locului de muncă ocupat”.
În partea expozitivă a Deciziei, primul act invocat - avut în vedere pentru a dispune măsura concedierii - este informarea nr. (...)/(...) semnată de inculpat și adresată Consiliului de Administrație. Mai sunt invocate prevederile hotărârii Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Apa D. nr. (...)/(...) și ale hotărârilor Consiliului de Administrație nr. (...)/(...) și nr. (...)/(...), dar și hotărârea aceluiași consiliu nr. (...)/(...) prin care „s-a luat act” de informarea semnată de inculpat cu privire la măsurile de restructurare și reorganizare.
În dispozitivul Deciziei, la punctul alocat motivelor pentru care s-a luat această hotărâre sunt reluate, în termeni generali, considerentele enunțate în partea expozitivă a acesteia. Astfel, în cuprinsul Deciziei nu se arată care sunt motivele concrete, străine de persoana angajatului, pentru care angajatorul a hotărât, unilateral, să pună capăt raporturilor de serviciu ale persoanei vătămate în cadrul Companiei prin desființarea efectivă a postului ocupat de aceasta.
Temeiul de drept invocat pentru încetarea raporturilor de serviciu, este reprezentat de disp. art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c din Codul muncii. Potrivit disp. art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Republicată (Codul muncii) „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”. Dispozițiile art. 65 din legea menționată trebuie interpretate, aplicate și invocate fără a se face abstracție de alin. 2 al textului de lege care prevede că „Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Din examinarea corelată a celor două alineate ale art. 65 din Codul Muncii rezultă că acestea au un conținut clar din care se desprind următoarele idei:
- să existe o concediere a unui salariat;
- aceasta să fie determinată de desființarea locului de muncă ocupat de respectivul salariat;
- motivele desființării locului de muncă să nu aibă legătură cu persoana salariatului;
- desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Deci, legea nu prevede doar cerința desființării efective a locului de muncă, ci și pe aceea ca măsura să fie justificată de o cauză reală și serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate care să impună, cu adevărat, această măsură. ,
Sintagma „cauză reală și serioasă” evocă fapte, ipoteze determinabile care să excludă abordările subiective. Jurisprudența în materie a statuat că este reală cauza care prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de nevoia surmontării unor dificultăți tehnice, economice, de imperativul economic al creșterii productivității muncii, al adaptării la evoluțiile noilor tehnologii. Cauza este serioasă atunci când situația unității angajatorului este una gravă, amenințând evoluția sau chiar viabilitatea ei.
Astfel, din practica judiciară incidentă în această materie rezultă că angajatorul trebuie să ia toate măsurile pentru a putea proba, de o manieră rezonabilă și efectivă, caracterul real și serios al fiecărei concedieri dispuse, acest caracter neputând fi nici prezumat și nici dedus din dreptul soacietății de a dispune de patrimoniul său. Acest drept trebuie exercitat într-o manieră obiectivă, bazat pe analize suficient de detaliate și aplicate care să releve, în concret, în ce constau beneficiile reale și serioase pe care societatea le-ar putea obține prin desființarea unui post din organigramă, având drept consecință încetarea raporturilor de muncă (în temeiul disp. art. 65 din Codul Muncii) ale angajatului care ocupă respectivul post.
Așadar, în situațiile în care acest drept de administrare presupune și măsura concedierii unor angajați, în contextul protecției instituită în favoarea acestora prin disp. art. 65 din Codul Muncii - text de lege care edictează în beneficiul salariatului și nu al angajatorului - acesta din urmă este obligat să ia toate măsurile să probeze într-o manieră rezonabilă că măsura nu este dispusă din considerente de ordin subiectiv, ci, exclusiv, din motive obiective, reale și serioase, străine de persoana salariatului.
Or, în considerarea celor mai sus învederate, se reține că actele invocate în cuprinsul Deciziei de concediere a persoanei vătămate, ca de altfel și Decizia în sine, conțin elemente de maximă generalitate, fără evidențierea unor împrejurări concrete care să obiectiveze cauza reală și serioasă care justifica desființarea postului ocupat de persoana vătămată. De altfel, în aceeași manieră lacunar-lapidară este redactată și decizia de concediere a celuilalt angajat disponibilizat în urma acestei proceduri, N. Q. M., act administrativ absolut identic sub aspectul „motivelor” pentru care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în condițiile în care posturile ocupate de cele două persoane presupuneau sarcini și responsabilități total diferite pentru înlăturarea cărora, în mod evident, era necesar a fi invocate motive diferite. Însă, această împrejurare ilustrează, suplimentar, că decizia de concediere a persoanei vătămate este abuzivă, nemotivată în fapt, are caracter subiectiv și nu prezintă cauza reală și serioasă pentru care s-a hotărât astfel.
În cauză s-a dispus întocmirea unui raport de constatare de specialistul Direcției Naționale Anticorupție care să releve situația financiară a S.C. C. D. A. T. – D. S.A. în perioada 2017 – 2020, pe de o parte, și cheltuielile cu personalul efectuate de Companie în perioada 01.01.2021 – 30.06.2021, defalcat pe fiecare lună calendaristică din perioada menționată, prin raportare la numărul de salariați ai Companiei, din fiecare lună aferent perioadei respective, pe de altă parte.
Referitor la primul obiectiv stabilit, din cuprinsul raportului se desprind următoarele idei: pe întreaga perioadă analizată, cifra de afaceri a societății a crescut cu un procent de 8,95% în timp ce profitul net a înregistrat o scădere semnificativă de 90,68%; scăderea profitului a înregistrat fluctuații, în sensul că a scăzut foarte mult în anul 2018, a înregistrat o creștere în 2019, urmată de o scădere abruptă în anul 2020; în același interval analizat s-a înregistrat o creștere a numărului efectiv de personal cu un număr de 87 de salariați, reprezentând un procent de 14,26%, cât și a numărului mediu de personal cu un număr de 59 salariați reprezentând un procent de 9,53%; creșterea numărului de salariați a fost constantă în intervalul analizat; fondul de salarii acordate în cursul unui an a crescut constant diferența între începutul și sfârșitul intervalului de timp analizat fiind de 13.518.862 lei, respectiv, o creștere cu 60,98%.
Astfel, s-a concluzionat că, în perioada 2017 – 2020, cifra de afaceri anuală a S.C. C. D. A. T. – D. S.A., numărul de salariați și fondul de salarii acordat personalului au crescut constant, în condițiile în care profitul realizat a scăzut semnificativ (cu un procent de 90,68% în anul 2020 raportat la profitul realizat de companie în 2017).
În ceea ce privește obiectivul al doilea, în cuprinsul aceluiași raport, s-a învederat că la sfârșitul lunii iunie 2021 numărul de personal angajat este mai mare cu 9 persoane față de începutul anului, tendința fiind constant crescătoare, iar fondul de salarii a fost majorat cu suma de 113.007 lei, comparația fiind realizată între cheltuielile cu personalul aferente lunii iunie 2021 și cele aferente lunii ianuarie 2021.
Din raportul de constatare mai sus menționat mai rezultă că atât în perioada 2017 – 2020, cât și în perioada 01.01.2021 – 30.06.2021 (deci și după concedierea persoanei vătămate) numărul de personal angajat în cadrul Companiei a crescut în mod constant. În aceste împrejurări, având în vedere și cifra de afaceri anuală a Companiei (60.079.326 lei în anul 2017 și 65.454.696 lei în anul 2020), este evident că înlăturarea persoanei vătămate din cadrul Companiei nu putea conduce la o economie substanțială care să influențeze în mod determinant situația financiară a scoietății, chiar dacă profitul net s-a diminuat în mod constant, așa cum s-a arătat.
De asemenea, în același context, în perioada 2017 – 2020 C. D. A. T. D. – Secția P. a dispus încetarea raporturilor de muncă pentru un număr de optsprezece angajați, așa cum este evidențiat prin adresa nr. 16915/09.06.2021 și anexa nr. 1 a acestei adrese (vol. 8 filele 189 – 191). Însă, din aceste înscrisuri rezultă că raporturile de muncă ale celor optsprezece angajați au fost încetate din următoarele motive:
în șapte dintre cazuri, în temeiul disp. art. 55 lit. b din Codul muncii („Ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea”);
într-un caz, în temeiul disp. art. 81 alin. 7 din Codul muncii („Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv”);
în două cazuri, în temeiul disp. art. 81 din Codul muncii („Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz”);
în șase dintre cazuri, în temeiul disp. art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii („la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II”);
într-un caz, în temeiul disp. art. 31 alin. 3 din Codul muncii („Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia”);
într-un caz, în temeiul disp. art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii („la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”).
Așadar, în niciunul dintre aceste cazuri, încetarea raporturilor de muncă nu a avut drept temei disp. art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c din Codul muncii, invocat în cazul concedierii persoanei vătămate. Cu alte cuvinte, în perioada menționată, niciun angajat al Secției P. nu a fost înlăturat din Companie ca urmare a voinței unilaterale a angajatorului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Mai mult, ultima procedură de restructurare și reorganizare a activității companiei, anterioară celei în cadrul căreia persoana vătămată a fost concediată, avusese loc ca urmare a hotărârilor Consiliului de Administrație nr. (...)/(...) și nr. (...)/(...), a fost valabilă începând cu data de 01.02.2020 (astfel cum rezultă din adresa nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A. și înscrisurile anexate), iar în cadrul acestei din urmă proceduri, toți angajații ale căror posturi au fost afectate, au fost redistribuiți pe alte posturi, cu excepția a doi dintre angajați cărora le-au fost încetate raporturile de muncă urmare îndeplinirii condițiilor de pensionare.
De asemenea, potrivit probelor, rezultă că după concedierea persoanei vătămate, atribuțiile specifice fișei postului aferentă funcției de execuție pe care aceasta era încadrată (funcționar administrativ) și care prevedea sarcini și responsabilități clare (astfel cum s-a arătat mai sus), nu au fost înlăturate odată cu concedierea acesteia, fiind preluate de alți angajați, astfel cum transpare din adresa S.C. C. D. A. T.-D. S.A. nr. (...)/(...), potrivit căreia „în privința salariaților cărora li s-a încetat contractul individual de muncă (M. M. și N. Q.) sarcinile de serviciu au fost redistribuite colegilor identificați în aceeași anexă”.
Prin aceeași adresă nr. (...)/(...) S.C. C. D. A. T.-D. S.A. a trimis parchetului, în extras, Manualul de Operare al Stației de Epurare P. care a fost avut în vedere la desființarea postului ocupat de persoana vătămată, potrivit mențiunilor din adresă. Din anexa nr. 1 denumită organigrama Stației de Epurare P.-Propunere, reiese că postul ocupat de persoana vătămată (funcționar administrativ) nu se regăsește în organigrama stației, acreditându-se ideea că acesta a fost motivul desființării postului.
Însă, o asemenea justificare nu poate fi primită din următoarele considerente: postul de funcționar administrativ pe care persoana vătămată a fost transferată intern (la inițiativa angajatorului), a fost înființat de acesta (chiar dacă postul nu era prevăzut în manualul de oprare al stației) tocmai pentru că nevoile reale/practice au impus necesitatea unui asemenea post; că așa este, o dovedesc împrejurările potrivit cărora după revocarea persoanei vătămate din funcția de conducere, aceasta a fost reîncadrată pe aceeași funcție (funcționar administrativ, de pe care a și fost concediată), i-au fost stabilite sarcini și responsabilități clare (așa cum rezultă din fișa postului din 25.07.2019, aferentă funcției) și, mai mult decât atât, după concedierea acesteia, sarcinile specifice funcției au fost preluate de alți angajați ai Companiei, așa cum rezultă din adresa anterior menționată; în plus, oricare ar fi fost denumirea postului ocupat de persoana vătămată, nevoia de personal a Stației de Epurare P. era una reală/stringentă, așa cum a semnalat în repetate rânduri personalul de conducere al stației (astfel cum rezultă din actele dosarului), unitatea funcționând cu o schemă de personal subdimensionată, de la darea în folosință și până în prezent; în acest context, prezintă relevanță depoziția martorului L. I., potrivit căreia „Din cauza lipsei de personal, în cadrul stației a avut loc un incident în urma căruia domnul D. C., angajat al stației, a fost în pericol să se înece în subsolul instalației de Grătare Rare dar a fost salvat de manevra de închidere a vanei efectuată de doamna inginer M. M.”, dar și a martorului C. I. V., potrivit căreia „Pe timpul turei de serviciu, în cazul în care constat incidente ce intră în competența mea, intervin singur la remedierea acestora, în cazul celor care pot fi rezolvate doar de mine, iar dacă nu pot interveni singur și intervenția necesită urgență, solicit ajutorul șefului de stație”; mai mult decât atât, se reține că, oricum, acest motiv (anume că postul ocupat de persoana vătămată nu se regăsește în organigrama stației, potrivit manualului de operare) nu este menționat în Decizia de concediere, însă și dacă ar fi fost menționat, această împrejurare ar fi satisfăcut, eventual, doar cerințele disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii; or, în cazul unei concedieri dispusă în temeiul disp. art. 65 din Codul muncii – așa cum s-a întâmplat în privința persoanei vătămate – este necesar a fi îndeplinite și cerințele obligatorii și imperative edictate de dispozițiile alin. 2 al textului de lege amintit, așa cum s-a învederat și analizat supra.
Cu referire la procedura de restructurare și reorganizare a activității, modificarea organigramei și a regulamentului de funcționare ale S.C. C. D. A. T.-D. S.A., valabile începând cu 01.03.2021, au declarat și martorii: O. M., T. C., T. M., Ș. M., D. P. și C. C – membri ai Consiliului de Administrație al S.C. C. D. A. T.-D. S.A. Din depozițiile acestora rezultă, în esență, că pentru îmbunătățirea activității societății au loc frecvent restructurări care, în prealabil, sunt discutate cu executivul (conducerea societății). Martorii nu au fost în măsură să furnizeze date concrete referitoare la procedura de restructurare și reorganizare în discuție, precizând însă că au fost de acord cu aceasta. În ceea ce privește concedierea persoanei vătămate M. M., din declarațiile acestora se desprinde concluzia că nu s-a discutat despre disponibilizare unor persoane, în general, și, deci, cu atât mai puțin despre disponibilizarea persoanei vătămate, în mod particular.
De altfel, din aceleași probe testimoniale rezultă că, deși Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Apa D. (care acordă aviz asupra modificării organigramei și a regulamentului de organizare și funcționare ale societății) și Consiliul de Admninistrație, au puteri depline și hotărăsc asupra procedurii de restructurare și reorganizare (modificarea organigramei), odată obținute aceste avize favorabile, decizia concedierii unui angajat al companiei este exclusiv prerogativa conducerii executive, în speță, a directorului general. În acest sens, declarațiile martorilor: C. C „(...)Cu ocazia discutării acestui proiect nu îmi amintesc să mi se fi adus la cunoștință că se vor efectua disponibilizări. (...)Cu referire la Stația de epurare P. nu îmi amintesc să fi existat discuții punctuale stricte, nu cred. (...) Întrebare adresată de avocat N. G.: Descrieți puțin, amănunțit, dacă prin semnătura aplicată dați valoare de principiu sau se implică în activitatea de restructurare? Răspuns: Semnătura noastră este de principiu. Concret, este treaba executivului efectuarea activității de restructurare.”; O. M. „(...)Nu îmi mai aduc aminte, dar fiind vorba de reorganizare este posibil să fie desființate posturi sau disponibilizări. Oricum, acest lucru este de competența conducerii, a executivului. (...)Nu s-a discutat concedierea doamnei M., au avut loc discuții cu privire la mărirea numărului de abonați la apă și la canalizare, însă nu îmi aduc aminte că s-ar fi nominalizat vreo persoană și nu aș fi de acord, pentru că e treaba lor”; T. C. „(...) La S.C. C. D. A. T.-D. S.A. se fac frecvent reorganizări necesare în procesul activității și nu trebuie să îmi aduc aminte de toate elementele concrete ale acestor reorganizări ci numai că toate s-au făcut în spiritul bunei activități a unității. Niciodată în rapoartele directorului prin care se cereau reorganizări nu s-au nominalizat persoane. (...) Nu o cunosc pe doamna M. M., nu am auzit de dânsa și nu a fost pusă în discuție niciodată concedierea doamnei, nu este competența Consiliului de Administrație, ci a directorului.”; T. M. „(...)Concedierea unei persoane nu este atributul Consiliului de Administrație ci este de competența conducerii executive”.
Finalmente, în ceea ce privește motivele pentru care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu, persoana vătămată a învederat: „Consider că singurul motiv pentru care s-a dispus concedierea mea este în legătură cu aducerea la cunoștință despre acest cablu și aceasta pentru că, până la acel moment, în legătură cu celelalte demersuri făcute în vederea intrării în normalitate și legalitate a stației de epurare, nu a dat nici un curs acelor demersuri, în schimb a luat foc și a venit din concediu și a venit să îmi atragă atenția asupra acestui fapt”. Aceeași concluzie, anume că încetarea raporturilor de serviciu ale persoanei vătămate a reprezentat un act de răzbunare al inculpatului, determinat de conduita acesteia în privința branșării ilegale a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din subordinea C. D. A. T.-D., se desprinde și din afirmația martorului N. L. V., potrivit căreia „Dacă cineva ar fi vrut să se răzbune i s-ar fi încetat contractul de muncă fără să i se ofere alt post”.
Din înscrisurile depuse la dosar de persoana vătămată rezultă că aceasta a contestat în instanță decizia de concediere, iar prin încheierea din data de 17.08.2021 pronunțată în primă instanță de Tribunalul Dâmbovița – Secția I civilă (dosar nr. 1548/120/2021) s-a dispus anularea actului administrativ și obligarea S.C. C. D. A. T. D. la reintegrarea persoanei vătămate în postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei, precum și la plata salariilor indexate și a celorlalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată. Din încheierea amintită rezultă, în esență, că instanța învestită cu soluționarea acestei cauze civile a stabilit că decizia de concediere este informă, nu respectă disp. art. 76 din Codul muncii, iar din cuprinsul acesteia nu rezultă caracterul efectiv, real și serios al măsurii.
În concluzie, rezultă că, sub paravanul unei proceduri de restructurare și reorganizare inițiată în mod formal, inculpatul D. A., în realizarea rezoluției infracționale determinată de conduita adoptată de persoana vătămată în privința branșării ilegale a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P., a desființat efectiv postul ocupat de aceasta, fără existența unei cauze reale și serioase, și, fără a-i oferi posibilitatea de a ocupa un alt post în cadrul companiei (deși exista în mod real această posibilitate, așa cum s-a arătat), a dispus încetarea contractului său individual de muncă pentru motive care, în realitate, au avut legătură cu persoana salariatului, încălcând astfel, în mod flagrant, dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003 Republicată, incidente în cauză.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentrul altul un folos necuvenit, prev. art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., la data de 04.06.2021, în calitate de suspect, D. A. a dat o declarație prin care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În esență, acesta a susținut că a luat cunoștință despre existența branșamentului în discuție în ziua în care organele judiciare au efectuat perchezițiile domiciliare, împrejurare față de care a dispus constituirea unei comisii de cercetare care a stabilit consumatorii electrici existenți în incinta punctului de lucru al S.C. M. C. B. S.R.L., s-a calculat un prejudiciu, s-a emis o factură către agentul economic, iar în aceeași zi, s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică.
Fiind reaudiat în aceeași calitate de suspect (la data de 11.06.2021), dar și, ulterior, în calitate de inculpat, cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, D. A. și-a rezervat dreptul la tăcere.
Apărarea inculpatului D. A. manifestată în declarația de suspect din data de 04.06.2021 din care rezultă că nu a cunoscut despre existența branșamentului electric în discuție decât în ziua în care organele judiciare au efectuat perchezițiile domiciliare, a fost înlăturată de procurorul de caz, fiind contrazisă în mod flagrant de depoziția martorului Ș. G., declarație care este susținută și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (înscrisuri și testimoniale).
Astfel, din lecturarea declarațiilor martorilor Ș. G., P. D. S. și V. M., rezultă că primul le-a comunicat celorlalți doi martori, la un moment extrinsec urmăririi penale, despre faptul că directorul general îl contactase în legătură cu branșarea S.C. M. C. S.R.L., împrejurare învederată, de altfel, și organelor de urmărire penală în cadrul ambelor depoziții.
Prezintă relevanță în context (în sprijinul afirmației martorului Ș. G. potrivit căreia branșamentul s-a realizat cu acordul și din dispoziția directorului general) și modalitatea de amplasare a „instalației” prin care se realiza alimentarea cu electricitate, respectiv, „la vedere”, pe sol (o parte), dar și fixată pe gard.
Ulterior, parte din conductorul electric prin intermediul căruia se realiza alimentarea a fost îngropat, însă din considerente ce țin de securitatea muncii și nu din alte motive. În context, prezintă relevanță afirmațiile martorului Ș. G. potrivit cărora „Datorită faptului că am fost sunat de directorul general cu privire la această racordare, precum și datorită faptului că acel cablu electric nu a fost niciodată ascuns, mascat de cineva, a traversat toată stația pe sol, am fost convins că este vorba de o colaborare între cele două societăți, un ajutor oferit momentan firmei M., până când ei își rezolvă problema cu RENEL-ul”, dar și cele ale martorului D. V.: „Acest cablu era vizibil, era armat și a fost legat la cca. 30 de cm pe gard, pe interior, la ordinul domnului Ț. D.”.
Or, dacă înțelegerea cu privire la branșarea agentului economic se realiza doar la nivelul conducerii Stației de Epurare P. – idee acreditată de inculpat, indirect, prin depoziția din 04.06.2021 - este lipsit de orice logică a se crede că, fără consimțământul/dispoziția conducerii centrale, ar fi fost aleasă această manieră de lucru, „la vedere”, fără temeri că demersul ilicit (conceput să ființeze un timp îndelungat - de ordinul anilor - după cum rezultă din actele dosarului) nu putea fi descoperit de conducerea Companiei ori că persoane din rândul angajaților nu ar fi putut observa și sesiza ierarhic această stare de fapt.
În realitate, în rândul angajaților stației de epurare au existat suspiciuni în legătură cu legalitatea acestui branșament, însă tocmai informațiile de care au luat cunoștință, privind implicarea în acest demers a directorului general, inculpatul D. A., i-a făcut pe aceștia, cu excepția persoanei vătămate, să adopte o poziție de rezervă și să „evite subiectul”.
În acest sens prezintă relevanță declarația martorului Ș. G. din cuprinsul căreia rezultă că la o lună de zile de la branșarea societății menționate la instalația de electricitate a stației de epurare, a avut o discuție cu administratorul societății, inculpatul Ț. D., pe care l-a întrebat dacă are forme legale pentru branșarea realizată, iar acesta i-a răspuns că “totul este în regulă, are contract cu C. D. A. și nu își permite el să facă nelegalități”. De asemenea, martorul a mai precizat că „Eu nu mi-am permis să-l întreb pe directorul general care este relația contractuală, însă l-am întrebat pe Ț. D., patronul de la S.C. M. C. B. S.R.L., cu care aveam o relație mai apropiată prin prisma faptului că am lucrat împreună în stație, iar acesta mi-a răspuns că să stau liniștit, că totul este în regulă, iar ei plătesc facturile la conducerea companiei pentru acest curent. Am întrebat acest lucru, întrucât în stație mi s-a părut că se evită subiectul” .
În aceeași logică se înscrie și declarația martorului V. M., potrivit căreia „Am avut discuții cu doamna M. pe tema legalității acestui branșament, știu că dânsa a făcut demersuri la T., însă acestea nu au avut efect.”
Așadar, existența discuțiilor de la acel moment dintre angajații cu funcții de conducere de la nivel local (șeful secției P., martorul P. D. S. și șeful stației P., martorul Ș. G.) cu privire la implicarea conducerii centrale, a directorului general, în realizarea branșamentului, și poziția de rezervă, necombativă, adoptată de fiecare dintre aceștia ulterior realizării branșamentului, reprezintă un alt argument substanțial în sprijinul raționamentului logico-juridic potrivit căruia inculpatul D. A. a cunoscut caracterul ilegal al branșării tocmai pentru că a fost cel care a dispus realizarea acesteia, în înțelegere cu inculpatul Ț. D.
De altfel, înțelegerea ilicită intervenită între inculpatul D. A. și inculpatul Ț. D. rezidă și din comportamentul adoptat de aceștia în raport cu persoanele care le-au semnalat/i-au chestionat în legătură cu existența branșării/legalitatea acesteia (cu referire la persoana vătămată – în cazul inculpatului D. A., respectiv, martorul Ș. G. – în cazul inculpatului Ț. D. ), atitudine prin care inculpații au încercat, acționând convergent, să „securizeze” demersul ilicit asupra căruia conveniseră.
De asemenea, în acest context, trebuie avute în vedere și afirmațiile martorilor P. D. S. și Ș. G., potrivit cărora, între S.C. M. C. B. S.R.L. și S.C. C. D. A. T.-D. S.A. exista o bună colaborare, împrejurare care, în mod evident, nu poate exclude existența unei bune „colaborări” între conducătorii celor doi agenți economici, mai ales în condițiile în care, anterior, cele două persoane juridice mai derulaseră relații comerciale, așa cum s-a arătat supra.
Finalmente, conivența infracțională dintre inculpați este dovedită prin acțiunile concrete întreprinse de inculpatul D. A. împotriva persoanei care a zădărnicit înțelegerea dintre cei doi inculpați, acțiuni care au culminat cu îndepărtarea acesteia din cadrul Companiei.
Astfel, din analiza materialului de urmărire penală administrat, rezultă raționamentul logico-juridic care determină formularea unei concluzii de certitudine cu privire la faptul că branșarea S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., este rezultatul înțelegerii „parafată” de către cei doi inculpați.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentrul altul un folos necuvenit, prev. art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., respectiv, complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni – sub aspectul formei de vinovăție, deși anterior, pe parcursul urmăririi penale, se opinase că faptele au fost comise cu intenție indirectă, din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, a reținut procurorul de caz că inculpații au comis faptele cu intenție directă calificată prin scop (asigurarea unui folos necuvenit pentru S.C. M. C. S.R.L. reprezentat de energia electrică furnizată în mod ilegal din rețeaua Stației de Epurare P.) având ca rezultat prejudicierea bugetului S.C. C. D. A. T. D. S.A. În mod evident, inculpații au prevăzut rezultatul faptelor comise, acesta fiind unul inevitabil, raportat la particularitățile speței.
Referitor la cealaltă înfracțiune reținută în sarcina inculpatului D. A., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C.p. – s-a reținut că fapta a fost comisă cu aceeași formă de vinovăție a intenției directe, inculpatul fiind pe deplin conștient de rezultatul faptei sale, scopul urmărit fiind, în mod evident, concedierea persoanei vătămate.
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din data de 07.03.2022, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile și excepțiile formulate de inculpații D. A. și Ț. D. ca nefondate, a constatat legalitatea Rechizitoriul din data de 16.11.2021 al P.Î.C.C.J. – D.N.A - Biroul Teritorial Ploiești, legalitatea administrării probelor și actelor de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 7/P/2020, dispunând începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești:
Cu ocazia audierii inculpatul D. A. a arătat, în esență, față de infracțiunile reținute în sarcina sa faptul că nu avea cunoștință despre existența cablului electric racordat în cadrul Stației de Epurare P., nu a purtat vreodată vreo discuție cu inculpatul Ț. D. referitoare la un astfel de demers din partea SC M. C. SRL și nici nu a apelat telefonic șeful Stației de la acel moment (martorul Ș. G.) pentru ca acesta să permită accesul angajaților societății anterior menționată în vederea montării și racordării unui cablu electric la rețeaua electrică aparținând Stației de Epurare P.
Conform inculpatului momentul la care a luat cunoștință despre existența cablului a coincis cu cel al efectuării percheziției domiciliare de către organele de urmărire penală, ocazie cu care a dispus și constituirea unei comisii care să verifice aspectele de referință.
Neagă inculpatul D. A. existența vreunei informări anterioare datei intervenției organelor de poliție la punctul de lucru al SC M. C. SRL din partea vreunui angajat al Stației de Epurare P. cu privire la racordarea cablului electric ori vreunui incident generat de modalitatea de amplasare a cablului în incinta Stației de Epurare P. care să îi fi fost adus la cunoștință.
Totodată, potrivit inculpatului partea civilă M. M. ocupa un post de funcționar administrativ în cadrul Stației de Epurare P. fiind propusă de martorul Ș. G. ca și înlocuitor al său la conducerea stației.
S-au întreprins toate demersurile legale pentru ocuparea de către M. M. a postului de șef de stație pe o perioadă de probă de 3 luni, iar la expirarea acestei perioade șeful de secție a apreciat că nu se impune menținerea pe perioadă nedeterminată a părții civile în funcția respectivă întocmind și un referat prin care a propus desființarea postului de funcționar administrativ pentru a crea un post de electrician.
Arată inculpatul că postul de funcționar administrativ pe care partea civilă era încadrată în cadrul Stației de Epurare P. era singurul astfel de post, altul similar nu mai exista la alte stații, nefiind prevăzut nici în cartea tehnică aferentă stației.
Conform inculpatului, nu s-a discutat niciodată în cadrul organelor de conducere ale C. D. A.cu ocazia deselor reorganizări inițiate cu privire la desființarea postului ori redistribuirea unei persoane individual determinate ci doar în privința numărului total de posturi din organigrame.
În virtutea calității de director general nu poate dispune concedierea unui angajat așa cum nici nu poate refuza să pună în executare o organigramă deja aprobată.
Potrivit inculpatului, lunar obișnuia să efectueze controale inopinate deplasându-se în teren împreună cu șeful Biroului de protecție a muncii (martorul D. A., n.n.), aspect care s-a întâmplat și în data reținută în rechizitoriu, respectiv în 29.01.2020, când s-au deplasat la sediul Stației de Epurare P.
Cu respectiva ocazie i-a cerut părții civile să întocmească un raport de activitate din ziua respectivă și a atenționat-o să nu mai întocmească adrese către primării doar sub semnătura sa, respectivele înscrisuri trebuind comunicate instituțional sub semnătura directorului general.
Consideră inculpatul că în calitate de director general nu cunoaște dacă partea civilă îndeplinea ori nu condițiile necesare pentru ocuparea postului de laborant rămas vacant la momentul desființării postului de funcționar administrativ (pe care îl ocupa la acel moment), această atribuție revenind în ordine șefului de stație, șefului de secție și Serviciului resurse umane din cadrul Companiei de Apă; cum nu a existat vreun referat în acest sens din partea celor vizați, raportat la pregătirea profesională a părții civile, nu i s-a propus acesteia un alt post în procedura de concediere.
Precizează inculpatul faptul că postul de electician înființat în locul celui de funcționar administrativ nu a fost ocupat întrucât, urmare analizei efectuate cu Oficiul Juridic s-a apreciat că ar fi mai oportun să se aștepte soluția instanței civile asupra acțiunii promovate de M. M..
****
Cu ocazia audierii, inculpatul Ț. D. a arătat, în esență, faptul că spre sfârșitul anului 2017 întrucât avea nevoie de energie electrică la punctul de lucru situat în proximitatea Stației de Epurare P., l-a contactat telefonic pe inculpatul D. A. și l-a rugat pe acesta să permită SC M. C. SRL să se branșeze la rețeaua electrică a stației.
Conform inculpatului Ț. D., D. A. a fost de acord iar 2 angajați ai societății sale împreună cu martorul D. V. s-au deplasat la Stația de Epurare P., inițial nu li s-a permis accesul în stație întrucât, conform inculpatului, șeful de stație nu primise încă telefon, ulterior acesta a fost sunat și li s-a permis accesul pentru poziționarea cablului electric.
Arată inculpatul că montarea cablului s-a realizat de către angajații SC M. C. SRL iar branșarea efectivă a fost efectuată de către angajații stației.
Față de modalitatea în care s-a realizat respectiva branșare (pe timp de zi, împreună cu angajații stației), inculpatul Ț. D. apreciază că aceasta a avut o natură legală și, odată ce i s-a permis racordarea, întocmirea documentelor legale și emiterea facturilor intrau în sarcina C. D. A. T.; a reamintit atât martorului Ș. G. cât și părții civile M. M. despre faptul că nu i s-au emis facturi pentru energia electrică utilizată.
Consideră că s-a ajuns în această situației întrucât pur și simplu s-a omis intrarea în legalitate și emiterea facturilor de către C. D. A. T.
A discutat telefonic cu inculpatul D. A. doar în contextul obținerii acordului pentru branșarea la rețeaua electrică a stației, nu a mai luat legătura ulterior cu acesta și nici nu s-au mai întâlnit la vreo ședință operativă în condițiile în care, la acel moment, lucrările de edificare a stațiilor de epurare F., M. și P. erau deja finalizate.
Menționează inculpatul faptul că a ales varianta branșării la rețeaua electrică a Stației de Epurare P. întrucât era singura varianta posibilă provizorie la acel moment, nu deținea autorizație de construcție iar avizarea documentelor de către E. as fi durat și până la 2 ani.
Respectiva branșare provizorie nu a oprit demersul SC M. C. SRL de a se racorda la rețeaua publică de electricitate, context în care, după obținerea autorizației de construcție, a și înaintat documentația necesară la E. primind o soluție provizorie de branșare după aproximativ un an și soluția definitivă de branșare la un transformator aflat la o distanță de aproximativ 1 km de punctul de lucru după un an și jumătate.
Precizează inculpatul că discuția telefonică cu D. A. sigur a avut loc chiar dacă probabil acesta nu își mai amintește; chiar martorului Ș. G. dacă nu personal, prin martorul D. V., i-a adus la cunoștință că urmează să vorbească cu directorul general al C. D. A.pentru a fi lăsați să se branșeze în cadrul Stației de Epurare P. acesta fiind probabil și motivul pentru care inițial nu au fost lăsați să intre în curtea stației întrucât directorul general nu apucase să îl sune pe martorul Ș. G.
Menționează inculpatul faptul că nu a avut o înțelegere frauduloasă cu inculpatul D. A. pentru a asigura un folos necuvenit SC M. C. SRL, nu a existat vreo relație de prietenie cu inculpatul D. A., ci a fost vorba doar de o relație comercială între două societăți.
Conform inculpatului SC M. C. SRL a fost de bună credință achitând contravaloarea facturii emise de către C. D. A. T. a doua zi după primire; consideră ca nereal consumul de energie electrică facturat, atât sub aspectul perioadei avută în vedere, cât și al costurilor efective reținute, acesta fiind și motivul pentru care factura a fost achitată parțial.
****
Cu ocazia audierii, partea civilă M. M. a descris un incident provocat de cablul electric branșat în cadrul Stației de Epurare P. de către SC M. C. SRL în luna iunie 2019, demersurile întreprinse pentru înlăturarea potențialului pericol de electrocutare, ce a inclus și informarea martorului D. A. (responsabil SSM în cadrul SC C. D. A. T. D. SA) și a inculpatului D. A.
Conform părții civile, la scurt timp după ce a verificat și solicitat relații cu privire la regimul juridic al cablului electric a fost informată despre revocarea din funcția de șef al Stației de Epurare P., moment din care a urmat o perioadă traumatizantă pentru aceasta, fiind reprimată orice activitate pe care ar fi desfășurat-o la nivelul stației, ocolită de către colegi la locul de muncă și asociată cu o persoană cu care nu te poți înțelege și de care colegii ar face mai bine să se ferească.
De asemenea, partea civilă a prezentat și un eveniment petrecut în luna ianuarie 2020 cu ocazia unui control inopinat efectuat de către inculpatul D. A. care era însoțit de martorul D. A., context în care inculpatul și-a exprimat nemulțumirea față de conduita părții civile, respectiv acțiunile acesteia referitoare la cablul electric de referință.
A prezentat totodată partea civilă numeroasele demersuri pe care le-a întreprins în perioada în care și-a defășurat activitatea în cadrul Stației de epurare P. pentru eficientizarea activității acesteia – solicitătile succesive adresate conducerii C. D. A. pentru punerea la dispoziție a materialelor necesare, oportunitatea suplimentării schemei de personal subdimensionată, demersurile efectuate la SC M. C. SRL pentru obținerea documentației tehnice aferentă stației de epurare.
Precizează partea civilă, totodată, că a discutat cu inculpatul Ț. D. în două dăți și în ambele situații i-a solicitat acestuia documentația tehnică aferentă stației de epurare; nu a purtat discuții cu inculpatul cu privire la emiterea de facturi reprezentând contravaloarea energiei electrice provenite din cadrul Stației de Epurare.
Totodată, în cuprinsul declarației sale, partea civilă a descris și consecințele produse de acțiunile inculpatului D. A. împotriva sa, în special sub aspectul situației sale medicale și dificultățile prin care a trecut în toată această perioadă.
*****
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea martorilor nominalizați în rechizitoriu, respectiv Ș. G., V. M., C. I. V., U. A., L. I., D. C., P. D. S., C. C, O. M., T. M., D. P., Ș. M., T. C., D. V., D. A. și N. V. L..
De asemenea, prin încheierea din data de 27.03.2024 instanța a admis în parte cererile de probe formulate de către inculpați si a dispus audierea martorilor P. C. și D. M. Ș., respeciv efectuarea confruntării martorilor V. M. și Ș. G. cu martorul D. V.
De asemenea, instanța a încuviințat în parte cererea părții civile și a dispus audierea martorilor C. G. C. și A. E. (teză probatorie: dovedirea suferințelor psihice produse victimei în vederea cuantificării despăgubirilor solicitate).
****
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv urmare finalizării cercetării judecătorești în cauză, a reținut următoarele:
În fapt, în a doua parte a lunii noiembrie 2017 inculpatul Ț. D. în calitate de administrator al SC M. C. SRL l-a contactat telefonic pe incupatul D. A. director general al SC C. D. A. T. – D. S.A. solictându-i permisiunea racordării la rețeaua electrică din cadrul Stației de Epurare P. în vederea asigurării energiei electrice la punctul de lucru edificat în proximitatea stației.
Inculpatul D. A. a fost de acord cu solicitarea de referință, context în care l-a apelat telefonic pe șeful Stației de Epurare P. martorul Ș. G. căruia i-a adus la cunoștință că angajați ai SC M. C. SRL se vor deplasa în incinta stației pentru a se racorda la rețeaua electrică.
În data de 20.11.2017 în timp ce martorul V. M. electrician în cadrul Stației de Epurare P. se afla de serviciu, în incinta stației au venit martorul D. V. însoțit de angajați ai SC M. C. SRL care au desfășurat un cablu electric din zona clădirii Grătare Rare continuând prin curtea stației, urcând pe gardul ce delimita obiectivul, traversând drumul de acces și urcând pe gardul aparținând SC M. C. SRL mergând până în zona administativă a societății în cauză.
Cablul electric a fost amplasat la vedere, pe sol, singurul loc în care era îngropat în pământ fiind zona drumului de acces dintre cele două proprietăți.
Martorului V. M. i s-a adus la cunoștință de către martorul D. V. faptul că “lucrurile sunt vorbite de sus” aspect confirmat acestuia și de către șeful de stație, martorul Ș. G., cu ocazia discuției telefonice avute cu acesta la momentul respectiv.
Deși inculpatul D. A. arată că nu a avut cunoștință de respectiva branșare, instanța reține ca nesincere susținerile inculpatului raportat la mențiunile din cuprinsul declarației inculpatului Ț. D. care se coroborează cu cele ale martorilor Ș. G., V. M. și D. V.
Astfel, în timp ce inculpatul Ț. D. a menționat că “am vorbit telefonic cu directorul general, inculpatul D. A., spre sfârșitul anului 2017 rugându-l să ne lase să ne branșăm la stația de Epurare P.”, respectiv că „din câte cunosc acesta a vorbit în stație după care s-a făcut branșamentul”, martorul Ș. G. precizează că a fost sunat de către directorul general al SC C. D. A. T. – D., inculpatul D. A. “care mi-a adus la cunoștință faptul că SC M. SRL urmează să se racordeze la rețeaua electrică a stației de epurare”, iar martorul V. M. confirmă susținerile de mai sus arătând că “La fața locului era prezent inginerul pe nume D. și cu o altă persoană, i-am întrebat ce caută în incinta stației de apă însă aceștia mi-au spus să îmi văd de treabă întrucât lucrurile sunt vorbite de sus”, în final martorul D. V. menționând că “branșamentul (...) era o soluție provizorie care a fost acceptată cu conducerea C. D. A. și a Șefului Stației de Epurare P.”.
După întinderea cablului între cele locații, un angajat al SC M. C. SRL asistat de martorul D. V. și în prezența martorului V. M. a procedat la branșarea cablului electric în panoul electic situat în clădirea Grătare Rare din incinta Stației de Epurare P.
Despre activitatea de referință martorul V. M. a făcut referire în cuprinsul raportului de tură, înscris ce se întocmește de către angajații Stației la momentul ieșirii din tură pe care l-a predat spre analiză și dispoziție șefului de stație.
Astfel, la fila 118 vol. II dosar urmărire penală se regăsește Raportul de tură din data de 20.11.2017 intervalul orar 07:00-19:00 întocmit de martorul V. M., iar la secțiunea Dispoziții speciale din cuprinsul respectivului înscris s-a menționat: “La Grătare Rare tabloul ST1 s-a legat un cablu de curent ce duce la șantierul d-lui Ț.”.
Respectivul cablu electric – soluție apreciată la nivel declarativ ca fiind una temporară - a rămas branșat din 20.11.2017, pe întreaga perioadă a anului 2018 și în continuare în anul 2019, toți angajații Stației de Epurare P. luând nemijlocit cunoștință de acesta fără a-i cunoaște caracterul licit ori ilicit.
Din declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv C. I. V., D. C., U. A. și L. I. (toți angajați în cadrul Stației de Epurare P.) dar și din declarația martorului P. I. C. (angajat al SC M. C. SRL) cablul electric instalat a deservit SC M. C. SRL neîntrerupt de la momentul branșării acestuia.
Existența situației de referință a fost adusă și la cunoștința martorului P. D. S. – șeful Secției P. – de către martorul Ș. G., cel dintâi arătând în fața instanței cu ocazia audierii nemijlocite din data de 24.10.2023 faptul că “Ș. G. mi-a spus că acest lucru (a fost tras un cablu electric din stația de epurare la SC M. SRL) s-a întâmplat la dispoziția domnului director D. A. . Cred că Ș. G. mi-a spus că dispoziția a fost primită la telefon.”
Instanța a reținut că în primăvara anului 2019 după ce angajații Stației au cosit iarba din perimetrul locației martorul C. I. V. a observat cum ieșeau scântei din cablul electric instalat de SC M. C. SRL aspect pe care l-a adus la cunoștința martorului U. A. (angajatul care l-a schimbat în tură în ziua următoare) fără însă a consemna incidentul în raportul său de tură.
Conform martorului U. A., acesta a observat și el respectivele scântei la cablul electric motiv pentru care a luat legătura cu angajații SC M. C. SRL care s-au deplasat în incinta Stației și au remediat problema (prin montarea unui manșon pentru izolarea cablului), suplimentar procedând și la îngroparea cablului în pământ.
Incidentul de referință a fost adus la cunoștință de martor și șefului de Stației respectiv părții civile M. M.
Din cuprinsul declarației celei din urmă, care se coroborează cu cele ale angajaților Stației de Epurare P. audiați în cauză, partea civilă a întreprins demersuri la conducerea SC C. D. A. T. SA pentru a clarifica regimul juridic al cablului.
Cum demersul părții civile nu a primit niciun răspuns, la data de 30.07.2019 a fost înregistrată la PÎCCJ – Direcția Națională Anticorupție plângerea formulată de către partea civilă M. M. în cuprinsul căreia sesizează faptul că SC M. C. SRL este branșată în mod ilegal la rețeaua de energie electrică din cadrul Stației de Epurare P.
Organele de urmărire penală au dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.
Instanța a reținut că la data de 02.10.2019 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei P. a emis:
- mandatul de percheziție domiciliară nr. 6 prin care a autorizat efectuarea percheziței domiciliare în incinta punctului de lucru al firmei SC M. C. SRL situat în oraș P. – punctul Z. în vederea identificării cablului electric subteran conectat la panoul electric al stației de epurare, a modului în care punctul de lucru al SC M. C. SRL este conectat la rețeaua electrică și documentele din care să rezulte consumul de energie electrică pentru punctul de lucru al SC M. C. SRL;
- mandatul de percheziție domiciliară nr. 7 prin care a autorizat efectuarea percheziței domiciliare în incinta stației de epurare situată în orașul P. – punctul Z., din cadrul SC C. D. A. T. SRL D. în vederea identificării cablului electric subteran conectat la panoul electric al stației de epurare, a modului în care punctul de lucru al SC M. C. SRL este conectat la rețeaua electrică și documentele din care să rezulte consumul de energie electrică pentru stația de epurare.
Din cuprinsul procesului-verbal de percheziție domiciliară încheiat la data de 03.10.2019 instanța a reținut că punctul de lucru al SC M. C. SRL este situat în vecinătatea stației de epurare aparținând C. D. A. T., iar la fața locului a fost identificat un panou electric montat pe gardul metalic care delimitează proprietatea, inculpatul Ț. D. indicând locul de unde cablul electric iese din subteran și direcția pe care acesta o urmează pe sub drumul de acces până la stația de epurare.
De asemenea organele de cercetare penală au consemnat faptul că după panoul electric din curtea firmei cablul se ramifică în două direcții către est și către nord, alimentând unul birourile iar celălalt utilajele de producție ale firmei.
Potrivit procesului-verbal de percheziție domiciliară din aceeași dată efectuată la Stația de Epurare P. a fost identificat în clădirea cu rol de Hală Tehnologică – Grătare Rare un tablou electric de servicii în care se găsea branșat un cablu electric sub tensiune, cablu care se continuă din incinta stației până la gardul SC M. C. SRL unde este montat panoul electric sus-menționat.
Urmare procedeului probatoriu de referință, potrivit procesului-verbal nr. (...)/(...) încheiat de către SC C. D. A. T. D. SA (fila 68 vol. IV dosar urmărire penală) s-a procedat la deconectarea din panoul de siguranțe amplasat în incinta Stației de Epurare P. a cablului electric ce alimenta cu energie electrică SC M. C. SRL, scoaterea cablului în exteriorul clădirii și sigilarea panoului de siguranțe.
Instanța a reținut că la data de 04.10.2019 a fost constituită o comisie internă de cercetare a incidentului identificat cu ocazia percheziției domiciliare ce a avut loc la data de 03.10.2019 la Stația de Epurare P., iar conform concluziilor Raportului de constatare înregistrat la SC C. D. A. T. D. SA la data de 31.10.2019 societatea a suferit un prejudiciu reprezentat de contravaloarea energiei electrice de care a beneficiat SC M. C. SRL și pe care societatea în cauză nu a achitat-o.
Având în vedere că membrii comisiei nu dețineau suficiente informații cu privire la consumatorii pe care îi avea SC M. C. SRL în toată perioada în care a beneficiat de energie electrică s-a propus ca energia electrică consumată să fie cuantificată prin apelarea la metoda compărarii, respectiv:
1. se va urmări consumul Stației pe o perioadă de două luni, începând cu data de 07.10.2019;
2. se va stabili o medie a consumului de energie electrică înregistrat la Stația de Epurare în perioada martie 2017 – septembrie 2019;
3. se va face o diferență între consumul de energie stabilit conform pct. 2 și consumul de energie stabilit conform pct. 1, iar consumul rezultat se va înmulți cu 31 (nr. de luni în care s.a consumat fără a se plăti).
4. se va stabili contravaloarea consumului rezultat conform pct. 3.
A reținut instanța că la data de 28.10.2020 s-a înregistrat la SC C. D. A. T. SA Calculul prejudiciului conform raportului de constatare nr. (...)/(...).
Potrivit adresei nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A. (fila 58 vol. 3 dosar urmărire penală) s-a constituit parte civilă cu suma de 70.967,8 lei la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a conectării cablului electric la instalațiile societății și a consumului de energie electrică de care a beneficiat Mortis C. SRL, consum a cărei contravaloare nu a fost achitată.
Ulterior, prin adresele nr. (...)/(...) (fila 28 vol. 17 dosar urmărire penală) și nr. (...)/(...) (fila 40 vol. 17 dosar urmărire penală) S.C. C. D. A. T.-D. S.A. a informat organul de urmărire penală cu privire la stadiul încasării parțiale a contravalorii prejudiciului reclamat, respectiv a sumei restante de achitat din totalul sus-menționat.
Deși inculpatul Ț. D. susține că întreaga activitate a fost perceptă ca fiind una legală – raportat la modul în care s-a realizat branșarea (după obținerea acordului directorului general, prin montarea și branșarea cablului la vedere în prezența angajaților Stației), singura problemă fiind cea a lipsei de diligență în emiterea de facturi de către SC C. D. A. T. D., instanța a reținut ca neîntemeiate apărările de referință.
În primul rând, instanța a reținut perioada lungă de timp în care SC M. C. SRL a beneficiat de energie electrică în modalitatea descrisă mai sus, caracterul provizoriu în semn de “ajutor” pentru agentul economic prelungindu-se pe o perioadă de aproximativ 22 de luni și sistat la intervenția organelor de cercetare penală.
În al doilea rând, nicunul dintre martori nu confirmă susținerile inculpatului Ț. D. referitoare la solicitarea de emitere a facturilor; din contră, din declarația martorului Ș. G. rezultă că anterior pensionării sale (în primăvara anului 2019) a discutat cu inculpatul Ț. D. pe care “l-am întrebat (...) ce se întâmplă cu cablul electric, acesta spunându-mi să stau liniștit, sunt oameni serioși și plătesc facturi la C. D. A. pentru energia electrică consumată.”
Mai mult, raportat chiar la mențiunile din cuprinsul declarației sale, inculpatul Ț. D. administrează o societate comercială având în derulare mai multe raporturi comeriale cu diferiți beneficiari, de esența acestor activități fiind încheierea contractelor de prestare servicii, emiterea facturilor și efectuarea plății contravalorii lor.
Or, față de cele de mai sus, susținerea că întocmirea documentației aferentă branșării SC M. C. SA la rețeaua de energie electrică a Stației de Epurare P. aparținea SC C. D. A. T. D. SA nu poate fi primită de către instanță.
***
Din cuprinsul declarației martorului Ș. G. instanța reține că a fost întrebat anterior pensionării (în primăvara anului 2019), cu ocazia unei discuții informale avută la sediul SC C. D. A. T. D. SA cu inculpatul D. A. cu privire la un potențial înlocuitor al acestuia în funcția de șef de stație, martorul apreciind că, raportat la competențele profesionale dovedite până la acel moment, partea civilă M. M. este potrivită pentru a prelua respective atribuții.
Cu titlu prealabil, instanța a reținut că partea civilă fost angajată în cadrul S.C. C. D. A. T.-D. S.A. în anul 2012 în baza contractului individual de muncă nr. (...)/(...), iar în perioada 06.08.2012 – 19.11.2017 a îndeplinit funcția de „laborant apă și apă grea”.
În perioada 20.11.2017 – 22.05.2019 aceasta a îndeplinit funcția de „funcționar administrativ” în cadrul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., cu normă întreagă și pe o perioadă nedeterminată.
Prin Decizia nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A. și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, începând cu 23.05.2019, partea civilă a fost numită în funcția de Șef Sector Stații Epurare în cadrul Secției P. iar prin Decizia nr. (...)/(...) a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A. și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, începând cu 01.07.2019, partea civilă a fost numită în funcția de Șef Sector Stații Epurare – Rețele Canalizare în cadrul Secției P.
A reținut instanța că prin notificarea nr. (...) din (...) emisă de S.C. C. D. A. T.-D. S.A., semnată de directorul general, inculpatul D. A. și contrasemnată de martorul N. L. V., șeful Oficiului Juridic Gestiune Personal, persoana vătămată a fost înștiințată, mai înainte de expirarea perioadei de probă, cu privire la încetarea ocupării funcției de șef sector în cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P.
Începând cu data de 25.07.2019, persoana vătămată a fost reîncadrată pe funcția de execuție deținută anterior, respectiv cea de funcționar administrativ în cadrul aceluiași Sector Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P., cu normă întreagă și tot pe o perioadă nedeterminată.
A mai reținut instanța că prin decizia nr. (...)/(...) a directorului general al SC C. D. A. T. D. SA s-a dispus sancționarea disciplinară a părții civile M. M. cu avertisment scris motivat de încălcarea Codului Etic prin postarea pe pagina de facebook de comentarii denigratoare la adresa angajatorului său cât și la adresa șefului Secției P. martorul P. D. (filele 76-77 vol. 12 dosar urmărire penală).
De asemenea prin Decizia nr. (...) din (...) s-a dispus, începând cu aceeași dată, încetarea raporturile de muncă ale părții civile „pentru motive care nu țin de persoana salariatei generate de desființarea locului de muncă ocupat”.
În ceea ce privește măsurile de sancționare disciplinară și concediere a părții civile M. M., instanța a reținut că aceasta a contestat cele două decizii în instanță, fiind înregistrate dosarele nr. 1548/120/2021 și nr. 2396/120/2020 ambele pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Cu titlu preliminar, instanța a reținut desfășurarea celor două proceduri ca fiind circumscrise unor chestiuni prealabile în sensul art. 52 alin. (1) Cod procedură penală, în speță devenind aplicabile prevederile alin. (3) ale aceluiași articol potrivit cărora Hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Relevante pentru cauza dedusă judecății sunt considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2275/31.08.2021 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă respectiv considerentele și dispozitivul deciziei nr. 1045/07.04.2022 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă.
Astfel instanța civilă a admis în parte contestația formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâta C. D. A. T.; a anulat decizia de concediere nr. (...)/(...) emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat intimata la reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținută anterior emiterii deciziei, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediată, începând cu data de 01.03.2021 și până la punerea în executare efectivă a prezentei hotărâri și a respins în rest acțiunea.
În considerentele hotărârii instanței de control judiciar s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, următoarele aspecte relevante pentru cauza dedusă judecății:
În decizia atacată se menționează generic că începând cu data de 01.03.2021 încetează contractul individual de muncă, conform art. 65 alin.1din Codul Muncii, cu motivarea că, urmare a aprobării organigramei și statului de funcții valabile din 01.03.2021, postul de funcționar administrativ din cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele canalizare – Secția P. a fost desființat efectiv, măsura de restructurare fiind luată ca urmare a rezultatelor economico-financiare înregistrate de societate și a informării nr. 223 din 17.12.2020 – CA a Directorului General.
Tribunalul a observat că pârâta a procedat la concedierea reclamantei ca urmare a desființării unui post de funcționar administrativ, desființare fundamentată pe nota nr. (...)/(...) a directorului general, care relevă chestiuni cu titlu general de eficientizare a activității, respectiv faptul că “rezultatele economico-financiare înregistrate necesită luarea unor măsuri de restructurare și reorganizare a activității”, propunând, printre altele, desființarea unui post de funcționar administrativ din cadrul Stației de Epurare P.
Instanța civilă a apreciat că, potrivit art. 65 alin 1 și 2 din Codul Munci, angajatorul poate să dispună desființarea unui sau anumitor locuri de muncă atunci când acesta se confruntă cu dificultăți economice (generate de restrângerea pieței de desfacere a bunurilor sau serviciilor, dificultăți în aprovizionarea cu resurse materiale sau financiare, dispariția unor parteneri contractuali) sau apare necesară reorganizarea activității (urmare a retehnologizării, nerentabilitatea unuia sau a anumitor posturi din cadrul unității, comasarea unor departamente/secții, adaptarea resursei umane determinată de schimbările tehnologice intervenite).
Ceea ce poate fi supus controlului instanței este caracterul efectiv al desființării locului de muncă și existența unei cauze reale și serioase în acest sens, întrucât prin dispozițiile legale citate anterior s-a urmărit stabilirea unui echilibru între larga marjă de apreciere a angajatorului cu privire la oportunitatea și intensitatea politicilor sale economice, pe de o parte, și protejarea salariatului de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, de cealaltă parte.
Astfel, la momentul constatării acestor cauze obiective, angajatorul, în urma realizării unei analize economico-financiare a activității societății, va putea decide, prin organele sale de conducere, dacă se impune desființarea unuia sau mai multor locuri de muncă. Cu ocazia acestei analizei, organele de conducere aprobă desființarea locului sau locurilor de muncă și se adoptă o nouă organigramă care să reflecte desființarea acestui sau acestor posturi.
Mai mult, motivele care determină concedierea salariatului nu trebuie să aibă vreo legătură cu persoana acestuia sau cu modul în care își îndeplinește sarcinile de serviciu și nu pot avea la bază percepții și justificări subiective ale persoanelor care fac parte din organele de conducere sau ale altor salariați cu atribuții în coordonarea și verificarea activității salariatului disponibilizat.
De asemenea, seriozitatea cauzei, motivelor invocate în cuprinsul deciziei de concediere și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia presupune ca angajatorul să aibă în vedere realitățile faptice de la nivelul unității și/sau cele exterioare acesteia, previzionări bazate pe date și informații reale sau unanim acceptate, analize și rațiuni coerente și pertinente, iar nu pe o înlănțuire de susțineri lapidare, abstracte, general valabile, care nu conduc la o concluzie care s-ar potrivi și creează fundamentul deciziei de concediere, acela că desființarea efectivă a postului să aibă o cauză reală.
În speța dedusă judecății, instanța a observat că dificultățile economico-financiare invocate de pârâtă prin întâmpinare nu sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, mai mult, nu sunt indicate în motivarea deciziei de concediere. În cuprinsul deciziei se face referire doar la informarea administratorului societății cu privire la măsurile de restructurare și reorganizare și aprobarea – în baza acestei informări – a noii organigrame a societății, valabile de la 01.03.2021.
Prin urmare, din probele administrate rezultă că motivul concedierii acesteia nu a fost determinat exclusiv de dificultățile economice pe care le invocă (fără a le proba) prin întâmpinare angajatorul, potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, deși acesta a fost temeiul de drept al măsurii încetării contractului individual de muncă.
Astfel, se generează o situație de fapt ce nu poate fi verificată și supusă cenzurii instanței de judecată investită cu soluționarea contestației deciziei de concediere.
Situația de fapt trebuia indicată în materialitatea ei - în ce constă ea - și nu sub forma unor generalități și afirmații vagi astfel cum au fost redate anterior în considerentele ce au fost avute în vedere. Simpla arătare a împrejurării necesității reogranizării ca urmare a unei informări nu constituie o arătare a motivelor care determină concedierea, întrucât, chiar dacă se indică formal actul decizional prin care s-a luat hotărârea desființării postului, nu se arată necesitatea acestei măsuri, existența unor motive întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desființării acestui post, salariatul având dreptul de a cunoaște care sunt acele motive care justifică măsura desfacerii contractului său individual de muncă.
Având în vedere că dispozițiile art. 76 lit. a din Codul muncii reglementează în mod expres și imperativ obligativitatea expunerii motivelor de fapt ale concedierii în chiar cuprinsul deciziei, aceasta fiind o cerință formală obligatorie, Tribunalul a reținut că decizia de concediere nu poate fi completată sub aspectul motivării cu alte motive (arătate prin întâmpinare) ori alte acte care au stat la baza emiterii deciziei.
În ceea ce privește temeinicia măsurii concedierii, Tribunalul a reținut că din analiza deciziei de concediere nu rezultă caracterul efectiv, real și serios al concedierii.
Sub acest aspect este de remarcat că din cuprinsul deciziei contestate, cât și a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că, în realitate, desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă a fost cauzată de reorganizarea determinată de existența unor motive obiective fără legătură cu persoana salariatului, nu rezultă existența motivelor temeinice vizând reorganizarea activității societății, existența unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc., din care sa reiasă caracterul necesar al desființării postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivată.
Singurul “motiv” reținut la aprobarea modificării organigramei societății prin Hotărârea nr. (...)/(...), respectiv nr. (...)/(...) a fost informarea nr. (...)/(...) a Directorului General, prin care se propun măsuri, fără o justificare concretă.
Este adevărat că singur, angajatorul, este în măsură să dispună asupra oportunității luării măsurii de desființare a locului de muncă al unui salariat deoarece norma legală incidentă nu limitează motivele care determină desființarea, impunând numai condiția ca aceasta să aibă un caracter real și serios – însă, toată procedură de concediere trebuie făcută cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă dispuse în mod obligatoriu de Codul muncii. Un post poate fi desființat dacă nu este indispensabil unei societăți comerciale, neputându-se nega dreptul acesteia de a face schimbări la nivel organizatoric, schimbări care implică inclusiv concedieri. Însă schimbările de structură trebuie să fie justificate, iar angajatorul să aibă ca prioritate protejarea salariatului, concedierea fiind o măsură ce se dispune motivat și doar în situația în care au fost epuizate celelalte mijloace care au ca scop rentabilizarea societății.
Nu este suficient a se invoca, cu titlu general, necesitatea unor măsuri de reogranizare și restructurare “ca urmare a rezultatelor economico-financiare”, ci intimata trebuia să fundamenteze decizia pe aspecte concrete și reale care să dea posibilitatea instanței să aprecieze dacă această stare generală a produs consecințe în ceea ce privește societatea în speță, care este măsura în care a fost afectată și dacă această situație poate constituie fundament al măsurii concedierii.
Este adevărat că dreptul de a reorganiza, ori de cate ori este cazul, activitatea economica a unei societăți comerciale este o prerogativa a conducerii societății comerciale care este recunoscuta, fără rezerve, de întreaga doctrina de specialitate si de jurisprudența româneasca. Însă, acest drept concretizat printr-o măsură de concediere a unui salariat, trebuie exercitat cu respectarea dispozițiilor legale in aceasta materie.
În speță, Tribunalul a apreciat că nu poate analiza temeinicia măsurii dispuse față de conținutul inform al deciziei de concediere, această analiză putându-se efectua numai în condițiile în care decizia este emisă în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul muncii, astfel încât să se poată verifica cele menționate în cuprinsul acestei decizii prin prisma actelor care au stat la baza emiterii acesteia și depuse la dosarul cauzei.
Nu a fost prezentată instanței strategia de reorganizare, măsurile organizatorice care să evidențieze în mod concret necesitatea reducerii numărului salariaților pentru îmbunătățirea activității, nici alte dovezi din care să rezulte că păstrarea postului contestatoarei este imposibilă, conducând la pagube pentru angajator. Niciun înscris din cele depuse la dosar nu justifică necesitatea desființării postului contestatorului și nu menționează criteriile avute în vedere la desființare, neputându-se aprecia în ce mod această măsura a condus la rentabilizarea societății.
****
Curtea constată că motivele invocate la baza disponibilizării, ridică probleme de legalitate și temeinicie a punerii în aplicare a intenției de reorganizare a societății.
Din decizia de concediere rezultă că desființarea postului ocupat de reclamantă s-a întemeiat pe măsura de restructurare și reorganizare a societății pârâte luată ca urmare a rezultatelor economico-financiare înregistrate de societate și a informării nr. (...) din (...) adresate de directorul general al pârâtei Consiliului de administrație al acesteia.
În informarea nr. (...) din (...) emisă de directorul general al pârâtei s-a formulat propunerea de modificare a regulamentului de organizare și funcționare și a organigramelor societății pârâte, invocându-se în acest sens necesitatea întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli aferente anului 2021, care trebuie să cuprindă și nr. de personal pe care societatea trebuie să utilizeze pe întreg anul 2021, precum și faptul că rezultatele economico-financiare înregistrate necesită luarea unor măsuri de restructurare și reorganizare a activității.
Potrivit Deciziei nr. 420/2013 a Curții Constituționale, "Sintagma «cauză reală și serioasă» evocă fapte, ipoteze dete rminabile care să excludă abordările subiective. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de nevoia surmontării unor dificultăți tehnice, economice, de imperativul economic al creșterii productivității muncii, al adaptării la evoluțiile noilor tehnologii. Cauza este serioasă atunci când situația unității angajatorului este una gravă, amenințând evoluția sau chiar viabilitatea ei.
Toate aceste garanții ar rămâne lipsite de efect dacă nu ar putea fi supuse controlului instanțelor de judecată, care pot cere administrarea de probe în vederea evidențierii existenței cauzei reale și serioase ce a determinat desființarea locului de muncă."
Curtea reține, în urma probatoriului administrat, că motivele invocate în informarea nr. (...) din (...) pentru restructurarea și reorganizarea activității pârâtei nu indică o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă al reclamantei. Necesitatea întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli aferente anului 2021, care trebuie să cuprindă și nr. de personal pe care societatea trebuie să utilizeze pe întreg anul 2021 nu pot reprezenta cauze ale desființării locurilor de muncă. Nici mențiunea că rezultatele economico-financiare înregistrate de pârâtă ar necesita luarea unor măsuri de restructurare și reorganizare a activității nu sunt suficiente ca să dovedească existența unei cauze reale și serioase a desființării locului de muncă al reclamantului.
Nu există nici în decizia de concediere și nici în actele menționate în cuprinsul acesteia vreo referire la o situație concretă care să fi determinat nevoia restructurării și reorganizării societății (dificultăți tehnice, economice, retehnologizarea, reducerea sau încetarea activităților specifice unui anumit post etc.). Mențiunea „rezultatele economico-financiare înregistrate de pârâtă” este generală, relativă, fiind susceptibilă de interpretări diferite (lipsa profitului, pierderi, neatingerea unei anumite limite de încasare a veniturilor etc.), motiv pentru care nu poate fi avută în vedere ca justificare a desființării locurilor de muncă.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că soluția de anulare a Deciziei nr. (...)/(...) și cea de reintegrare a reclamantei în funcția deținută anterior, este legală și temeinică.
****
Prin obiectul lor, chestiunile prealabile au caracterul unor condiții de fapt sau de drept a căror existență este necesar a fi verificată pentru justa soluționare a cauzei penale sau, altfel spus, probleme de natură extrapenală care trebuie soluționate înainte de rezolvarea fondului cauzei penale și de a căror rezolvare prealabilă depinde soluția în cauza respectivă. S-a apreciat, în acest sens, că, sub aspectul naturii juridice, chestiunile prealabile pot fi de natură civilă, de dreptul muncii, de dreptul familiei, de drept internațional public, de drept constituțional, de drept administrativ etc., arătându-se că o asemenea chestiune o constituie, de exemplu, existența împrejurării că fapta privește atribuțiile de serviciu ale inculpatului, în ipoteza comiterii infracțiunii de abuz în serviciu [pct. 21 din decizia nr. 102/2021 Curții Constituționale a României].
În ipoteza în care, până la data soluționării cauzei penale, chestiunile prealabile au fost definitiv soluționate de către o altă instanță, regula aplicabilă este că instanța penală este ținută de soluția respectivei instanțe.
Pe cale de consecință instanța nu a apreciat necesară o nouă analiză asupra legalității deciziei de concediere, un astfel de demers fiind de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură soluția instanței civile care a anulat decizia nr. 80/01.03.2021 a directorului general al SC C. D. A. T. D. SA.
În mod definitiv instanța civilă a hotărât că în mod nelegal s-a dispus concedierea părții civile M. M. motivele invocate la baza disponibilizării ridicând probleme de legalitate și temeinicie a punerii în aplicare a intenției de reorganizare a societății.
Ceea ce este relevant în speța dedusă judecății este conduita adoptată de către inculpatul D. A. după momentul în care partea civilă a solicita relații privind situația branșării cablului electric de către SC M. C. SRL în incinta Stației de Epurare P. cu consimțământul inculpatului.
Astfel, toți martorii care au/au avut calitatea de angajați ai Stației de Epurare P. susțin declarațiile părții civile conform căreia aceasta din urmă a formulat mai multe sesizări către conducerea SC C. D. A. T. – D. SA prin care semnala probleme existente în activitatea stației, probleme generate de lipsa echipamentelor necesare ori subdimensionarea schemei de personal, sesizând totodată și existența cablului electric tras prin curtea stației și care deservește punctul de lucru al SC M. C. SRL cu energie electrică.
Pe fondul preocupărilor concentrate ale părții civile în eficientizarea activității stației și în lipsa identificării unei probleme serioase la nivelul acesteia, fără vreo justificare plauzibilă, la data de 24.07.2019 – dată foarte apropiată de cea la care partea civilă a semnalat un posibil caracter ilegal al branșamentului electric – s-a procedat la emiterea Notificării nr. (...) prin care M. M. a fost înștiințată, mai înainte de expirarea perioadei de probă cu privire la încetarea ocupării funcției de șef sector în cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele Canalizare – Secția P.
Utilitatea ori necesitatea menținerii postului de funcționar administrativ ocupat în continuare de către partea civilă a făcut obiectul analizei instanței civile fără a fi necesară o analiză suplimentară.
Asupra legalității efectuării cercetării disciplinare – de asemenea la o dată foarte apropiată de cea a sesizării existenței cablului electric în curtea Stației – și aplicării sancțiunii avertismentului scris aceeași instanță civilă a dispus anularea sancțiunii.
Cert este că ulterior formulării propunerii de modificare a organigramei prin desființarea unui post de funcționar administrativ (singurul post de această natură existent numai în organigrama Stației P., n.n.) și înființarea unuia de electician nu s-a procedat cu partea civilă similar tuturor celorlalți 19 angajați vizați de procedura reorganizării, fie prin oferirea unui alt post fie prin menționarea faptului că se analizează posibilitatea de a-i oferi un alt post conform calificării profesionale.
Mai mult, chiar și după adoptarea măsurilor de reorganizare și înființarea unui post de electrician în locul celui de funcționar administrativ în cadrul Stației de Epurare P., SC C. D. A. T. D. SA nu a întreprins vreun demers pentru ocuparea postului (mai ales că schema de personal a Stației era mult subdimensionată).
Nu poate fi omis nici așa-zisul control inopinat al inculpatului D. A. la sediul Stației de Epurare P. din data de (...), care fiind însoțit de către martorul D. A. i-a solicitat părții civile întocmirea unui raport de activitate zilnică, înscris pe care deși l-a primit de la M. M. nu se regăsește înregistrat în evidențele SC C. D. A. T. D. SA, iar din discuțiile purtate între cei doi instanța reținând fără echivoc existența unei relații tensionate, dar mai ales nemulțumirea inculpatului față de demersurile făcute de partea civilă diferitelor autorități ale statului.
Situația de fapt descrisă rezultă din plângerile și declarațiile părții civile, declarațiile martorilor Ș. G., V. M., C. I. V., U. A., L. I., D. C., P. D. S., C. C, O. M., T. M., D. P., Ș. M., T. C., D. V., D. A. și N. V. L., P. C., D. M. Ș., C. G. C. și A. E., confruntarea dintre martorii V. M. și Ș. G. cu martorul D. V., rapoartele tură întocmite la data de 20.11.2017, Raportul de constatare nr. (...)/(...) al SC C. D. A. T. D. SA, procesele-verbale de percheziție domicilară din data de 03.10.2019, sentința civilă nr. 2275/31.08.2021 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă, decizia nr. 1045/07.04.2022 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, adresele nr. 18305/17.06.2020 și nr. 27202/22.09.2021a S.C. C. D. A. T.-D. S.A., declarația inculpatului Ț. D. , alte înscrisuri.
A. 1. În drept, fapta inculpatului D. A. care, în cursul lunii noiembrie 2017, în calitate de director general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A. în baza unei înțelegeri cu inculpatul Ț. D. a dispus branșarea S.C. M. C. B. S.R.L., la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., fără a fi încheiate documentele legale prin care să se reglementeze furnizarea, facturarea, plata, precum și condițiile de consum a energiei electrice de către S.C. M. C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, dispozițiile art. 143 indice 1 alin. (1) și dispozițiile art. 152 alin. (1) cu referire la art. 144 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului S.C. C. D. A. T.-D. S.A. reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de către S.C. M. C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019 și achitată din bugetul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., concomitent cu obținerea unui folos material necuvenit, în același cuantum, de către S.C. M. C. B. S.R.L.., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii constă în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu prin emiterea unei dispoziții telefonice unui angajat din subordine pentru a permite branșarea la rețeaua de energie electrică a Stației de epurare P. fără întocmirea documentației necesare.
Instanța a reținut că potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 republicată, conducătorii entităților publice, precum și persoanele care gestionează fonduri publice și/sau patrimoniu public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în desfășurarea activității.
Mai mult, conform art. 143 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor.
Conduita adoptată de către inculpat, astfel cum aceasta rezultă din probatoriul administrat în cauză nesocotește fără echivoc prevederile legale de referință.
Mai mult, raportat la calitatea cerută de norma de incriminare pentru subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu, se reține că la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul D. A. avea calitatea de director general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A.
Conform art. 3 din Actul constitutiv a societății de referință, aceasta este o persoană juridică, înființată ca societate pe acțiuni, cu capital integral public – al unităților administrativ teritoriale membre ale “Asociației de Dezvoltare Intercomunitară APA – D.“, iar obiectul de activitate al societății este operarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare a cărei gestiune îi este delegată conform contractului de delegare.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Actul constitutiv societatea își desfășoară activitatea exclusiv în raza administrativ-teritorială a Autorităților Locale care i-au delegat, prin Asociația de Dezvoltare Intercomunitară APA-D. gestiunea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
Ținând seama de scopul și obiectul de actvitate al S.C. C. D. A. T.-D. S.A., astfel cum acestea sunt reglementate de Actul constitutiv și Regulamentul de organizare și funcționare (filele 6-32, vol. II dosar urmărire penală), rezultă că societatea în cauză se circumscrie noțiunii de autoritate publică prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus-menționate, sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii (...) sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Apărarea inculpatului conform căreia nu a avut calitatea de funcționar public – aspect reținut și în cuprinsul adresei nr. (...)/(...) a ANFP depusă la dosar de către acesta – apare ca neîntemeiată în condițiile în care noțiunea de funcționar public în sensul legii penale nu coincide celei reglementate prin Legea nr. 188/1999 și ulterior prin OUG nr. 57/2019.
Natura atribuțiilor funcției de director general al SC C. D. A. T. D. SA se circumscriu prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) Cod penal.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu SC C. D. A. T. D. SA concomitent cu obținerea unui folos patrimonial injust SC M. C. SRL ambele reprezentate de contravaloare energiei electrice consumată în perioadă cât cablul electric a fost branșat în incinta Stației de Epurare P..
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptei și a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
2. În drept, fapta inculpatului D. A. care, în calitate de director general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A., a inițiat, în mod formal, procedura de restructurare și reorganizare a activității societății, semnând la data de (...) informarea nr. (...) către Consiliul de Administrație, și la data de (...) Decizia nr. (...) prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. (...)/(...) al persoanei vătămate M. M., deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, scopul real fiind concedierea persoanei vătămate, având în vedere conduita adoptată de aceasta în privința branșării ilegale a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., cauzându-i astfel acesteia o vătămare a drepturilor (dreptul la muncă) și, corelativ, a intereselor legitime (constând în interesul persoanei vătămate de a obține salariu pentru munca prestată), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii constă în inițierea formală a procedurii de reorganizare a societății în vederea deființării postului și concedierii părții civile M. M. în contextul sesizării de către aceasta a caracterului ilegal al branșării SC M. C. SRL în incinta Stației de epurare P.
Conform art. 65 alin. (1) din Codul Muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar conform alin. (2) al aceluiași articol desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Încălcarea prevederilor legale de referință rezultă fără echivoc din cuprinsul sentinței civile nr. 2275/31.08.2021 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă, respectiv a deciziei nr. 1045/07.04.2022 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă conform cărora în mod nelegal s-a dispus concedierea părții civile M. M. motivele invocate la baza disponibilizării ridicând probleme de legalitate și temeinicie a punerii în aplicare a intenției de reorganizare a societății
Urmarea imediată constă în vătămarea drepturilor (dreptul la muncă) și intereselor legitime ale persoanei vătămate (constând în interesul acesteia de a obține salariu pentru munca prestată).
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptei și a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
B. În drept, fapta inculpatului Ț. D. care, în cursul lunii noiembrie 2017, în calitate de administrator al S.C. M. C. B. S.R.L., cu intenție, în baza unei înțelegeri cu directorul general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A., inculpatul D. A. , a realizat branșarea societății comerciale pe care o reprezintă, la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., fără a fi încheiate documentele legale prin care să se reglementeze furnizarea, facturarea, plata, precum și condițiile de consum a energiei electrice de către S.C. M. C. B. S.R.L., fiind încălcate astfel disp. art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată; disp. art. 1431 alin. 1 și disp. art. 152 alin. 1 cu ref. la art. 1441 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, Legea societăților, cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului S.C. C. D. A. T.-D. S.A. reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de către S.C. M. C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019, și achitată din bugetul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., concomitent cu obținerea unui folos material necuvenit, în același cuantum, în beneficiul societății sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii constă în înțelegerea frauduloasă cu inculpatul D. A. pentru ca cel din urmă să își îndeplinească necorespunzător atribuțiile de serviciu prin emiterea unei dispoziții telefonice unui angajat din subordine pentru a permite branșarea la rețeaua de energie electrică a Stației de epurare P. fără întocmirea documentației necesare.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu SC C. D. A. T. D. SA concomitent cu obținerea unui folos patrimonial injust SC M. C. SRL ambele reprezentate de contravaloare energiei electrice consumată în perioadă cât cablul electric a fost branșat în incinta Stației de Epurare P..
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, având reprezentarea faptei și a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța a dispus aplicarea unor pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din cuprinsul certificatelor de cazier judiciar privind pe inculpați, instanța a reținut că aceștia se află la primul conflict cu legea penală, ambii inculpați exprimându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Pe cale de consecință, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului D. A. (o persoană integrată în societate, cu studii superioare, căsătorit, consultant în cadrul SC C. D. A. T. D.), fără a omite însă circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor deduse judecății, instanța a dispus aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către limita inferioară a acestora. Astfel:
A.1. în temeiul art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul D. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de abuz în serviciu.
În context, natura infracțiunii comise precum și circumstanțele săvârșirii faptei, conduc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal deoarece exercitarea acestor drepturi, are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii, a dovedit că nu o are.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
Totodată, în temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
2. În temeiul art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul D. A., CNP (...), fiul lui T. și al E., născut la data de (...) la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii decembrie 2020, a infracțiunii de abuz în serviciu.
Natura infracțiunii comise precum și circumstanțele săvârșirii faptei, conduc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal deoarece exercitarea acestor drepturi, are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii, a dovedit că nu o are.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
Totodată, în temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului D. A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. (1) Cod penal, a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adăugă 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an, în final inculpatul D. A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 60 Cod penal, pedeapsa închisorii se a va executa în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 67 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art.65 alin. (3) Cod penal.
B. Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului – care se află la prima nesocotire a legii, este administrator al unei societăți comerciale, căsătorit – fără însă a omite circumstanțele reale ale cauzei, instanța a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului Ț. D. orientată către limita inferioară a regimului sancționator.
Astfel, în temeiul art. 48 Cod penal, raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul Ț. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.
Natura infracțiunii comise precum și circumstanțele săvârșirii faptei, conduc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal deoarece exercitarea acestor drepturi, are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii, a dovedit că nu o are.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal, a interzis inculpatului Ț. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal a interzis inculpatului Ț. D. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, în condițiile art. 65 alin. (3) Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
De asemenea, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta hotărâre fiind de 3 ani închisoare, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, a impus inculpatului Ț. D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune D.
În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul Ț. D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 85 de zile și nominalizează Primăria mun. B. – Direcția patrimoniu – Serviciul Administrare Spații de Agrement și Grădini Publice, Baze Sportive și DGASPC B. – Compartimentul Administrativ ca și instituții în cadrul cărora obligația poate fi executată, potrivit art. 404 alin. (2) Cod procedură penală.
În temeiul art. 404 alin. (2) Cod procedură penală coroborat cu art. 91 alin. (4) Cod penal, a atras atenția inculpatului Ț. D. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
****
C. Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că prin adresa S.C. C. D. A. T. D. S.A. nr. (...)/(...), societatea a învederat că a suferit un prejudiciu în sumă de 70967,8 lei (aspect arătat și prin adresa nr. (...)/(...)) și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.350,11 lei, exclusiv TVA, reprezentând contravaloarea diferenței între prejudiciul produs și suma de bani achitată la data de 15.07.2020 de S.C. M. C. S.R.L. „sumă actualizată cu dobânda legală calculată începând cu data producerii prejudiciului și până la data plății efective”.
De asemenea, prin adresa nr. (...)/(...) S.C. C. D. A. T. D. S.A. (în completarea adresei nr. (...)/(...)), societatea a învederat că înțelege să se constituie parte civilă cu dobânda legală pentru suma de bani neachitată, în cuantum de 3693,54 lei (calculată la 21.09.2021), dar și cu dobânda legală generată până la data plății parțiale a prejudiciului (15.07.2020), în cuantum de 4.968,6 lei. Prin aceeași adresă societatea a menționat că valoarea dobânzii legale pentru suma neachitată (16.350,11 lei, exclusiv TVA) va fi calculată până la data plății efective.
Anterior termenului de judecată din data de 23.02.2023 persoana vătămată M. M. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului D. A. alături de partea responsabilă civilmente SC C. D. A. T. D. SA la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale.
În dovedirea suferințelor psihice produse victimei în vederea cuantificării despăgubirilor solicitate de către partea civilă M. M. instanța a încuviințat audierea în cauză a martorilor C. G. C. și A. E.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1357 Cod civil conform cărora „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare ” respectiv „(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:
- existența unui prejudiciu;
- existența unei fapte ilicite;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Din elementele administrate în probatoriu, rezultă fără echivoc existența faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nu în ultimul rând a vinovăției inculpaților.
Deși inculpații au contestat valoarea energiei electrice cuantificată și facturată de către SC C. D. A. T. D. SA instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (1) Cod procedură penală, efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert.
Prejudiciul reclamat de partea civilă SC C. D. A. T. – D. S.A. a fost stabilit prin metoda comparării în baza Raportului de constatare nr. (...)(...) (filele 13 – 17, vol. IV dosar urmărire penală), calculul efectiv fiind detaliat potrivit înscrisului de la filele 59-60 vol. III dosar urmărire penală).
A reținut instanța ca actuale și pertinente argumentele procurorului de caz din cuprinsul ordonanței nr. 7/P/2020 din data de 17.09.2021 (filele 337- 342 vol. XVII dosar urmărire penală) în ceea ce privește utilitatea dispunerii în cauză a procedeului probatoriu de referință, în special raportat la prevederile art. 65 alin. (6) și (8) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, potrivit cărora în situațiile în care consumul de energie electrică nu poate fi determinat prin măsurare, acesta se stabilește în sistem paușal, respectiv sistemul paușal poate fi utilizat la stabilirea prejudiciului în cazurile de suspiciune de sustragere de energie electrică, exclusiv ca mod de calcul în spețele deduse soluționării instanțelor judecătorești.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. D. A. T.-D. S.A. și a obligat inculpații D. A. și Ț. D. la plata în solidar către aceasta a sumei de 16.350,11 lei și dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
****
Sub aspectul daunelor morale solicitate de către partea civilă M. M., atât în doctrină cât și în practica majoritară a instanțelor judecătorești s-a decis că atingerea adusă integrității fizice ori psihice unei persoane potențează existența unui prejudiciu care trebuie să fie reparat chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.
Ca atare, fără a avea ca și consecință constituirea unei surse de dobândire a unor venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesității de a înlătura integral efectele faptei ilicite.
Din cuprinsul declarației martorei A. E. rezultă că s-a încercat înlăturarea din funcție a părții civile întrucât pe de o parte aceasta făcea sesizări și reclamații corecte și solicita diferite bunuri necesare stației (aspecte care nu erau rezolvate favorabil), iar pe de altă parte din cauza unui cablu electric care din câte a auzit nu ar fi fost montat legal.
Arată martora că ulterior concedierii părții civile starea psihică a acesteia era una proastă, în sensul că plângea, se enerva, trecea de la o stare la alta, reproșând că moare cu dreptatea în mână.
De asemenea, martorul C. G. C. a precizat în fața instanței faptul că în vara anului 2019 a auzit că partea civilă ar fi avut niște probleme urmare faptului că a sesizat conducerii C. D. A. existența unui branșament electric ilegal și din cele auzite ulterior partea civilă ar fi fost dată afară urmare acestei sesizări.
Conform martorului, a luat legătura telefonic cu partea civilă după concedierea acesteia iar M. M. se afla într-o stare psihică labilă, era terminată, plângea la telefon spunând că nu mai are pentru ce trăi.
Partea civilă a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial generat de încetarea raporturilor de muncă prin concedierea sa nelegală.
Încălcarea acestor valori generează dreptul si obligația la repararea consecințelor și, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, însă s-a statuat că, atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret, permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecințe.
Așadar, dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea suferințelor psihice suferite de partea civilă, dar și a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora și de atitudinea manifestată de inculpat după producerea faptei. Repararea trebuie sa fie justă și nu este un prilej de îmbogățire pentru persoana lezată.
În considerarea celor sus-menționate, nu poate fi primită apărarea inculpatului D. A. conform căreia nu există un prejudiciu în condițiile în care partea civilă a fost reintegrată în funcție și i-au fost achitate retroactiv drepturile salariale cuvenite pentru respectiva perioadă.
A reținut instanța că prin ordonanța nr. 7/P/2020 din data de 17.08.2021 a PÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC C. D. A. T. D. SA, raportat la dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) Cod procedură penală, coroborate cu prevederile art. 86 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și a obligat inculpatul D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. D. A. T.-D. S.A. la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
****
3. Având în vedere soluția dispusă de către instanță cu privire la pretențiile civile ale SC C. D. A. T. D. SA, reținând și argumentele procurorului de caz de la momentul dispunerii măsurii sechestrului - măsura a fost instituită în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune –, precum și faptul că suma de bani a fost indisponibilizată la inițiativa inculpatului și nu depășește cuantumul prejudiciului produs părții civile S.C. C. D. A. T.-D. S.A., raportat și la perioada de timp scursă de la data dispunerii măsurii (07.10.2021), în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) Cod procedură penală, raportat la art. 250 indice 2 Cod procedură penală cu referire la art. 249 alin. (1) și (2) Cod procedură penală a menținut măsura sechestrului asupra sumei de 14.522,3 lei consemnată de inculpatul Ț. D. la CEC Bank – Sucursala T. potrivit recipisei nr. (...)/(...) și dispusă prin ordonanța PÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Ploiești nr. 7/P/2020 din 07.10.2021.
D. Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (...).
Astfel în temeiul art. 398 Cod procedură penală și art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat inculpații D. A. și Ț. D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de câte 3500 lei fiecare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații D. A. și Ț. D. și persoana vătămată M. M.
Persoana vătămată M. M. prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului și acordarea despăgubirilor morale solicitate în fața instanței de fond, precum și a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.
Inculpatul D. A. a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 27/28.01.2025 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel încât inculpatul să aibă parte de o judecată efectivă, în raport de întreaga activitate ce se desfășoară pe parcursul cercetării judecătorești.
Astfel, a apreciat că din considerentele sentinței penale apelate lipsește raționamentul logico-juridic propriu al judecătorului, argumentele ce au stat la baza condamnării în primă instanță a apelantului inculpat fiind copiate din rechizitorul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
A susținut că în urma cercetării judecătorești și a analizei probatoriilor ce au fost administrate în fața primei instanțe, nu a constatat ca judecătorul primei instanțe să combată apărările aduse constant de către inculpat și să raționeze totodată, prin hotărârea judecătorească pe care a pronunțat-o, care este motivul pentru care într-adevăr acesta se face vinovat și pentru care este îmbrățișată acuzația adusă de către organul de urmărire penală.
În contradicție cu exigentele art. 6 din Convenției Europenă a Drepturilor Omului, a precizat că există o hotărârere judecătorească de condamnare, însă motivarea este preluată din rechizitoriu, titulatura de organ de urmărire penală fiind schimbată cu aceea de instanță de judecată, chestiune care fără putință de tăgadă rezultă din analiza celei de-a doua infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată apelantul inculpat. Totodată, apreciază că motivarea unei sentințe penale reprezintă garanția pentru inculpat că toate apărările i-au fost ascultate și analizate, precum și faptul că, în situația în care se dispune acest tratament sancționator atât de riguros și atât de rigid (pedeapsă în regim privativ de libertate), inculpatul înțelege pe deplin care este conduita ilicită pe care acesta a adoptat-o și care ar fi, în opinia judecătorului, atitudinea pe care acesta ar fi trebuit să o adopte, și mai mult decât atât, care sunt faptele ce îi se impută, lucru care din sentința penală apelată nu rezulta.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, a arătat că acesta vizează nelegalitatea hotărârii de condamnare în raport de cele două infracțiuni de abuz în serviciu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a apelantul – inculpat. Astfel, a arătat că prima chestiune invocată privește neadministrarea niciunui mijloc de probă esențial în hotărârea de condamnare, în raport de prev. art. 52 din Cod de proc. pen. în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina apelantului inculpat, respectiv presupusa desfacere nelegală a contractului individual de muncă în dauna persoanei vătămate din prezenta cauză care, în opinia organului urmăre penal, ar fi îmbrăcat formele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu.
De asemenea, a susținut că nu a regăsit motivarea judecătorului în ceea ce privește a doua infracțiune, regăsind doar trimiteri la prev. art. 52 Cod proc. pen. cu privire la chestiunile prealabile care într-adevăr se impun a fi analizate și antamate în orice proces penal în situația în care există conex și o hotărâre civilă prin care se statuează asupra unei chestiuni care poate avea o înrăurire directă asupra cauzei pendinte, considerând totodată că acea hotărâre civilă poate să înfrângă principiul contradictorialității, nemijlocirii și oralitatea din procesul penal, respectiv nu poate înfrânge obligația instanței de fond de a readministra toate probele pe care acuzarea înțelege să-și sprijine acuzația, precum și obligația de a percepe ex propriis sensibus probele în procesul penal.
În acest sens, a precizat că în litigiu civil care a format obiectul Sentinței nr. 2275 din data de 31.08.2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita, atât în considerate cât și în cererea de chemare în judecată, inculpatul D. A. nu a avut calitatea de parte. Astfel, arată că părți în acel dosar, care se prezintă a fi chestiuni prealabile în raport de art. 52 Cod proc. pen. au fost C. D. A. și persoana vătămată din prezenta cauză, iar ceea ce a analizat și a administrat din perspectiva probatorului instanța civilă a fost desfacerea contractului de muncă în dauna persoanei vătămate, nu și acțiunile materiale sau aportul pe care l-ar fi avut inculpatul – apelant D. A. în raport de acea decizie. Totodată, mai arată că în hotărârea civilă a fost analizat planul de reorganizare al hotărârii, respectiv dacă a existat o reorganizare obiectiva a schematicii de personal a C. D. A.D. și totodată, dacă desfacerea contractului de muncă a fost reală.
A susținut că inculpatul D. A., din postura de director general al C. D. A., avea obligația legală să pună în executare hotărârea Consililiu de Administrație prin care a fost aprobată reorganizarea C. D. A., nicidecum să o ignore. Mai mult, arată că referatul cu privire la necesitatea reorganizării postului și reorganizarea întregii societăți nu i-a aparținut directorului general.
Astfel, a apreciat că pornind de la efectele și consecințe juridice care s-au produs în patrimoniul persoanei vătămate din prezenta cauză, rezultă pe de-o parte că inculpatul D. A. nu are niciun fel de aport, iar pe de altă parte, nefiind parte în procesul respectiv, unde ar fi putut să-și constituie apărări, în rap. de art. 52 Cod proc.pen. ca și chestiuni prealabile, nu poate fi reținut ca temei al acuzației penale, al condamnării inculpatului, precum și ca argument principal pentru a nu mai administra probe în faza de cercetare judecătorească pentru această cea de-a doua infracțiune.
A mai arătat că, Curtea Consituțională prin Decizia nr. 102/2021 cu privire la chestiuni prealabile, apreciază la paragraful 44 că „per se încălcarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărilor judecătorești definitive pronunțate în materie civilă, atunci când acestea se referă la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existența infracțiunii cu consecința încălcării principiului securității raportului juridic”, sens în care precizează că niciodată instanța civilă nu a analizat existența vreunei infracțiuni.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, a precizat că organul de urmărire penală, în descrierea art. 297 Cod pen. cu referire la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000, ca urmare a obligației transpusă prin considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, a făcut o amplă căutare în legislația incidentă contractului de mandat de care se bucura apelantul – inculpat și-a încercat să identifice anumite dispoziții legale din lege sau din actele normative principale pe care acesta le-ar fi încălcat în desfășurarea activității de director general al C. D. A.D., pentru a proba elementele de tipicitate ale celor doi infracțiuni de abuz în serviciu și totodată pentru trimiterea în judecată.
A arătat că organul de urmărire penală a făcut referire la art. 5 din OG nr. 119/1999, însă apreciază că, contractului de mandat al directorului general nu i se aplică acest text de lege, neavând atribuții în ceea ce privește controlul financiar preventiv al unei societăți, considerând totodată că singurele persoane care ar putea fi acuzate de încălcarea acestor prevederi nu ar fi decât directorul financiar, economistul sau persoanele care efectiv supraveghează din punct de vedere financiar preventiv atât bugetarea cât și cheltuielile societății pe acțiuni. În acest sens, apreciază că din punct de vedere al tipicității și al legalității incriminării, nici pe prima faptă de abuz în serviciu și nici pe cea de-a doua faptă de abuz în serviciu nu se regăsește incidența art. 5 din OG nr. 119/1999.
A precizeazat că a identificat în jurisprudența Curților de Apel de la nivelul întregii țări decizii și sentințe relevante referitoare la indicarea cu titlu general a unor texte de lege apte în opinia organului de urmărire penală să satisfacă elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, dar inapte din perspectiva instanțelor de judecată să genereze o condamnare în sarcina inculpaților întrucât toate textele de lege identificate și indicate de organul de urmărire penală, respectiv art. 143 ind. 1 alin. 1 din Legea 31/1990, art. 152 alin. 1 și art. 144 alin. 1, ambele din Legea 31/1990 sunt texte de lege cu caracter general și nu cu caracter normativ sau cu caracter de trimitere la funcția de director general C. D. A.D. sau la contractul de mandat.
În prezenta cauză, a considerat că nu se poate aprecia că inculpatul s-ar afla în prezența infracțiunilor de abuz în serviciu cu elemente de tipicitate specifice art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, întrucât art. 143 ind. 1 nu face trimiteri decât la o normă generală la conducerea societății, apreciind totodată că în cazul celor două infracțiuni, cum ele sunt descrise de către organul de urmărire penală, nu există legătură cu activitatea reținută în sarcina inculpatului D. A. , cum nici ultima infracțiune, respectiv desfacerea contractului de muncă nu are legătură cu prev. din Legea nr. 31/1990. Astfel, învederează că directorul general nu a făcut altceva decât să transpună în practică hotărârea Consiliului de Administrație, care este un organ deliberativ și totodată executiv și decizional.
În ceea ce privește branșamentul nelegal la rețeaua de energie electrică, a apreciat că organul de urmărire penală nu a reușit să identifice norma de trimitere legală pe care directorul general ar fi încărcat-o cu trimitere la contractul de mandat și, ca atare să contureze elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită o soluție de achitare în temeiul disp. art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod proc. pen., în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală, apreciind că nu se poate reține o culpă în privința apelantului – inculpat având în vedere elementele de tipicitate.
În subsidiar, prin raportare la prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului și la prev. art. 154 alin. 1 Cod pen., a solicitat să se constate prescripția răspunderii penale cu trimitere la Decizia nr. 358 a Curții Constituționale și să se dispună încetarea procesului penal față de această infracțiune, iar într-un subsidiar mai îndepărtat, în măsura în care se va aprecia că pentru cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului există culpă sau urmă de vinovăție, prin raportare la prev. art. 74 Cod pen. având în vedere conduita inculpatului, integrarea sa în societate, lipsa antecedentelor penale precum și caracterizarea acestuia, a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește latura civilă, a solicitat limitarea pretențiile civile ale persoanei vătămate constituie parte civilă în prezenta cauză, doar în măsura în care acestea au fost dovedite, apreciind că a existat o romanțare peste măsură a întregului dosar și a efectelor negative pe care persoana vătămată le-ar fi încercat pe parcursul anilor anterior, iar simpla lipsă de comunicare dintre un superior și un inferior la nivelul unei societăți nu poate fi catalogat ca reprezentând o conduită ilicită penală din partea apelantului – inculpat, repectiv neproducătoare de prejudicii de ordin moral în sarcina persoanei vătămate.
Inculpatul Ț. D., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în primă teză trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că judecătorul instanței de fond s-a aflat într-o situație de incompatibilitate derivată din faptul că în procedura camerei preliminare, același judecător a dat dezlegări de fond pe anumite chestiuni pe care ulterior le-a dedicat și în fața primei instanței, respectiv calitatea de funcționar public a inculpatului D. A. și calitatea de autoritate publică a C. D. A., aceste chestiuni fiind reiterate cuvânt cu cuvânt în sentința apelată astfel că, în opinia sa, lipsa de impartialitate a fost confirmată explicit, consecința fiind nulitatea absolută a hotărârii.
Pe fond, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, solicitând totodată să se ia act că inculpatul Ț. D. nu solicită continuarea procesului penal, iar în subsidiar solicită achitarea inculpatului.
Astfel, a susținut că fapta a fost comisă în noiembrie 2017, iar raportat la termenul de prescripție general de 8 ani, acesta s-a împlinit în noiembrie 2025, respectiv în ianuarie 2026, în ipoteza în care ar fi adăugată și starea de urgență (martie-aprilie 2020). Precizează că în rechizitoriu se reține că branșamentul a fost în ființă din anul 2017 până în anul 2019, perioada calificată ca și prejudiciu pentru partea civilă C. D. A., reprezentând contravaloarea consumului în această perioadă, însă apreciază că nu este afectat momentul de la care curge termenul de prescripție întrucât este o infracțiune simplă, nu este o infracțiune continuă sau continuată, având în vedere că s-a reținut emiterea unei dispoziții telefonice pentru incupatul D. A., respectiv solicitarea permisiunii de branșare pentru incupatul Ț. D.
În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. a Cod proc. pen., apreciind că nu există o complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu având în vedere că, complicitatea presupune pe de-o parte acordarea unui ajutor sau o înlesnire, iar pe de altă parte se impută inculpatului Ț. D. solicitarea unui ajutor (permisiunea racordării) inculpatului D. A., sens în care consideră că există o fractură logică în felul în care este formulată acuzația. De asemenea, în opinia sa, solicitarea unui permisiuni nu poate reprezenta ajutor la o faptă.
Totodată, a susținut că, complicitatea nu poate fi decât anterioară sau concomitentă, or, în prezenta cauză, inculpatului Ț. D. i se impută faptul că a realizat branșarea la rețeaua electrică a stației de epurare P., sens în care apreciază că, prin ipoteză, această activitate este ulterioară momentului în care pretinsul autor a comis fapta.
S-a reținut faptul că verbum regens al infracțiunii ar consta în existența unei înțelegeri frauduloase, astfel încât a precizeat că aceasta nu este element material al niciunei infracțiuni, putând viza cel mult latura subiectivă. Mai mult, arată că așa cum rezultă din actele dosarului, branșarea nu a fost realizată de niciunul dintre inculpații din prezenta cauză, astfel încât apreciază că nu există niciun act imputabil inculpatului Ț. D. care să fi servit în vreun fel pretinsei fapte imputate autorului.
A solicitat să se constate lipsa criticității obiective a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu apreciind că normele pretins a fi încălcate invocate în acuzare (Legea nr. 31/1990 și OG nr. 119/1999) nu reglementează atribuții de serviciu pentru personalul Companiei de Apă, fiind doar reguli generale de administrare a unei societăți. Totodată, susține că disp. din OG nr. 119/1999 nu sunt aplicabile directorului unei asemenea societății.
A apreciat că latura subiectivă nu este dovedită, neexistând nicio miză financiară sau niciun mobil pentru care inculpatul Ț. D. sau compania S.C. M. C. să consume energie electrică fără să plătească, având în vedere și cifra de afaceri din ultimii ani pe care această companie a obținut-o. De asemenea, învederează că în momentul comunicării facturii de către C. D. A., aceasta a fost achitată.
În final, a solicitat să fie avut în vedere și principiul ultima ratio, apreciind că, dacă faptele imputate există, acestea nu sunt de o gravitate sporită, existând alte pârghii pentru rezolvarea acestei situații.
În ce privește latura civilă, a solicitat respingerea apelului având în vedere că au fost achitate pretențiile civile.
Avocat M. F. R., apărător ales pentru apelantul-inculpat Ț. D., a invocat disp. art. 1179 Cod civ., care reglementează condițiile de valabilitate ale unui contract, sens în care susține că dincolo de o branșare care nu a fost probată ca fiind ilegală, cele două părți, respectiv C. D. A. și S.C. M. C. nu ar fi trebuit să încheie un contract în formă scrisă pentru a se furniza, respectiv pentru a consuma energie electrică.
Pe de altă parte, a apreciat că existența unei declarații de martor prin care se precizează primirea unui telefon de la directorul general în vederea conectării inculpatului Ț. D. la rețeaua electrică a statiei de epurare, nu reprezintă o dovadă a faptului că fapta există în ceea ce-l privește pe inculpat.
Avocat D. C., apărător ales pentru apelantul-inculpat Ț. D., a apreciat că în mod greșit instanța de fond a atribuit calitatea de funcționar public în sensul disp. art. 175 alin.1 lit.c Cod pen. inculpatului D. A., cum de asemenea, tot în mod greșit a fost considerată drept autoritate publică în sensul legii penale și procesual penale C. D. A. T.-D. S.A.
A apreciat că instanța de fond nu a stabilit de unde rezultă existența unei înțelegeri prealabile de natură infracțională, legătură subiectivă care trebuie să existe în materia participației penale proprii a inculpatului Ț. D. cu inculpatul D. A. în vederea comiterii faptei de abuz în serviciu. Totodată, apreciază că instanța nu a stabilit în ce a constat concret ajutorul pe care l-ar fi acordat inculpatul Ț. D.
În ceea ce privește prejudiciul, a considerat că instanța de fond în mod greșit și-a însușit modalitatea de calcul eronată, realizată pro causa de către partea civilă, susținând totodată că nu rezultă un mijloc de probă care să ateste faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă.
A precizat că instanța nu a analizat și motivat susținerile inculpatului care a dat declarații ample pe parcursul urmăririi penale, precum și în fața primei instanțe.
Curtea, analizând apelurile formulate în cauză, constată următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, în sensul că prin Rechizitoriul nr. 7/P/2020 din data de 16.11.2021 al P.Î.C.C.J. – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1. D. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal;
- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal
cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.
2. Ț. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal.
În ceea ce privește situația de fapt, raportat la inculpatul D. A., aceasta a consta în aceea că în cursul lunii noiembrie 2017, în calitate de director general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A. în baza unei înțelegeri cu inculpatul Ț. D., a dispus branșarea S.C. M. C. B. S.R.L., la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., fără a fi încheiate documentele legale prin care să se reglementeze furnizarea, facturarea, plata, precum și condițiile de consum a energiei electrice de către S.C. M. C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, dispozițiile art. 143 indice 1 alin. (1) și dispozițiile art. 152 alin. (1) cu referire la art. 144 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului S.C. C. D. A. T.-D. S.A. reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de către S.C. M. C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019 și achitată din bugetul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., concomitent cu obținerea unui folos material necuvenit, în același cuantum, de către S.C. M. C. B. S.R.L., fiind aszfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal.
De asemenea, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. A. , s-a mai reținut că acesta, în calitate de director general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A., a inițiat, în mod formal, procedura de restructurare și reorganizare a activității societății, semnând la data de (...) informarea nr. (...) către Consiliul de Administrație, și la data de (...) Decizia nr. (...) prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. (...)/(...) al persoanei vătămate M. M., deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, scopul real fiind concedierea persoanei vătămate, având în vedere conduita adoptată de aceasta în privința branșării ilegale a S.C. M. C. B. S.R.L. la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., cauzându-i astfel acesteia o vătămare a drepturilor (dreptul la muncă) și, corelativ, a intereselor legitime (constând în interesul persoanei vătămate de a obține salariu pentru munca prestată), fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt reținută în sarcina inculpatului Ț. D. aceasta constă în aceea că în cursul lunii noiembrie 2017, în calitate de administrator al S.C. M. C. B. S.R.L., cu intenție, în baza unei înțelegeri cu directorul general al S.C. C. D. A. T.-D. S.A., inculpatul D. A., a realizat branșarea societății comerciale pe care o reprezintă, la rețeaua de electricitate a Stației de Epurare P. din cadrul Secției P., aflată în subordonarea S.C. C. D. A. T.-D. S.A., fără a fi încheiate documentele legale prin care să se reglementeze furnizarea, facturarea, plata, precum și condițiile de consum a energiei electrice de către S.C. M. C. B. S.R.L., fiind încălcate astfel disp. art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată; disp. art. 1431 alin. 1 și disp. art. 152 alin. 1 cu ref. la art. 1441 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, Legea societăților, cu consecința producerii unui prejudiciu bugetului S.C. C. D. A. T.-D. S.A. reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de către S.C. M. C. B. S.R.L., în perioada decembrie 2017 – septembrie 2019, și achitată din bugetul S.C. C. D. A. T.-D. S.A., concomitent cu obținerea unui folos material necuvenit, în același cuantum, în beneficiul societății sale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal.
Curtea va analiza cu titlu preliminar motivul comun de apel formulat de către cei doi inculpați, raportat la motivul de nelegalitate ce ar antama chestiunea nulității absolute a hotărârii, care ar avea drept consecință trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
Astfel, inculpatul D. A. a invocat în susținerea cerreii de trimitere a cauzei în vederea rejudecării nemotivarea hotărârii judecătorești (în contextul nemotivării fiind menționată și lipsa analizei tututor apărăilor invocate de către acesta).
Instanța de control judiciar, analizând considerentele sentinței apelate, constată că judecătorul fondului a antamat toate aspectele esențiale ale cauzei, descrierea faptelor fiind realizată într-o manieră concisă și care cuprinde toate elementele esențiale din care se poate care decela cu ușurință algoritmul juridic al magistratului, fiind realizate trimiteri la probele adminsitrate în cauză în cursul urmăririi penale, aspectul că nu s-ar fi răspuns punctual la toate susținerile nu se poate concretiza într-o nemotivare a hotărârii, aceasta corespunzând întrutotul articolului 6 din CEDO.
În ceea ce privește susținerea inculpatului Ț. D. că se impune trimiterea cauzei în vederea rejudecării având în vedere că magistratul care a pronunțat încheierea de cameră s-ar afla într-o situație de incombatibilitate deoarece a analizat aspecte legale, pe care le-a tranșat în același mod în cadrul judecâții în fond, este lipsită de temei legal, legislația actuală fiind expresă în ceea ce privește cauzele de incompatiblitate, care nu se circumscriu prezentului dosar, această chestiune tranșată în modalitatea construcției inculpatului ar duce la concluzia că judecătorul care a pronunțat încheierea de cameră prelminară prin care s-a disus începerea judecății nu ar putea să judeca cauza în fond, concluzie inacceptabilă.
În ceea ce privește interveție prescripției răspunderii penale în cauză, Curtea reține următoarele:
Instanța de contencios constituțional a stabilit, prin considerente obligatorii că nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (... prescripție) este independentă de legea căreia îi aparține. În aceste împrejurări, în mod indubitabil, înlăturarea cazurilor de întrerupere a prescripției răspunderii penale începând cu data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, ca urmare a constatării neconstituționalității disp. art. 155 alin. 1 din C.pen., produce, în privința cauzelor penale nesoluționate definitiv la acel moment, efectul specific unei succesiuni de legi, care, potrivit art. 5 alin. 1 din C.pen., este supusă principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Curtea reține că inculpații, fiind judecați sub egida reglementării Noului C.pen., beneficiază, în materia prescripției răspunderii penale, de dispozițiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale, în urma declarării neconstituționalității art. 155 alin. 1 din C.pen.
Totodată, față de disp. art. 155 din C.pen., în forma în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, niciunul din actele de procedură întocmite în cauză nu mai puteau produce efect intreruptiv de prescripție. Într-adevăr, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Astfel, independent de existența a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziției legale declarate neconstituționale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, instanța de fond poate să constate, pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. 1 din C.pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal față de inculpat.
Prin decizia nr. 297/26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat, cu caracter general obligatoriu, că „soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.”
Conform art. 154 alin. (2) C.pen. „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.”
Ulterior, prin decizia nr. 358/26 mai 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat, cu caracter general obligatoriu, că „dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale”.
În paragraful 73 din cadrul considerentelor acestei decizii se arată: „În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.”
Totodată, în cadrul paragrafului imediat următor, se arată că: ”Rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr.297/2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art.155 alin.1 din Codul penal la exigențele constituționale, astfel că termenele de prescripție generală reglementate în art.154 din același cod nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.”
În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că „ atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiecților de drept. În consecință, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul prezentei decizii" (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013).
Dispozițiile Codului Penal ce reglementează instituția prescripției, stabilesc că termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:
15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
10 ani. când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. dar care nu depășește 20 de ani;
8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;
3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.
Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în căzui infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.
Transpunând cele anterior arătate, se constată că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv în ceea ce îl privește pe inculpatul D. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal., iar în ceea ce îl privește și pe inculpatul Ț. D. infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal, sunt pedepsite cu închisoarea cu termen care nu depășește 10 ani, care în conformitate cu prevederile disp. art. 154 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni este de 8 ani.
Având în vedere că raportat de la data săvârșirii activității infracționale, respectiv noiembrie 2017 în cazul ambilor inculpați, au trecut peste 8 ani, termenul de prescripție al răspunderii penale apare ca fiind împlinit în cazul ambilor inculpați în ianuarie 2026, sens în care urmează a se dispune încetarea procesului penal cu privire la aceștia, sub aspectul ambelor infracțiuni anterior arătate.
În ceea ce privește solicitarea de achitare formulată de către inculpatul D. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal, faptă ce s-a circumscris desfacerii contractului de muncă a persoanei vătămate M. M., Curtea reține că instanța de fond a realizat o analiză exhaustivă a condițiilor legale de existență ale acestei infracțiuni, făcând în mod corect aplicarea articolului 52 alin. (1) Cod procedură penală, în speță devenind aplicabile prevederile alin. (3) ale aceluiași articol potrivit cărora Hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, circumscrise acestei condiții fiind considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2275/31.08.2021 a Tribunalului Dâmbovița – Secția I civilă respectiv considerentele și dispozitivul deciziei nr. 1045/07.04.2022 a Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă, pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate.
Raportat la solicitarea de achitare fromulată de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii abuz în serviciu prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal, infracțiune față de care s-a constat anterior intervenția prescripției răspunderii penale, Curtea reține că sunt îndeplinite condițiile de existență ale acesteia, constatând că analiza textelor legale raportate la situația de fapt, astfel cum a fost realizată de către instanța de fond prin prisma probatoriului, corespunzând standardului de motivare prevăzut de art.6 CEDO.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului Ț. D. de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal, instanța de control judiciare, realizând o proprie aprecierea asupra probatoriului administrat în cauză, raportat la prevedrile art.420 alin.9 C.proc.pen., prin prisma descrierii situației de fapt și analizei probatoriului astfel cum în mod legal și pertinent a fost efectuate de către instanța de fond, constată că sunt îndeplinite condițiile de existență ale acestei infracțiuni.
Având în vedere că în ceea ce îl privește pe inculpatul D. A. acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unui concurs de infracțiuni, ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale pentru una dintre infracțiuni, Curtea urmează să analizeze dacă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 C.pen., faptă din decembrie 2020, este legală.
Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța apreciind că se impune in cauza aplicarea unei pedepse cu închisoarea și a unor pedepse complementare.
La analiza individualizării cuantumului pedepsei, Curtea are în vedere, potrivit art. 74 din Codul penal, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului ce vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, sens în care raportat la cisrcumstanțele personale ale inculpatului, precum și la circumstanțele reale ale cauzei, apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare este legal stabilită, iar în ceea ce privește individualizarea modalității de executare, pentru aceleași considerente, apreciază că în cauză se este oportună aplicarea prevederilor art.91 C.pen., fiind îndeplinite condițiile necesare în acest sens.
În ceea ce privește apelul formulat de persona vătămată M. M., Curtea arată că potrivit art. 19 C.proc.pen., acțiunea civilă în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Pentru admiterea acțiunii civile, instanța trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 și următoarele C.civ., respectiv: existența unui prejudiciu cert și nereparat, existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpat, existența vinovăției ca atitudine a inculpatului față de fapte și urmările acestora, precum și existența unui raport de cauzalitate între fapte și prejudiciul cauzat.
Sub aspectul daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani - de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care s-a adus atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia infracțiunea i-a provocat tulburări emoționale, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență: criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv; criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, toate aceste criterii s-au subordonat în cauză conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru persoanele vătămate.
În prezenta cauză, instanța de fond a realizat o aplicare corectă a criteriilor anterior amintite, în ce privește daunele morale acordate părții civile, suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale la care a fost obligat inculpatul D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. D. A. T.-D. S.A., fiind corect stabilită.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către persoana vătămată ( în faza de urmărire penală, judecată în fața primei instanțe și în fața instanței de apel), în cuantum de 22.000 lei conform chitanței originale de la fila 86, instanța de control judiciar constată că sunt îndeplinite prevederile art.276 alin.2 C.proc.pen., având în vedere că s-a reținut săvârșirea faptei de către inculpatul D. A., pe cale de de consecință va admite cererea de acordare a acestora.
Totodată, prima instanță în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. D. A. T.-D. S.A. și a obligat inculpații D. A. și Ț. D. la plata în solidar către aceasta a sumei de 16.350,11 lei și dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
Raportat la aspectul că pe parcursul procesului penal, prejudiciul a fost achitat (Adresa nr. (...) emisă la data de (...) de S.C. C. D. A. T. D., din care reiese că SC M. C. SRL, societate administrată de inculpatul Ț. D. a achitat suma de 19.450,64 lei, filele 79-82 dosar), Curtea urmează să constate că acesta a fost recuperat, urmând să respingă acțiunea civilă ca nefondată.
Pe cale de consecință, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.proc.pen, va admite apelurile declarate de inculpații D. A. și Ț. D. și de partea civilă M. M. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 28 ianuarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează în parte și rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. A. în pedepsele componente:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală,
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea în cursul lunii decembrie 2020 a infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. art. 297 alin. (1) Cod penal
- Sporul de 1 an
În baza art. 396 alin. 6 Cod proc.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod proc.penală și art. 154 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 și 358 din 26.05.2022, va dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul D. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, faptă din luna noiembrie 2017 ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. art. 297 alin. (1) Cod penal și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin.1 Cod penal obligă pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin.1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D.
În baza art. 93 alin.2 lit. d) Cod penal impune condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul uneia dintre următoarele două instituții: Arhiepiscopia T. – Mănăstirea S. și Primăria orașului T.-Direcția de Salubritate T., pe o perioadă de 120 de zile.
În baza art. 404 alin. (3) Cod proc. penală, art. 91 alin.4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și asupra dispozițiilor art.97 Cod penal privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 67 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a), lit.b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art.68 alin.1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a), lit. b) Cod penal ca pedeapsă accesorie, care se va executa dacă pedeapsa principală va deveni executabilă.
În baza art. 396 alin. 6 Cod proc.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod proc.penală și art. 154 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 și 358 din 26.05.2022, va dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul Ț. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. art. 48 Cod penal raporat la 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, faptă din luna noiembrie 2017, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. D. A. T.-D. S.A.
În baza art.276 alin.2 C.proc.pen. va admite cererea formulată de persoana vătămată M. M. și va dispun obligarea inculpatului D. A. în solidar cu D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. D. A. T.-D. S.A. la plata către aceasta a sumei de 22.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod proc.penală cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial apărătorului din oficiu în cuantum de 500 de lei urmează să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.proc.pen, admite apelurile declarate de inculpații D. A., Ț. D. și de partea civilă M. M. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 28 ianuarie 2025 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează în parte și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. A. în pedepsele componente:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii, în cursul lunii noiembrie 2017, a infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (2) Cod procedură penală,
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea în cursul lunii decembrie 2020 a infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. art. 297 alin. (1) Cod penal
- Sporul de 1 an
În baza art. 396 alin. 6 Cod proc.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod proc.penală și art. 154 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 și 358 din 26.05.2022, dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul D. A., CNP (...), fiul lui T. și al E., născut la data de (...), cu domiciliul în mun. T., Cal. P. nr. (...), jud. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, faptă din luna noiembrie 2017 ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin.1 Cod penal obligă pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin.1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune D.
În baza art. 93 alin.2 lit. d) Cod penal impune condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul uneia dintre următoarele două instituții: Arhiepiscopia T. – Mănăstirea S. și Primăria orașului T.-Direcția de Salubritate T., pe o perioadă de 120 de zile.
În baza art. 404 alin. (3) Cod proc. penală, art. 91 alin.4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și asupra dispozițiilor art.97 Cod penal privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 67 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a), lit.b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art.68 alin.1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a), lit. b) Cod penal ca pedeapsă accesorie, care se va executa dacă pedeapsa principală va deveni executabilă.
În baza art. 396 alin. 6 Cod proc.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. f) Cod proc.penală și art. 154 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 și 358 din 26.05.2022, va dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul Ț. D. CNP (...), fiul lui I. și al V., născut la data de (...), cu domiciliul în mun. B., str. P. B. nr. (...), sc. (...), ap. (...), jud. B., cetățean român, căsătorit, administrator al S.C. M. C. B. S.R.L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 297 alin. (1) Cod penal, faptă din luna noiembrie 2017, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil, respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. D. A. T.-D. S.A.
În baza art.276 alin.2 C.proc.pen. admite cererea formulată de persoana vătămată M. M. și dispune obligarea inculpatului D. A. în solidar cu D. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. D. A. T.-D. S.A. la plata către aceasta a sumei de 22.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial apărătorului din oficiu în cuantum de 500 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului P.
Definitivă.
Pronunțată la data de 25 iunie 2026 prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului prin intermediul grefei instanței, conform art. 405 alin.1 Cod pr. penală.
| Președinte, |
|
Judecător, |
| (...) |
|
(...) |
| |
| |
Grefier, |
|
| |
(...) |
|
Red.judecător (...)
tehnored. grefier (...)
8. ex. /25.iunie2026
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAj.f. (...)
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006