IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2026:007.000368
Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132
Dosar nr. 312/102/2023
DECIZIA PENALĂ Nr. 368/A
Ședința publică din data de 30 iunie 2026
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: (...)
JUDECĂTOR: (...)
GREFIER: (...)
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații A.Z., E.Z.D., O.L.L. și V.C.I.și de către partea civilă A.J.F.P. M. împotriva Sentinței penale nr. 48 din data de 20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantului Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 04 martie 2026, prin care instanța de judecată a fixat termen pentru deliberare și pronunțare la data de 30 aprilie 2026, când a amânat pronunțarea pentru 28 mai 2026, când a amânat pronunțarea pentru 19 iunie 2026, când a amânat pronunțarea pentru 30 iunie 2026, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 25.04.2025, inculpații A.Z., E.Z.D., O.L.L. ȘI V.C.I.și partea civilă A.J.F.P. M. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 20.03.2025 pronunțate de Tribunalul Mureș.
În motivarea apelului inculpații O.L.L. și E.Z.D. au solicitat admiterea apelului, criticând sentința instanței de fond pentru motive de nelegalitate privind modul în care a fost soluționată latura civilă și pe cale de consecință exonerarea inculpaților de la plata sumelor solicitate.
S-a invocat dubiul care planează cu privire la prejudiciul cauzat în acest dosar, având în vedere expertizele efectuate în care s-a evidențiat respectarea disciplinei fiscale sub aspectul înregistrării corecte a tuturor operațiunilor.
De asemenea, s-a precizat că prin expertizele efectuate nu s-a stabilit faptul că există un prejudiciul cu cele două componente TVA și impozit pe profit întrucât nu s-a putut demonstra fictivitatea facturilor fiscale, astfel încât să se poată contura un posibil prejudiciu.
În completare, s-a susținut că instanța de prim grad a admis acțiunea civilă fără a ține cont de expertizele efectuate, care au concluzionat că facturile au fost plătite și că nu există societăți fictive, ci doar tranzacții reale. A arătat că expertul oficial nu a putut stabili fictivitatea facturilor fiscale, ci doar a trasat ipoteticul prejudiciu în cazul în care acestea ar fi fost fictive, în timp ce expertul parte a arătat separat, pentru fiecare societate, că nu se poate discuta de vreun prejudiciu.
De asemenea, s-a mai invocat faptul că, atât timp cât a fost respectată disciplina fiscală, documentele justificate și fiecare factură fiscală a fost plătită, categoric nu se poate discuta de un prejudiciu.
În ceea ce privește apelul promovat de inculpatul V.C.I., prin apărător ales, a solicitat să se dispună, în raportat la art. 16 alin. 1, litera b), teza întâi, Codul de procedură penală, achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în dosar. De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă A.J.F.P. M. de obligare a inculpatului la plata vreunei sume de bani cu titlu de repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune și exonerarea inculpatului de plata cheltuielilor judiciare.
A criticat soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, precizând că starea de fapt reținută de prima instanță este identică cu cea din rechizitoriu, fără a se ține seama de probele administrate în cursul cercetării judecătorești, acuzațiile fiind neantizate prin expertizele tehnice contabile efectuate în cauză, care au concluzionat că operațiunile contabile nu atrag o altă devoalare a situației juridice decât neexistența vreunei obligații fiscale.
A susținut că inculpatul a încheiat un act de negotium cu societăți comerciale care întruneau condițiile legale pentru a executa lucrări de construcții, societățile nefiind desemnate ca subcontractori ca urmare a unor manopere dolosive, ci fiind subiecți fiscali activi, nefiind înscriși în registrul ANAF al subiecților fiscali inactivi.
A arătat că subantreprenoriatul reprezintă o practică reglementată de art. 1852 Cod civil, iar catalogarea operațiunilor ca fiind fantomatice este pur speculativă, întrucât lucrările stipulate în contracte au fost realizate, au fost încheiate procese-verbale de recepție și au fost constatate faptic, fiind efectuate de către societățile comerciale considerate a fi fantomă.
A menționat că retrasul din activitate al acestor societăți nu demonstrează existența unei înțelegeri prealabile pentru încheierea de facturi fictive, întrucât acestea puteau participa la nexumul cauzal al lucrărilor și au realizat efectiv lucrările, existând un material probatoriu care atestă această realitate.
A invocat faptul că nici la urmărirea penală nu s-au decelat elemente care să demonstreze existența unei fictivități, ci s-a presupus că dacă societățile nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale, atunci raporturile comerciale ar fi fost fictive, ceea ce este paradoxal, întrucât acestea au fost surprinse cu sume de bani asupra lor, fără a se lua vreun fel de măsuri.
De asemenea, s-a precizat faptul că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin nicio probă concludentă, iar din probele administrate nu rezultă că ar fi fost vorba de o creștere artificială a cheltuielilor pentru a diminua impozitul pe profit sau taxa pe valoare adăugată.
Mai mult decât atât, s-a relatat că s-a efectuat o expertiză contabilă care a concluzionat că operațiunile comerciale au fost corect înregistrate, toate obligațiunile fiscale fiind colectate și achitate, și nu rezultă existența vreunei fraude, iar din materialul probatoriu administrat nu s-a dovedit existența vreunei fictivități sau a vreunei înțelegeri prealabile între părți. A precizat că, întrucât nu a fost dovedită existența unui prejudiciu de natură bugetară, faptele săvârșite de inculpat nu cad sub incidența penală, iar rezolvarea laturii civile de către instanța de fond este nelegală, întrucât existența vreunui prejudiciu invocat de partea civilă nu are legătură de cauzalitate cu acțiunile sau inacțiunile inculpatului.
Cu privire la motive de apel invocate de inculpatul A.Z., s-a solicitat admiterea apelului formulat și, în principal, respingerea cererii de obligare la plata despăgubirilor civile; iar în subsidiar, respingerea cererii părții civile de obligare la plata dobânzilor și penalităților calculate până la data plății datoriei principale și obligarea la plata accesoriilor calculate până la intrarea în insolvență a celor două societăți. De asemenea, a solicitat respingerea apelului formulat de AJFP Mureș.
În esență inculpatul a susținut că prin sentința penală nr. 48/2025 a Tribunalului Mureș s-a reținut în mod eronat că a participat activ la administrarea societăților P. SRL și U.C. SRL în perioada mai 2011 – 2012, dispunându-i-se obligarea la plata sumei de 914.164,28 lei și a unei alte sume de 11.758 lei. A precizat că, în realitate, a avut un rol pur formal, fiind folosit ca „paravan” de către inculpatul O.L.L., care a condus efectiv activitatea societăților.
Inculpatul a relatat că, în anul 2008, întrucât O.L.L. a devenit consilier județean și i-a fost interzisă calitatea de asociat și administrator, l-a rugat să preia formal calitatea de administrator al societăților P. SRL, U.C. SRL și C. O. SRL, acceptând, însă fiind convins că nu va avea nicio responsabilitate efectivă, iar O.L.L. l-a asigurat că se va ocupa de toate aspectele practice.
A precizat că, în perioada 2008 – 2011, a desfășurat activitatea exclusiv în cadrul SC Z.P. SRL, unde a realizat proiecte de construcții, iar în anul 2011, la insistențele repetate ale lui O., a început să lucreze efectiv în cadrul P. SRL, până în mai 2012. A învederat că, în această perioadă, a constatat că O.L.L. a condus permanent activitatea societăților, inclusiv cele două menționate, iar el a avut doar atribuții minore, precum semnarea actelor de control.
A invocat faptul că, prin sentința penală nr. 77/2016 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 3112/102/2014, instanța de fond a constatat că nu există infracțiunea de complicitate la folosirea de documente false, reținând că singura vină a sa a fost aceea de a fi avut încredere în O.L.L. și de a fi preluat formal societățile, care au fost administrate de același inculpat.
Totodată, s-a precizat că în fapt inculpatul O. a fost cel care a luat deciziile majore, inclusiv cele privind subcontractările și achizițiile.
S-a subliniat că martorii V.I., V.M., M.C., O.A. și P.V. au confirmat că O.L.L. a fost administratorul faptic al societăților, iar el a avut un rol formal, fără atribuții reale. A susținut că declarația martorului K.K.Z. este mincinoasă, întrucât acesta a negat orice legătură între O.L.L. și societățile P. SRL și U.C. SRL, deși avea o relație de prietenie cu inculpatul și cunoștea că acesta conducea activitatea societăților.
A mai arătat că, în lipsa unui impact fiscal, întrucât facturile au fost achitate și nu a fost adusă atingere sumelor datorate bugetului de stat, cererea de obligare la plata dobânzilor și penalităților de întârziere este neîntemeiată.
A invocat dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora accesoriile nu se pot adăuga creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, solicitând ca, în ipoteza în care instanța menține soluția privind participarea sa activă, accesoriile să fie calculate până la data intrării în insolvență a societăților.
În completare, a solicitat respingerea apelului formulat de AJFP Mureș, întrucât prima instanță a reținut corect că nu a avut nicio implicare în administrarea societăților în perioada 2008 – 2011, iar în perioada 2011 – 2012 a avut un rol limitat la supravegherea tehnică a lucrărilor, fără a lua decizii majore.
În final, s-a invocat că soluția din dosarul nr. 3112/102/2014, prin care a fost achitat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul penal, confirmă că nu a participat la infracțiunea de complicitate la folosirea de documente false.
Partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș, în motivarea apelului formulat, a susținut că soluția pronunțată de Tribunalul Mureș în ceea ce privește latura civilă a cauzei este criticabilă, motiv pentru care a formulat apel împotriva acestei hotărâri.
Astfel, apelanta a precizat că, în cursul urmăririi penale, la data de 28.10.2015, A.J.F.P. Mureș s-a constituit parte civilă, iar la 26.01.2016 a precizat acțiunea civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata unor sume totale de 7.436.700 lei, respectiv 6.262.265 lei, în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Ulterior, a precizat defalcat prejudiciul achitat și cel rămas de achitat pentru fiecare societate, respectiv: pentru P. S.R.L. – 3.461.849 lei rămas de achitat; pentru U. C. S.R.L. – 1.057.437 lei; pentru A.P. S.R.L. – 65.949 lei; pentru K. S.R.L. – 244.476 lei; pentru M. S.R.L. – 18.793 lei; pentru F. S.R.L. – 0 lei; pentru B. S.R.L. – 161.371 lei; pentru B. D. S.R.L. – 96.024 lei; pentru S. S.R.L. – 269.247 lei; pentru E. V. S.R.L. – 0 lei. A învederat că, prin adresa nr. 2205/1555/25.11.2021, a comunicat instanței prejudiciul total de 5.205.709 lei, compus din 3.461.846 lei TVA și 1.743.860 lei impozit pe profit, iar prin adresa nr. 633/410/01.04.2022 a indicat că prejudiciul constatat este de 125.038 lei pentru M. S.R.L. și de 315.679 lei pentru B. S.R.L. A criticat soluția instanței de fond care a admis în parte acțiunea civilă, obligând inculpatul O.L.L. la plata sumelor de 4.376.129,82 lei, respectiv 701.547,2 lei, 222.131 lei și 76.820,04 lei, fără a se raporta la informațiile transmise prin adresele menționate.
Apelanta a arătat că, prin această soluție, prejudiciul nu a fost recuperat integral, întrucât sumele stabilite sunt inferioare celor datorate.
În final, a solicitat obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata întregului prejudiciu, la care să se adauge și accesoriile, până la data stingerii efective a sumelor datorate, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Asistența juridică a inculpaților fost asigurată prin avocat ales.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține:
Prin Sentința penală nr. 48 din data de 20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul M.I.N., (...), a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul V.C.I., (...), a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 11 acte materiale, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, încetează procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul V.C.I., (...), a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 4 acte materiale, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.J.F.P. M., cu sediul (...) și obligă:
Inculpatul O.L.L. (...), la plata sumei de la plata sumei de 5.874.083,13, sumă din care:
- 4.376.129,82 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente P. SRL, prin lichidator judiciar C.S.A.T., cu sediul în (...), sumă din care în solidar cu inculpatul A.Z., (...), până la concurența sumei de 914.164,28 lei
- 701.547,2 lei (suma aferentă prejudiciului cauzat de societatea U.C. SRL în prezent radiată) sumă din care în solidar cu inculpatul A.Z., (...), până la concurența sumei de 11.758 lei
- 222.131 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL prin lichidator judiciar C.I., cu sediul în (...) și inculpatul M.F.H., (...)
- 383.495,07 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente B. SRL prin lichidator judiciar S.M.I.S., cu sediul în (...) și inculpatul E.Z.D., (...)
- 76.820,04 lei (aferent prejudiciului cauzat de societatea B. D. SRL în prezent radiată),
- 113.960 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente S. SRL prin lichidator judiciar C.I., cu sediul în (...) și inculpatul V.C.I., (...).
Inculpatul V.C.I., (...) în solidar cu partea responsabilă civilmente S. SRL prin lichidator judiciar C.I., cu sediul în (...), la plata sumei de 96.391 lei.
În temeiul art. 2502 Cod procedură penală, menține măsura sechestrului asigurator instituit asupra a tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului O.L.L. și a părților responsabile civilmente SC P. SRL, SC M. SRL doar până la concurența sumei de 5.874.083,13 lei, măsură instituită prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 29 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș și menținute prin Încheierile penale pronunțate la data de 07 aprilie 2021 în dosar nr. 3102/102/2015/a5 al Tribunalului Mureș, la data de 18 martie 2022 în dosar nr. 3102/102/2015/a7 al Tribunalului Mureș, respectiv prin Încheierile Penale pronunțate la data de 27 februarie 2023 în dosar nr. 312/102/2023/a1 al Tribunalului Mureș, la data de 29 februarie 2024 în dosar nr. 312/102/2023/a2 al Tribunalului Mureș și la data de 18 februarie 2025 în dosar nr. 312/102/2023/a4 al Tribunalului Mureș, ale inculpatului E.Z.D. și a părții responsabile civilmente SC B. SRL doar până la concurența sumei de 383.495,07 lei, inculpatului M.F.H. și a părții responsabile civilmente SC K. SRL până la concurența sumei de 222.131 lei și a inculpatului V.C.I. și a părții responsabile civilmente SC S. SRL doar până la concurența sumei de 210.351 lei, măsuri instituite prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 16 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș și menținute prin Încheierile penale pronunțate la data de 07 aprilie 2021 în dosar nr. 3102/102/2015/a5 al Tribunalului Mureș, la data de 18 martie 2022 în dosar nr. 3102/102/2015/a7 al Tribunalului Mureș, respectiv prin Încheierile Penale pronunțate la data de 27 februarie 2023 în dosar nr. 312/102/2023/a1 al Tribunalului Mureș, la data de 29 februarie 2024 în dosar nr. 312/102/2023/a2 al Tribunalului Mureș și la data de 18 februarie 2025 în dosar nr. 312/102/2023/a4 al Tribunalului Mureș.
În temeiul art. 2502 Cod procedură penală ridică măsura sechestrului asigurator instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C.V. și a părții responsabile civilmente SC M. SRL instituit prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 16 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș și menținut prin Încheierile penale pronunțate la data de 07 aprilie 2021 în dosar nr. 3102/102/2015/a5 al Tribunalului Mureș, la data de 18 martie 2022 în dosar nr. 3102/102/2015/a7 al Tribunalului Mureș, respectiv prin Încheierile Penale pronunțate la data de 27 februarie 2023 în dosar nr. 312/102/2023/a1 al Tribunalului Mureș, la data de 29 februarie 2024 în dosar nr. 312/102/2023/a2 al Tribunalului Mureș și la data de 18 februarie 2025 în dosar nr. 312/102/2023/a4 al Tribunalului Mureș.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. i) Cod procedură penală dispune desființarea următoarelor înscrisuri:
- facturi fiscale emise de societatea SC P. C. SRL către societatea SC P. SRL: factura fiscală nr. 001 din data de 26 august 2009 (fila 355 vol. III d.u.p.), factura nr. 003 din data de 12 noiembrie 2009 (fila 356 vol. III d.u.p.), factura nr. 005 din data de 28 decembrie 2009 (fila 358 vol. III d.u.p.), factura nr. 007 din data de 25 martie 2010 (fila 359 vol. III d.u.p.), factura nr. 008 din data de 19 mai 2010 (fila 361 vol. III d.u.p.), factura nr. 014 din data de 28 noiembrie 2010 (fila 364 vol. III d.u.p.), factura nr. 011 din data de 21 septembrie 2010 (fila 363 vol. III d.u.p.), factura nr. 016 din data de 29 noiembrie 2010 (fila 366 vol. III d.u.p.), factura nr. 019 din data de 23 decembrie 2010 (fila 367 vol. III d.u.p.), factura nr. 020 din data de 27 decembrie 2010 (fila 368 vol. III d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC E. B. C. SRL către societatea SC P. SRL: factura nr. 25 din data de 22 martie 2009 (fila 61 vol. IV d.u.p.), factura nr. 26 din data de 25 mai 2009 (fila 62 vol. IV d.u.p.), factura nr. 33 din data de 27 noiembrie 2009 (fila 63 vol. IV d.u.p.), factura nr. 34 din data de 07 decembrie 2009 (fila 64 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de SC F. C. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 31 din data de 01 septembrie 2010 (fila 130 vol. IV d.u.p.), factura nr. 32 din data de 23 septembrie 2010 (fila 133 vol. IV d.u.p.), factura nr. 33 din data de 26 noiembrie 2010 (fila 134 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC S. C. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 0002 din data de 17 mai 2010 (fila 187 vol. IV d.u.p.), factura nr. 0014 din data de 26 noiembrie 2010 (fila 188 vol. IV d.u.p.), factura nr. 0020 din data de 23 decembrie 2010 (fila 189 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea I. T. SRL către societatea P. SRL: factura nr. AR 0002 din data de 24 septembrie 2010 (fila 178 vol. IV d.u.p.), factura nr. AR 0005 din data de 01 noiembrie 2010 (fila 179 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. C. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 10 din data de 29 mai 2009 (fila 276 vol. IV d.u.p.), factura nr. 14 din data de 26 iunie 2009 (fila 277 vol. IV d.u.p.), factura nr. 23 din data de 23 decembrie 2009 (fila 278 vol. IV d.u.p.), factura nr. 28 din data de 31 decembrie 2009 (fila 279 vol. IV d.u.p.), factura nr. 31 din data de 20 mai 2010 (fila 280 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea U.C. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 003 din data de 26 februarie 2010 (fila 313 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea S. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 2010071 din data de 26 iulie 2010 (fila 331 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010072 din data de 27 iulie 2010 (fila 333 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010073 din data de 28 iulie 2010 (fila 335 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010074 din data de 30 iulie 2010 (fila 337 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010088 din data de 03 septembrie 2010 (fila 339 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010125 din data de 28 decembrie 2010 (fila 344 vol. IV d.u.p.), factura nr. 2010126 din data de 29 decembrie 2010 (fila 346 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC K. G. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 002 din data de 29 decembrie 2009 (fila 388 vol. IV d.u.p.); factura nr. 003 din data de 10 mai 2010 (fila 390 vol. IV d.u.p.), factura nr. 005 din data de 16 septembrie 2010 (fila 392 vol. IV d.u.p.); factura nr. 006 din data de 27 septembrie 2010 (fila 394 vol. IV d.u.p.);
- facturi fiscale emise de societatea SC K. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 00033 din data de 31 mai 2010 (fila 401vol. IV d.u.p.), factura nr. 00034 din data de 26 iulie 2010 (fila 402 vol. IV d.u.p.);
- facturi fiscale emise de societatea SC O. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 0008 din data de 27 decembrie 2010 (fila 432 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea C. R. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 0000012 din data de 27 decembrie 2010 (fila 454 vol. IV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea N. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 008 din data de 25 mai 2011 (fila 9 vol. V d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea I. T. SRL către societatea SC U.C. SRL: factura nr. AR0015 din data de 29 iunie 2011 (fila 201 vol. V d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. C. SRL către societatea SC U.C. SRL: factura nr. 0000018 din data de 20 septembrie 2009 (fila 218 vol. V d.u.p.), factura nr. 0000026 din data de 30 decembrie 2009 (fila 219 vol. V d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC K. G. SRL către societatea B. SRL: factura nr. 004 din 21 mai 2010 (fila 263 vol. XIII d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. C. SRL către societatea B. SRL: factura nr. 0000044 din 30 septembrie 2010 (fila 286 vol. XIII d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC S. L. C. SRL către societatea B. SRL: factura nr. 0017 din 30 noiembrie 2010 (fila 299 vol. XIII d.u.p.), factura nr. 0016 din 30 noiembrie 2010 (fila 300 vol. XIII d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea C. R. SRL către societatea A. P. SRL: factura nr. 13 din 22 decembrie 2010 (fila 176 vol. XIV d.u.p.), factura nr. 11 din 17 decembrie 2010 (fila 177 vol. Iv d.u.p.), factura nr. 3 din 27 mai 2010 (fila 178 vol. IV d.u.p.), factura nr. 7 din 18 noiembrie 2010 (fila 190 vol. XIV d.u.p.), factura nr. 4 din 27 august 2010 (fila 182 vol. XIV d.u.p.), factura nr. 6 din 21 septembrie 2010 (fila 186 vol. XIV d.u.p.), factura nr. 9 din 23 noiembrie 2010 (fila 194 vol. XIV d.u.p.), factura nr. 10 din 29 noiembrie 2010 (fila 198 vol. XIV d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. G. SRL către societatea B. D. SRL: factura nr. BH 10 din 29 iunie 2011 (fila 168 vol. VX d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea E. SRL către societatea P. SRL: factura nr. 0193 din 31 decembrie 2010 (fila 127 vol. XXI d.u.p.);
- facturi fiscale emise de societatea P. SRL către societatea E. SRL: factura nr. 21 din 27 decembrie 2010 (fila 166 vol. XXI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea S. L. SRL către societatea E. SRL: factura nr. 0022 din 27 decembrie 2010 (fila 206 vol. XXI d.u.p.), factura nr. 0027 din 28 decembrie 2010 (fila 220 vol. XXI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. G. SRL către societatea E. SRL: factura nr. BH 008 din 20 decembrie 2010 (fila243 vol. XXI d.u.p.), factura nr. BH 009 din 23 decembrie 2010 (fila 255 vol. XXI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea P. C. SRL către societatea E. SRL: factura nr. 005 din 22 decembrie 2010 (fila 272 vol. XXI d.u.p.), factura nr. 006 din 23 decembrie 2010 (fila 285 vol. XXI d.u.p.), factura nr. 007 din 27 decembrie 2010 (fila 296 vol. XXI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea I.T. SRL către societatea E. SRL: factura nr. AR 0010 din 27 decembrie 2010 (fila 305 vol. XXI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. C. SRL către societatea S. SRL: factura nr. 35 din 31 mai 2010 (fila 249 vol. XXVI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea I. T. SRL către societatea S. SRL: factura nr. AR 0004 din 26 octombrie 2010 (fila 276 vol. XXVI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea K. G. SRL către societatea SC S. SRL: factura nr. 13 din 27 septembrie 2011 (fila 323 vol. XXVI d.u.p.), factura nr. 15 din 19 decembrie 2011 ( fila 323 vol. XXVI d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea P.C. către societatea F. C. SRL: factura nr. 22 din 28 decembrie 2010 (fila 108 vol. XXVII d.u.p.),
- facturi emise de societatea N. SRL către societatea F. C. SRL: factura nr. 013 din 12 septembrie 2011 (fila 150 vol. XXVII d.u.p.), factura nr. 014 din 21 septembrie 2011 (fila 151 vol. XXVII d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC K. G. SRL către societatea F. C. SRL: factura nr. 16 din 30 decembrie 2011 (fila 28 vol. XXX d.u.p.),
- facturi fiscale emise de societatea SC P. C. SRL către societatea B. D. SRL: factura nr. 09 din 24 mai 2010 (fila 268 vol. XXX d.u.p.), factura nr. 007 din 23 noiembrie 2010 (fila 269 vol. XXX d.u.p.).
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) Cod procedură penală, art. 274 alin. (2) Cod procedură penală, obligă inculpații M.I.N. la plata sumei de 2000 lei (din care 1000 din faza de urmărire penală), V.C.I.la plata sumei de 7123 lei (din care 1000 din faza de urmărire penală și 5123 lei reprezentând parte din contravaloarea expertizei), E.Z.D. la plata sumei de 6123 lei (din care 5123 lei reprezentând parte din contravaloarea expertizei), O.L.L. la plata sumei de 11.164 lei (din care 10.164 lei reprezentând parte din contravaloarea expertizei).”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul emis în dosarul nr.105/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
O.L.L., sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (269 acte materiale), faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și la art. 5 alin. (1) Cod penal,
A.Z., sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (214 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și la art. 5 alin. (1) Cod penal,
E.Z.D., sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (17 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 și la art. 5 alin. (1) Cod penal,
P.M., sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (7 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
N.J.A., sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (11 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
M.F.H., sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (6 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
C.V., sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (3 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
M.I.N., sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (1 act material), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
H.A., sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală (8 acte materiale), faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal,
V.C.I., sub acuza comiterii infracțiunilor de: complicitate la evaziune fiscală (11 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 Cod penal, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 5 alin. (1) Cod penal și evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu referire la art. 35 alin. (1) Cod penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului O.L.L., că în perioada decembrie 2008-2012, în calitate de administrator „de fapt” la SC P. SRL T. M. și la alte 9 societăți comerciale (SC U.C. SRL T. M., SC A. P. SRL T. M., SC K. SRL T. M., SC L. SRL T. M., SC M. U. SRL C., SC F. SRL C., SC B. SRL C., SC B. D. SRL A. și SC E. V. SRL M.), firme care aveau sediul sau păstrau actele contabile la adresa imobilului, proprietatea sa, situat în (...), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a acționat pentru mărirea nejustificată a cheltuielilor de exploatare și diminuarea bazei impozabile și a dispus înregistrarea în evidențele contabile a unor operațiuni economice nedeductibile fiscal - 5 acte materiale, respectiv a unor tranzacții comerciale nereale pe baza unui număr de 264 acte materiale (buc) facturi fictive și a contractelor aferente, ce simulează activități comerciale reale, derulate prin firmele pe care le controla în calitate de beneficiari, între ele sau cu alte 18 societăți comerciale (SC P. C. SRL, SC E. B. & C. SRL, SC F. C. SRL, SC I. T. SRL, SC S. L. C. SRL, SC P. F. SRL, SC K. C. SRL, SC U.C. SRL, SC S. SRL, SC K. G. SRL, SC K. SRL, SC C. P. T. SRL, SC O. SRL, SC N. SRL, SC C. R. SRL, SC P. C. SRL, SC E. SRL, SC B. SRL), astfel că veniturile obținute de societățile controlate, la inițiativa inculpatului, au fost utilizate pentru plăți formale, în condițiile în care subcontractanții nu aveau condiții de livrare bunuri, execuție lucrări sau prestări servicii din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele prezentate de aceștia sau de subantreprenorii declarați de aceștia la organele fiscale.
Obiectul contractelor de subantrepriză a fost transmis succesiv, ajungând în final să fie onorat „scriptic” de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate formal pe circuit prin instrumente bancare, să fie returnate, toate având ca efect mărirea cheltuielilor de exploatare și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale de către SC P. SRL și celelalte 9 societăți comerciale controlate de inculpatul O.L.L..
În sarcina inculpatului A.Z. s-a reținut că, în perioada decembrie 2008 – decembrie 2012, în calitate de administrator „de drept” la SC P. SRL și SC U.C. SRL T. M., firme care aveau sediul sau păstrau actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitatea societăților pe care le administra a unui număr de 214 acte materiale (buc) facturi fictive, emise în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, astfel că veniturile obținute de cele două firme, la inițiativa inculpatului O.L.L., au fost utilizate pentru plăți formale prin instrumente bancare între cele două societăți comerciale, cu alte firme controlate de inculpatul O.L.L. (SC K. SRL, SC M. U. SRL, SC B. D. SRL, SC B. SRL) sau cu alte societăți comerciale din lanțul tranzacțional (SC P. C. SRL, SC E. B. & C. SRL, SC F. C. SRL, SC I. T. SRL, SC S. L. C. SRL, SC P. F. SRL, SC K. C. SRL, SC S. SRL, SC K. G. SRL, SC C. P. T. SRL, SC O. SRL, SC N. SRL, SC C. R. SRL, SC P. C. SRL, SC E. SRL, SC B. SRL, în condițiile în care subcontractanții nu aveau condiții de livrare bunuri, execuție lucrări sau prestări servicii din lipsă de dotări și personal salariat ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele prezentate de aceștia sau de subantreprenorii declarați la organele fiscale.
Obiectul contractelor de subantrepriză a fost transmis succesiv, ajungând în final să fie onorat „scriptic” de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate pe circuit, prin instrumente bancare, să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC P. SRL și SC U.C. SRL de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatul E.Z.D. s-a reținut că în calitate de administrator „de drept” la SC B. SRL C., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin acceptarea înregistrării în evidențele contabile, în perioada iulie–decembrie 2011, a unor cheltuieli nedeductibile fiscal (3 acte materiale, achitarea biletelor de transport cu avionul, servicii de cazare pentru O.L.L. ce nu era angajat al societății, cheltuieli cu combustibilul și servicii prestate de terți fără acte justificative privind realitatea și legalitatea acestora, toate în valoare de 49.310 lei), respectiv a unui număr de 14 acte materiale (buc.) facturi fictive emise pe baza unor contracte ce simulează activități comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, la inițiativa inculpatului O.L.L., către alte 6 societăți comerciale din circuit, SC U.C. SRL SC K. G. SRL, SC K. C. SRL, SC S. C. SRL, SC C. P. T., SC P. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile ori lucrările contractate, fiind încheiate, în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca acestea să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul de stat a SC B. SRL C..
În sarcina inculpatul P.M. s-a reținut că, în perioada august–decembrie 2010, în calitate de administrator „de drept” la SC A. P. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a unui număr de 7 acte materiale (buc) facturi fictive emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de SC A. P. SRL T. M., la inițiativa inculpatului O.L.L., au fost transferate către SC C. R. SRL F. jud. C. – care a emis cele 7 buc facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale, reprezentând servicii de subproiectare, firmă ce nu era în măsură să realizeze obiectul contractelor și la rândul său a transmis obligațiile asumate mai departe, ajungând în final să fie onorate scriptic de SC M. M. SRL S., jud. B., societate inactivă administrată de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC A. P. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatul N.J.A. s-a reținut că, în perioada decembrie 2008–septembrie 2011, în calitate de asociat și/sau administrator la SC A. P. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin acceptarea înregistrării în contabilitate unui număr de 11 acte materiale (buc.) facturi fictive având ca obiect servicii de subproiectare, ce conțin operațiuni comerciale nereale sau nedeductibile fiscal, emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de SC A. P. SRL T. M., la inițiativa inculpatului O.L.L., au fost transferate către alte 4 societăți comerciale, SC N. I. C. SRL, SC P. SRL, SC C. R. SRL, SC E. B.&C. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC A. P. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatul M.F.H. s-a reținut că, în perioada martie 2010 – septembrie 2011, în calitate de administrator „de drept” la SC K. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a 6 acte materiale (buc), facturi fictive în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de firma sus indicată au fost transferate, la inițiativa inculpatului O.L.L. către alte 4 societăți comerciale din circuit SC K. C. SRL, SC S. L. C. SRL, SC C. R. SRL, SC P. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC K. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatului C.V. s-a reținut că, în perioada mai–decembrie 2010, în calitate de administrator „de drept” la SC M. U. SRL C., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) (aparținând inculpatului O.L.L.), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a 3 acte materiale (buc) facturi fiscale, în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, la inițiativa inculpatului O.L.L., către SC S. L. C. SRL C. – firmă ce a emis 3 buc facturi fiscale, în valoare totală de 261.110 lei, având ca obiect lucrări de construcții, operațiuni comerciale nereale înregistrate în contabilitatea SC M. U. SRL T. M., dar nu poate justifica proveniența bunurilor facturate ori nu era în măsură să realizeze serviciile contractate astfel că, în mod succesiv au fost încheiate acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate „scriptic” de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC M. U. SRL C. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatului M.I.N. s-a reținut că, în calitate de administrator la SC E. SRL, a încheiat cu antreprenorul general P. SRL T. M., contractul formal de execuție lucrări cu nr. (...) (unele lucrări la momentul subcontractării nu erau atribuite prin licitație de către autoritatea contractantă beneficiară - Reparații boltă și restaurare hol în clădirea Prefecturii Mureș, Amenajare clădire Teatru pentru Copii și Tineret Ariel, Construire Teren de sport multifuncțional în satul Isla, comuna Hodoșa, jud. Mureș, Întreținere drum pietruit DJ 133 Mureni Archita) și apoi fără a face vreun demers pentru a stabili situația în teren a obiectivelor de investiții și dacă există documentația necesară execuției lucrărilor preluate în subantrepriză, scriptic, a transferat obligațiile asumate la alte 5 societății comerciale indicate de inculpatul O.L.L. (SC P. C. SRL, SC S. C., SC K. G. SRL, SC P. C. SRL și SC I. T. SRL), ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale și ulterior pe baza unor înscrisuri formale (recepții, situații de plată, etc.), întocmite în numele subantreprenorilor sus indicați, a emis 1 buc. (act material) factura fictivă seria MS ENG nr. 0193/31.12.2010, în valoare de 2.148.240,53 lei, ce conține operațiuni comerciale nereale, înregistrată în contabilitatea SC P. SRL T. M., prin care a ajutat această din urmă firmă să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.
În sarcina inculpatului H.A. s-a reținut că, în calitate de administrator la SC B. SRL T. M., a înregistrat în contabilitate 8 facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale emise de SC P. SRL T. M., SC C. P. T. SRL și SC B. SRL, înregistrate în contabilitatea beneficiarului SC B. SRL T. M., fără a exista vreun document justificativ privind realitatea și legalitatea acestora, cheltuielile, fiind nedeductibile fiscal, întrucât operațiunile comerciale nu sunt reale, serviciile și livrarea bunurilor, nefiind efectuate de executant ori de firmele de la care acesta a declarat achiziții astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC B. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În sarcina inculpatului V.C.I. s-a reținut că, în perioada iulie 2010–aprilie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M., a preluat formal spre execuție lucrări de la SC P. SRL T. M., având ca obiect Reparații cimitir Remetea și Execuție acoperiș platou mese și amenajare platformă Piața Cuza Vodă, apoi aparent le-a subcontractat către alte 2 societății comerciale indicate de inculpatul O.L.L. (SC K. C. SRL și SC I. T. SRL), ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale fiind creat un circuit scriptic de documente ce simulează activități economice reale, în baza cărora SC S. SRL T. M. a emis 11 buc facturi fictive (acte materiale), ce conțin operațiuni comerciale nereale și un adaos comercial semnificativ înregistrate în contabilitatea antreprenorului general, înlesnind sustragerea de la plata obligațiilor bugetare a SC P. SRL.
În sarcina inculpatul V.C.I.s-a reținut că, în perioada mai 2010–decembrie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M. a înregistrat în contabilitate 4 (acte materiale) buc. facturi fiscale fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale eliberate de SC K. G. SRL, SC I. T. SRL și SC K. C. SRL, societăți ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele fiscale, astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate săvârșite în scopul sustragerii SC S. SRL T. M. de la plata obligațiilor fiscale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 315/102/2015 la data de 15 decembrie 2015.
Prin Încheierea penală nr. 80/CP din 10 iunie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, definitivă prin Încheierea penală nr. 86/CU/CP din data de 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-au respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpați, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 16 aprilie 2018, având în vedere poziția procesuală a inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a respins cererile formulate de inculpații C.V., P.M. și H.A. vizând aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 și a dispus începerea cercetării judecătorești potrivit procedurii de drept comun (filele 94-97 vol. II dosar 3102/102/2015).
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpați: A.Z. (filele 108-111, 174 vol. II instanță, filele 63-64 vol. X instanță, fila 66 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), E.Z.D. (filele 112-114 vol. II instanță, fila 21 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), N.J.A. (filele 124-127 vol. II instanță, fila 20 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), P.M. (filele 128-131 vol. II instanță, fila 200 vol. IX instanță dosar nr. 3102/102/2015), H.A. (filele 136-141 vol. II instanță, filele 57-59 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), C.V. (filele 146-149 vol. II instanță, fila 22 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), V.C.I.(filele 166-169 vol. II instanță, filele 30-31 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.F.H. (filele 170-173 vol. II instanță, 201-202 vol. IX instanță dosar nr. 3102/102/2015), O.L.L. (filele 1-9 vol. IX instanță, 184-190 vol. IX instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.I.N. (filele 131-132 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), declarații martori: S.Z. (filele 2-3 vol. IV instanță, fila 13 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), S.S. (filele 4-5 vol. IV instanță, fila 14 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), Z.V.L. (fila 6 vol. IV instanță, fila 158 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), K.M.C. (filele 23-25 vol. IX instanță, fila 71 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), V.I. (filele 26-30 vol. IX instanță, fila 67 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), S.D.O. (filele 31-33 vol. IX instanță, 11-12 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), J.I. (filele 66-67 vol. IX instanță, fila 15 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), V.M. (filele 68-72 vol. IX instanță, fila 65 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.B. (filele 100-102 vol. IX instanță, filele 69-70 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.C. (filele 114-115 vol. IX instanță, filele 16-17 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), P.V. I.N. (filele 116-117 vol. IX instanță, fila 90 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), S.M. (fila 133 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), K.Z. (fila 187 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015), O.A. M. (fila 68 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), N.L. (fila 88 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), F.D. (fila 89 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), Ș.G. (fila 91 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), F.A.A. (fila 133 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), G.Ș. (fila 134 vol. XI instanță dosar nr. 3102/102/2015), L.I. (fila 1 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), P.M. (fila 2 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), S.I. (fila 3 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), T.N. (fila 4 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), S.V. (fila 46 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.M.A. (fila 47 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), M.S. (fila 48 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), A.G. (fila 49 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), K.K.Z. (fila 64 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), O.B.A. (fila 84 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), C.A. (fila 157 vol. XII instanță dosar nr. 3102/102/2015), declarații expert B.L.A. (filele 95-97 vol. II dosar nr. 312/102/2023), înscrisuri (filele 13-131 vol. IV instanță, 1-251 vol. V instanță, 1-310 vol. VI instanță, 1-323 vol. VII instanță, 1-313 vol. VIII instanță, 1-190 vol. XIII instanță, 1-135 vol. XIV instanță, 1-307 vol. XV instanță, 1-222 vol. XVI instanță, 1-160 vol. XVII instanță, 1-169 vol. XVIII instanță dosar nr. 3102/102/2015), raport de expertiză contabilă judiciară (filele 51-192 vol. I instanță dosar nr. 312/102/2023), completare la raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 144-166 vol. II instanță dosar nr. 312/102/2023, filele 112-150 vol. III in stanță dosar nr. 31/102/2023).
Prin Încheierea Penală din data de 26 octombrie 2022, prima instanță a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul H.A. (filele 158-161 vol. XII dosar nr. 3102/102/2015).
Prin Încheierea Penală din data de 12 decembrie 2022, prima instanță a pus în discuția părților și a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă între perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022 (atât în ceea ce privește dispozițiile prevăzute în Codul penal cât și în legea specială), iar în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiți în judecată, respectiv cu reținerea doar a art. 35 alin. (1) Cod penal (fără a se mai lua în considerare art. 41 alin. (2) Cod penal din 1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal (filele 6-8 vol. XI dosar 3102/102/2015).
Prin Încheierea Penală din data de 08 februarie 2023, prima instanță a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește latura penală privind pe inculpații M.I.N. și V.C.I. și a acțiunii civile privind ceilalți inculpați, formându-se astfel dosarul nr. 312/102/2023 (filele 155-158 vol. XIII dosar nr. 3102/102/2015).
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
1. Inculpatul M.I.N., în calitate de administrator la SC E. SRL M., a încheiat cu antreprenorul general P. SRL T. M., contractul formal de execuție lucrări cu nr. (...) (unele lucrări la momentul subcontractării nu erau atribuite prin licitație de către autoritatea contractantă beneficiară - Reparații boltă și restaurare hol în clădirea Prefecturii Mureș, Amenajare clădire Teatru pentru Copii și Tineret Ariel, Construire Teren de sport multifuncțional în satul Isla, comuna Hodoșa, jud. Mureș, Întreținere drum pietruit DJ 133 Mureni Archita) și apoi fără a face vreun demers pentru a stabili situația în teren a obiectivelor de investiții și dacă există documentația necesară execuției lucrărilor preluate în subantrepriză, scriptic, a transferat obligațiile asumate la alte 5 societății comerciale indicate de inculpatul O.L.L. (SC P. C. SRL, SC S. C. SRL, SC K. G. SRL, SC P. C. SRL și SC I. T. SRL), ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale și ulterior pe baza unor înscrisuri formale (recepții, situații de plată, etc.), întocmite în numele subantreprenorilor sus indicați, a emis factura fictivă seria MS ENG nr. 0193/31.12.2010, în valoare de 2.148.240,53 lei, ce conține operațiuni comerciale nereale (un act material), înregistrată în contabilitatea SC P. SRL T. M., prin care a ajutat această din urmă firmă să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale cu suma de 692.980 lei (impozit pe profit și TVA).
Prima instanță a reținut această situație de fapt în urma analizării vastului material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, respectiv din coroborarea declarațiilor inculpaților, declarațiile martorilor audiați în cauză, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și din mențiunile raportului de expertiză contabilă.
Astfel, inculpatul M.I.N. a declarat faptul că este acționar și unic administrator al societății E. P. SRL, iar anterior încheierii contractului cu societatea P. SRL, prin intermediul inculpatului V. C. l-a cunoscut pe inculpatul O.L.L., inculpatul V. C. propunându-i să preia în subantrepriză realizarea unor lucrări și întrucât avea interesul să își mărească cifra de afaceri, a fost de acord să preia execuția acestor lucrări, dar cu condiția să le dea mai departe în antrepriză, urmând ca cei doi inculpați să se ocupe de identificarea firmelor cu care să încheie contractele de subantrepriză, de întocmirea contractelor documentelor și a tuturor celorlalte formalități necesare, inclusiv realizarea efectivă a lucrărilor și a fost de acord cu această afacere întrucât a avut încredere în inculpatul V. C.. Inculpatul a arătat faptul că urmare a acestei înțelegeri a încheiat un contract cu societatea P. SRL, iar după un timp i-au fost aduse și contractele încheiate cu subcontractori, a primit și semnat documentele referitoare la executarea lucrărilor efectuate de către subcontractanți, respectiv procese verbale de recepție, facturi, nu a văzut lucrările efectuate dar avea garanția că acestea au fost efectuate corespunzător întrucât antreprenorul general, P. SRL nu ar fi acceptat factura emisă de societatea sa dacă lucrările efectuate de subcontractanți nu ar fi fost realizate corespunzător.
Inculpatul a relatat că de la societatea P. SRL a primit ca și documente de plată bilete la ordin pentru lucrările care făceau obiectul contractului, dar banii nu au intrat efectiv în conturile societății întrucât a girat aceste bilete la ordin în favoarea societăților subcontractante. În ceea ce privește lucrările de la Grădina zoologică Târgu Mureș, din documente se poate observa că deși sunt trecute pe anexe la cele două contracte încheiate cu PFA M.S. și PFA M.M.A. aceleași categorii de lucrări, cu aceleași prețuri unitare, la analiza facturilor se poate observa că fiecare dintre persoanele fizice autorizate au executat și facturat câte o parte din acele lucrări iar per total nu s-a executat și nici nu s-a achitat de două ori aceleași lucrări.
Inculpatul a precizat faptul că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei ilegalități, nu a avut reprezentarea la acel moment că societățile la care a subcontractat lucrările sunt societăți de tip fantomă și nu a avut niciodată vreo suspiciune că ar exista vreo neregulă în ce privește aceste contracte, având în vedere că erau lucrări publice, cu privire la care știa că sunt mai verificate de autorități, dar nu a verificat societățile, având în vedere că la momentul finalizării lucrărilor urma să fie citați să le recepționeze, nu și-a pus problema dacă au sau nu capacitatea de a executa lucrările (filele 366-368, 378-380, 386-388 vol. I d.u.p., 131-132 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2015).
Inculpatul O.L.L. a arătat că în cursul anului 2008 s-a întâlnit cu cetățeanul maghiar K.K. care i-a spus că dorește să lucreze ca și subcontractant în domeniul construcțiilor și a stabilit să subcontracteze parțial unele lucrări pentru care existau contracte încheiate de societatea P. SRL sau cu alte societăți comerciale și să execute aceste lucrări cu utilaje și personal adus de acesta și a recomandat și altor administratori de societăți comerciale să lucreze cu numitul K.K., iar în ce îl privește pe inculpatul M.I.N., relația cu societatea comercială administrată de aceasta s-a realizat doar în vederea ajutării acesteia să își crească cifra de afaceri și referința, încă de la început i-a indicat societățile către care să subcontracteze, din câte cunoaște inculpatul M.I.N. nu se ocupa de verificarea lucrării subcontractate, acesta avea un angajat mai mic de statură, care se ocupa atât de relația cu ei cât și cu subcontractanții (filele 41-43, 44-45 vol. I d.u.p., filele 184-190 vol. IX instanță dosar 3102/102/2015).
Inculpatul H.A. a declarat faptul că este administratorul societății B. SRL T. M., firmă care are ca principal obiect de activitate lucrări de construcții, iar în ceea ce privește contractele încheiate cu societatea P. SRL, a avut o discuție cu inculpatul O.L.L., pe care îl cunoștea de mai mult timp, în legătură cu modalitatea de a-și mări cifra de afaceri pentru a putea participa la licitații, discuție în urma căreia inculpatul O.L.L. l-a trimis la sediul P. SRL să subcontracteze lucrările executate de societatea P. SRL, urmând ca apoi aceste lucrări să le transmită mai departe la societăți comerciale care îi vor fi indicate, astfel a fost de mai multe ori la sediul societății P. SRL unde i s-au prezentat mai multe contracte de execuție lucrări pe care le-a semnat și ștampilat. Referitor la contractul de lucrări „Amenajare clădire teatru pentru copii și tineret Ariel Mureș”, inculpatul a arătat că această lucrare a executat-o cu muncitorii săi și nu a fost subcontractată către alte societăți comerciale.
Inculpatul a relatat faptul că atât firmele subcontractante față de care era beneficiar, precum și documentația aferentă acestor contracte, respectiv contracte, devize, facturi, erau întocmite de angajați societății P. SRL, el doar se deplasa la sediul societății, le prelua și le înregistra în contabilitate, efectuând și plățile necesare (filele 2-5, 16-21 vol. II d.u.p., filele 136-141 vol. II instanță, filele 57-59 vol. X instanță dosar nr. 3102/102/2023).
2. Inculpatul V.C.I., în perioada iulie 2010–aprilie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M., a preluat formal spre execuție lucrări de la SC P. SRL T. M., având ca obiect Reparații cimitir Remetea și Execuție acoperiș platou mese și amenajare platformă Piața Cuza Vodă, apoi aparent le-a subcontractat către alte 2 societății comerciale indicate de inculpatul O.L.L. (SC K. C. SRL și SC I. T. SRL), ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale fiind creat un circuit scriptic de documente ce simulează activități economice reale, în baza cărora SC S. SRL T. M. a emis 11 facturi fictive (11 acte materiale), ce conțin operațiuni comerciale nereale și un adaos comercial semnificativ înregistrate în contabilitatea antreprenorului general, înlesnind sustragerea de la plata obligațiilor bugetare a SC P. SRL.
Inculpatul V.C.I., în perioada mai 2010–decembrie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M. a înregistrat în contabilitate 4 facturi fiscale fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale eliberate de SC K. G. SRL (seria BH nr. 013/27.03.2011 și nr. 015/19.12.2011- lucrări de construcții), SC I. T. SRL (seria AR nr. 0004/26.10.2010 – lucrări de reparații construcții sau instalații sanitare) și SC K. C. SRL (parțial factura 000035/31.05.2010- obiect reparații construcții alei interioare), societăți ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele fiscale, astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate săvârșite în scopul sustragerii SC S. SRL T. M. de la plata obligațiilor fiscale.
Prima instanță a reținut această situație de fapt în urma analizării vastului material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, respectiv din coroborarea declarațiilor inculpaților, declarațiile martorilor audiați în cauză, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și din mențiunile raportului de expertiză contabilă.
Astfel, prima instanță a reținut faptul că în vederea deducerii suplimentare și nejustificate al taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, inculpații, în calitate de administratori ai societăților beneficiare (cumpărătoare) au evidențiat în contabilitate și au declarat fiscal achiziții de la anumite societăți de tip fantomă dintre cele enumerate mai sus, deși serviciile care făceau obiectul acestor tranzacții nu au fost furnizate efectiv de acestea.
Din amplul material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că societățile SC K. C. SRL, SC I. T. SRL, P.C. SRL, S.C., SC K. G. SRL, SC P. C. SRL ȘI I. T. SRL, cât și cele care au asigurat aprovizionarea acestora (SC P. F. SRL, SC P. C. SRL, SC P. SRL, SC P. SRL, SC C.F.) au avut un comportament fiscal neconform întrucât: nu au desfășurat activitate la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat, fiind inactive, nu au avut sediu secundar sau punct de lucru declarat în care să desfășoare activitate, nu dețineau depozite de marfă; nu au deținut personal angajat care să coordoneze activitatea societății și nu aveau resursele umane și materiale necesare pentru a realiza operațiuni economice de natura celor care au făcut obiectul tranzacțiilor analizate (nu aveau utilaje sau bază materială pentru a putea susține o activitate comercială), societățile comerciale de tip „fantomă”, care au emis facturi către societățile comerciale beneficiare nu aveau posibilitatea de a livra bunuri sau de a presta servicii către partenerii declarați, deoarece la rândul lor nu au beneficiat de bunurile sau serviciile furnizorilor declarați, care să aibă un comportament fiscal adecvat și nici nu au efectuat plăți către acești furnizori, așadar, firmele respective nu au fost angajate anterior prestărilor de servicii/livrărilor de bunuri într-un proces de aprovizionare real al produselor/serviciilor livrate.
Instanța de fond a reținut faptul că inculpații au creat în fapt numeroase lanțuri de tranzacționare scriptică, după cum urmează: societățile beneficiare: E. SRL și SC S. SRL, care au o activitatea comercială reală și care declară relațiile comerciale derulate cu diferiți clienți și furnizori, calculând taxele și impozitele în baza tuturor veniturilor și cheltuielilor rezultate, iar printre furnizorii de bunuri și servicii declarați se află societăți din grupul societăților de tip fantomă, cheltuieli care însă, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate, au la bază operațiuni nereale și astfel aceste cheltuieli utilizate în cadrul circuitelor comerciale și financiare create atrag după sine o deducere nejustificată de TVA și o diminuare importantă a masei impozabile, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, folosite pentru emiterea facturilor ce atestă livrări nereale și colectarea sumelor de bani provenite de la societăți beneficiare, în baza facturilor eliberate, societăți care și-au asigurat fictiv „aprovizionarea” de la societăți de tip fantomă din grup, reușind astfel „reglarea" balanței de TVA sub forma corelării valorii achizițiilor cu livrările efectuate și transferul sumelor de bani reprezentând prețul bunurilor/serviciilor livrate/prestate, iar rolurile acestor societăți erau interschimbabile, în raport cu diferiți beneficiari implicați în mecanismul fraudulos de optimizare fiscală, în felul acesta fiind îngreunată depistarea fraudei și eventuala urmărire a fluxurilor financiare.
Astfel, în scopul furnizării unor servicii fiscale, menite să acorde un drept de deducere suplimentar și nejustificat al TVA, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, societățile de tip fantomă, au constituit începând cu anul 2008 lanțuri de tranzacționare scriptică a unor produse către numeroși beneficiari, printre care și E. SRL și SC S. SRL, iar pentru a pune în funcțiune mecanismul fraudulos descris mai sus, menit să acorde un drept de deducere suplimentar și nejustificat al taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, reprezentanții societăților beneficiare au evidențiat în contabilitate și au declarat fiscal achiziții de la societățile de tip fantomă, deși serviciile care făceau obiectul acestor tranzacții nu au fost furnizate efectiv de acestea, în scopul diminuării obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
Aceste aspecte rezultă din materialul probator administrat în cauză, probator din care a reieșit faptul că furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă; bunurile/serviciile menționate pe facturile emise de furnizorii societăților beneficiare, înregistrate și declarate fiscal de societățile beneficiare, nu au fost prestate de respectivii furnizori care nu aveau, în concret, capacitatea tehnico-economică și resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, iar reprezentanții societăților beneficiare au înregistrat în contabilitatea acestora facturi emise de furnizorii de tip fantomă, cunoscând că serviciile menționate în facturile emise nu au fost prestate de aceștia, în scopul diminuării obligațiilor fiscale, furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă.
În acest sens, prima instanță a reținut declarațiile persoanelor care au deținut formal calitatea de asociat/administrator ai societăților de tip fantomă, lipsa angajaților acestor societăți, lipsa elementelor de logistică, necesare prestării serviciilor în baza contractele încheiate în perioada analizată în cauză, societățile de tip fantomă nu au deținut imobilizări corporale, respectiv nu au deținut mijloace de producție (mașini, utilaje, instalații, echipamente, mijloace de transport) necesare realizării obiectului de activitate, dar cu toate acestea, au livrat în aceleași perioade bunuri variate și au prestat servicii din toate domeniile.
Instanța de fond a reținut astfel faptul că, bunurile/serviciile menționate pe facturile emise de furnizorii societăților beneficiare, înregistrate și declarate fiscal de societățile beneficiare, nu au fost prestate de respectivii furnizori care nu aveau, în concret, capacitatea tehnico-economică și resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate în raport cu beneficiarii, iar reprezentanții societăților beneficiare au înregistrat în contabilitatea acestora facturi emise de acești furnizori, cunoscând că serviciile menționate în facturile emise nu au fost prestate de aceștia, în scopul diminuării obligațiilor fiscale.
Instanța de fond a constatat că lucrările executate/bunurile livrate către societățile beneficiare nu sunt considerate ca fictive, ceea ce este considerat nereal sunt serviciile pretins prestate de societățile de tip fantomă către cei beneficiari, societățile comerciale furnizoare, în conturile cărora au fost virate în mod nejustificat sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise, nu au derulat relații comerciale reale, ci doar au fost folosite drept vehicule financiare pentru simularea unor asemenea relații.
Or, raportat la aceste servicii, societățile cumpărătoare nu beneficiază de un drept de deducere, astfel cum rezultă și din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-18/13, în care s-a arătat că „Directiva 2006/112 trebuie interpretată în sensul că se opune ca o persoană impozabilă să deducă TVA ul care figurează pe facturile emise de un furnizor atunci când, deși serviciul a fost prestat, se dovedește că acesta nu a fost prestat efectiv de respectivul furnizor sau de subcontractantul său, în special pentru că aceștia din urmă nu dispuneau de personalul, de mijloacele fixe și de activele necesare, că costurile pentru prestarea serviciului nu au fost înscrise în registrele lor contabile sau că identitatea persoanelor care au semnat anumite documente în calitate de furnizori s a dovedit inexactă, cu condiția ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos”
Instanța a reținut și considerentele Ordonanței din data de 03 septembrie 2020 pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-610/19, potrivit cărora combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva 2006/112, iar Curtea a statuat în mod repetat că justițiabilii nu se pot prevala în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii, în consecință, autoritățile și instanțele naționale sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. Dacă această regulă se aplică atunci când o fraudă este săvârșită de însăși persoana impozabilă, ea se aplică și atunci când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într o fraudă în materie de TVA (...). În schimb, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut de Directiva 2006/112 să se sancționeze, prin refuzarea acestui drept, o persoană impozabilă care nu știa și nu ar fi putut să știe că operațiunea în cauză era implicată într o fraudă săvârșită de furnizor sau că o altă operațiune care face parte din lanțul de livrare, anterioară sau posterioară celei realizate de persoana impozabilă menționată, era afectată de frauda în materie de TVA, în ceea ce privește nivelul de diligență impus persoanei impozabile care dorește să își exercite dreptul de deducere, Curtea a statuat deja în mai multe rânduri că nu este contrar dreptului Uniunii să se pretindă ca un operator să ia orice măsură care i s ar putea solicita în mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunea pe care o efectuează nu determină participarea acestuia la o fraudă fiscală. Stabilirea măsurilor care, într o anumită situație, pot fi pretinse în mod rezonabil de la o persoană impozabilă care dorește să exercite dreptul de deducere a TVA ului pentru a se asigura că operațiunile sale nu sunt implicate într o fraudă săvârșită de un operator în amonte depinde în mod esențial de situația respectivă. Desigur, atunci când există indicii care permit să se presupună existența unor nereguli sau a unei fraude, un operator avizat ar putea, potrivit împrejurărilor situației, să se vadă obligat să obțină informații cu privire la un alt operator de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia (Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C 80/11 și C 142/11, EU:C:2012:373, punctul 60).
Având în vedere toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților V.C.I. și M.I.N. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.
În drept, s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit prescripția răspunderii penale, iar dacă a intervenit în cursul procesului penal, este de natură să atragă încetarea acestuia, imediată și fără alte acte procedurale care să materializeze exercitarea acțiunii penale în continuare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că de la data de 25 iunie 2018 - data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 și până la data de 30 mai 2022, a Curții Constituționale a României, data publicării în Monitorul Oficial al Ordonanței de Urgență pentru modificarea art. 155 alin. (1) Cod penal, nu au existat dispoziții legale care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, astfel că în cauză sunt aplicabile doar termenele generale ale răspunderii penale.
1. În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina inculpatului M.I.N., instanța de fond a constatat faptul că activitatea infracțională a inculpatului s-a epuizat la data de 31 decembrie 2010, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție al răspunderii penale.
Prima instanță a constatat că termenul de prescripție specială, în cazul infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului M.I.N., faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2015 este de 10 ani, la care se adaugă 60 zile (perioada de timp cât prescripția răspunderii penale a fost suspendată), calculat de la data încetării acțiunii, respectiv 31 decembrie 2010, termen care s-a împlinit la data de 28 februarie 2022.
Astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2005 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pe cale de consecință, instanța nu mai este investită sub aspectul stabilirii stării de fapt corespunzător învinuirii, în condițiile art. 18 Cod de procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală a să dispus încetarea procesului penal în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul M.I.N. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
2. a) În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de dispozițiile art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina inculpatului V.C.I., prima instanță a constatat faptul că activitatea infracțională a inculpatului a luat sfârșit în aprilie 2011, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție al răspunderii penale.
Totodată, instanța a constatat și pentru situația acestui inculpat că termenul de prescripție specială, în cazul infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2015 este de 8 ani, la care se adaugă 60 zile (perioada de timp cât prescripția răspunderii penale a fost suspendată), calculat de la data încetării acțiunii, respectiv aprilie 2011, termen care s-a împlinit în iunie 2019.
Astfel, instanța a constatat că, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pe cale de consecință, nu mai este investită sub aspectul stabilirii stării de fapt corespunzător învinuirii, în condițiile art. 18 Cod de procedură penală.
2. b) În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reținută în sarcina inculpatului V.C.I., instanța a constatat faptul că activitatea infracțională a inculpatului a luat sfârșit în decembrie 2011, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție al răspunderii penale.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a constatat că termenul de prescripție specială, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului V.C.I., faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2015 este de 8 ani, la care se adaugă 60 zile (perioada de timp cât prescripția răspunderii penale a fost suspendată), calculat de la data încetării acțiunii, respectiv decembrie 2011, termen care s-a împlinit în februarie 2020.
Astfel, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pe cale de consecință, nu mai este investită sub aspectul stabilirii stării de fapt corespunzător învinuirii, în condițiile art. 18 Cod de procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a dispus încetarea procesului penal în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul V.C.I.a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În ceea ce privește acțiunea civilă, prima instanță a reținut faptul că în cursul urmăririi penale, la data de 28 octombrie 2015, A.J.F.P. M. s-a constituit parte civilă în cauză, iar la data de 26 ianuarie 2016, anterior începerii cercetării judecătorești, A.J.F.P. M. și-a precizat acțiunea civilă, arătând faptul că solicită obligarea inculpatului O.L.L. la plata sumei de 7.436.700 lei în solidar cu părțile responsabile civilmente P. SRL, SC U.C. SRL, SC A. P. SRL, SC K. SRL, SC L. SRL, SC M., SC F. SRL, SC B. SRL, SC B. D. SRL și SC E. V. SRL, a inculpatului A.Z. la plata sumei de 6.262.265 lei în solidar cu părțile responsabile civilmente: SC P. SRL și SC U.C. SRL, a inculpatului E.Z.D. la plata sumei de 607.526 lei, a inculpatului P.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. SRL la plata sumei de 72.153 lei, a inculpatului N.J.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. SRL la plata sumei de 72.153 lei, a inculpatului M.F.H. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL la plata sumei de 242.968 lei, a inculpatului C.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M., la plata sumei de 123.764 lei, a inculpatului M.I.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. P. SRL la plata sumei de 692.980 lei, a inculpatului V.C.I.în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL la plata sumei de 217.700 lei și a inculpatului V.C.I.în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL la plata sumei de 96.391 lei (filele 217–223 dosar nr. 3102/102/2015 vol. 2 A1, filele 283-286 dosar nr. 3102/102/2025 vol. 2 A1).
Ulterior, partea civilă a precizat faptul că își menține constituirea ca parte civilă față de SC U.C. SRL pentru suma de 1.056.556 lei (din prejudiciul stabilit inițial de 1057.679 lei s-a stins suma de 1.123 lei), SC A. P. pentru suma de 72.153 lei (din prejudiciul inițial în cuantum de 339.715 lei s-a stins suma de 267.562 lei), SC K. SRL pentru suma de 223.431 lei (din prejudiciul stabili în cuantum de 254.524 lei s-a stins suma de 31.092 lei), SC B. SRL pentru suma de 55.896 lei (din prejudiciul inițial în cuantum total de 315.697 lei s-a stins suma de 259.783 lei), SC S. SRL pentru suma de 269.247 lei (din prejudiciul inițial de 330.051 lei s-a stins suma de 60.804 lei), SC P. SRL, pentru suma de 4.920.926 lei (din prejudiciul inițial în cuantum total de 5.205.709 lei s-a stins suma de 284.783 lei), SC M. SRL, pentru suma de 11.605 lei (din prejudiciul stabilit inițial în cuantum total de 125.038 lei s-a achitat suma de 1274 lei în contul pe dividende și suma de 112.159 lei disponibil sume încasate prejudiciul cauzat) și SC B.D. pentru suma de 96.024 lei (filele 184-186, 190-192 vol. I instanță dosar nr. 3102/102/2015).
La data de 03 decembrie 2021, partea civilă a precizat defalcat pentru fiecare societate în parte, cuantumul prejudiciului care a fost achitat, ce a mai rămas de achitat, respectiv pentru societatea P. SRL: prejudiciu constatat: 3.461.849 lei, prejudiciu achitat: 723.261, prejudiciu rămas de achitat: 2.738.588 lei, pentru societatea U.C. SRL: prejudiciu constatat: 1.057.679 lei, prejudiciu achitat: 242 lei, prejudiciu rămas de achitat: 1.057.437 lei, pentru societatea A. P. SRL: prejudiciul constatat: 399.715 lei, prejudiciu achitat: 273.766, prejudiciu rămas de achitat: 65.949 lei, pentru societatea K. SRL: prejudiciu constatat: 254.524 lei, prejudiciu achitat: 10.048 lei, prejudiciu rămas de achitat: 244.476 lei, pentru societatea M. SRL: prejudiciu constatat: 125.038 lei, prejudiciu achitat: 106.245 lei, prejudiciu rămas de achitat 18.793 lei, pentru societatea F. SRL: prejudiciu constatat: 1728 lei, prejudiciu achitat: 1.728 lei, pentru societatea B. SRL: prejudiciu constatat: 315.679 lei, prejudiciu achitat: 154.308, prejudiciu rămas de achitat: 161.371 lei, pentru societatea B.D. prejudiciu constatat: 128.024 lei, prejudiciu achitat: 0 lei, pentru societatea E. V. SRL: prejudiciu constatat: 5.778 lei, prejudiciu achitat: 5.778 lei, pentru societatea S. SRL: prejudiciu constatat: 330.051 lei, prejudiciu achitat: 0 lei ( filele 35-45 vol. XI dosar nr. 3102/102/2015).
La data de 06 aprilie 2022, partea civilă a precizat defalcat pentru o parte din societăți cuantumul prejudiciului care a fost achitat, ce a mai rămas de achitat, respectiv: pentru societatea A. P. SRL: prejudiciu constatat: 339.715 lei, prejudiciu achitat: 339.715 lei, pentru societatea M. SRL: prejudiciu constatat 125.038 lei, prejudiciu achitat: 106.245 lei, prejudiciu rămas de achitat: 18.793 lei, pentru societatea B. SRL: prejudiciu constatat: 315.679 lei, prejudiciu achitat: 210.308 lei, prejudiciu rămas de achitat: 105.371 lei (filele 21- 33 vol. XII dosar nr. 3102/102/2015).
Prima instanță a reținut faptul că în perioada decembrie 2008-2012, administratorul „de fapt” al societăților SC P. SRL T. M., SC U.C. SRL T. M., SC A. P. SRL T. M., SC K. SRL T. M., SC L. SRL T. M., SC M. U. SRL C., SC F. SRL C., SC B. SRL C., SC B. D. SRL A. și SC E. V. SRL M., firme care aveau sediul sau păstrau actele contabile la imobilului situat în (...), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a acționat pentru mărirea nejustificată a cheltuielilor de exploatare și diminuarea bazei impozabile și a dispus înregistrarea în evidențele contabile a unor operațiuni economice nedeductibile fiscal - 5 acte materiale, respectiv a unor tranzacții comerciale nereale pe baza unui număr de 264 facturi fictive și a contractelor aferente, ce simulează activități comerciale reale, derulate prin firmele pe care le controla în calitate de beneficiari, între ele sau cu alte 18 societăți comerciale (SC P. C. SRL, SC E. B. & C. SRL, SC F. C. SRL, SC I. T. SRL, SC S. L. C. SRL, SC P. F. SRL, SC K. C. SRL, SC U.C. SRL, SC S. SRL, SC K. G. SRL, SC K. SRL, SC C. P. T. SRL, SC O. SRL, SC N. SRL, SC C. R. SRL, SC P. C. SRL, SC E. SRL, SC B. SRL), astfel că veniturile obținute au fost utilizate pentru plăți formale, în condițiile în care subcontractanții nu aveau condiții de livrare bunuri, execuție lucrări sau prestări servicii din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele prezentate de aceștia sau de subantreprenorii declarați de aceștia la organele fiscale.
Obiectul contractelor de subantrepriză a fost transmis succesiv, ajungând în final să fie onorat „scriptic” de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate formal pe circuit prin instrumente bancare, să fie returnate, toate având ca efect mărirea cheltuielilor de exploatare și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
Administratorul societății SC B. SRL C., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...), realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înregistrat în evidențele contabile, în perioada iulie–decembrie 2011, unele cheltuieli nedeductibile fiscal (3 acte materiale: achitarea biletelor de transport cu avionul, servicii de cazare pentru numitul O.L.L. ce nu era angajat al societății, cheltuieli cu combustibilul și servicii prestate de terți fără acte justificative privind realitatea și legalitatea acestora, toate în valoare de 49.310 lei), respectiv a unui număr de 14 facturi fictive emise pe baza unor contracte ce simulează activități comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, către alte 6 societăți comerciale din circuit, SC U.C. SRL SC K. G. SRL, SC K. C. SRL, SC S. C. SRL, SC C. P. T., SC P. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile ori lucrările contractate, fiind încheiate, în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca acestea să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul de stat a SC B. SRL C..
În perioada august–decembrie 2010, administratorul societății A. P. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...), a înregistrat în contabilitate un număr de 7 facturi fictive emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de SC A. P. SRL T. M., au fost transferate către SC C. R. SRL F. jud. C. – care a emis cele 7 facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale, reprezentând servicii de subproiectare, firmă ce nu era în măsură să realizeze obiectul contractelor și la rândul său a transmis obligațiile asumate mai departe, ajungând în final să fie onorate scriptic de SC M. M. SRL S., jud. B., societate inactivă administrată de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC A. P. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În perioada decembrie 2008–septembrie 2011, administratorul societății SC A. P. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) a înregistrat în contabilitate un număr de 11 facturi fictive având ca obiect servicii de subproiectare, ce conțin operațiuni comerciale nereale sau nedeductibile fiscal, emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de SC A. P. SRL T. M., au fost transferate către alte 4 societăți comerciale, SC N. I. C. SRL, SC P. SRL, SC C. R. SRL, SC E. B.&C. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC A. P. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În perioada martie 2010–septembrie 2011, administratorul societății SC K. SRL T. M., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) a înregistrat în contabilitate 6 facturi fictive în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, către alte 4 societăți comerciale din circuit SC K. C. SRL, SC S. L. C. SRL, SC C. R. SRL, SC P. SRL, ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC K. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În perioada mai–decembrie 2010, administratorul societății la SC M. U. SRL C., firmă care avea sediul sau păstra actele contabile la adresa (...) a înregistrat în contabilitate un număr de 3 facturi fiscale, în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, către SC S. L. C. SRL C. – firmă ce a emis 3 facturi fiscale, în valoare totală de 261.110 lei, având ca obiect lucrări de construcții, operațiuni comerciale nereale înregistrate în contabilitatea SC M. U. SRL T. M., dar nu poate justifica proveniența bunurilor facturate ori nu era în măsură să realizeze serviciile contractate astfel că, în mod succesiv au fost încheiate acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate „scriptic” de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC M. U. SRL C. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Administratorul societății SC E. SRL M., a încheiat cu antreprenorul general P. SRL T. M., contractul formal de execuție lucrări cu nr. (...) și apoi fără a face vreun demers pentru a stabili situația în teren a obiectivelor de investiții și dacă există documentația necesară execuției lucrărilor preluate în subantrepriză, scriptic, a transferat obligațiile asumate la alte 5 societății comerciale: SC P. C. SRL, SC S. C., SC K. G. SRL, SC P. C. SRL și SC I. T. SRL, ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale și ulterior pe baza unor înscrisuri formale (recepții, situații de plată, etc.), întocmite în numele subantreprenorilor sus indicați, a emis 1 factură fictivă seria MS ENG nr. 0193/31.12.2010, în valoare de 2.148.240,53 lei, ce conține operațiuni comerciale nereale, înregistrată în contabilitatea SC P. SRL T. M., prin care a ajutat această din urmă firmă să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.
Administratorul societății SC B. SRL T. M., a înregistrat în contabilitate 8 facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale emise de SC P. SRL T. M., SC C. P. T. SRL și SC B. SRL, înregistrate în contabilitatea beneficiarului SC B. SRL T. M., fără a exista vreun document justificativ privind realitatea și legalitatea acestora, cheltuielile, fiind nedeductibile fiscal, întrucât operațiunile comerciale nu sunt reale, serviciile și livrarea bunurilor, nefiind efectuate de executant ori de firmele de la care acesta a declarat achiziții astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea SC B. SRL T. M. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În perioada iulie 2010–aprilie 2011, administratorul societății SC S. SRL T. M., a preluat formal spre execuție lucrări de la SC P. SRL T. M., având ca obiect Reparații cimitir Remetea și Execuție acoperiș platou mese și amenajare platformă Piața Cuza Vodă, apoi aparent le-a subcontractat către alte 2 societății comerciale: SC K. C. SRL și SC I. T. SRL, ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale fiind creat un circuit scriptic de documente ce simulează activități economice reale, în baza cărora SC S. SRL T. M. a emis 11 buc facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale și un adaos comercial semnificativ înregistrate în contabilitatea antreprenorului general, înlesnind sustragerea de la plata obligațiilor bugetare a SC P. SRL.
În perioada mai 2010–decembrie 2011, administratorul societății SC S. SRL T. M. a înregistrat în contabilitate 4 facturi fiscale fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale eliberate de SC K. G. SRL, SC I. T. SRL și SC K. C. SRL, societăți ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele fiscale, astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate săvârșite în scopul sustragerii SC S. SRL T. M. de la plata obligațiilor fiscale.
Instanța de fond a reținut că angajarea răspunderii civile este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 Cod civil, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestora: fapta ilicită (deducerea suplimentară și nejustificată a taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil), prejudiciul (cuantumul lui urmând a fi stabilit în baza înscrisurilor doveditoare aflate la dosar), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Totodată, prima instanță a apreciat că pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, iar prejudiciul este actual, atunci când a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, fiind totodată și cert.
În conformitate cu prevederile art. 1385 alin. (1) Cod civil, prejudiciul se repară integral, iar potrivit dispozițiilor art. 1386 alin. (1) Cod civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință, prin plata unei despăgubiri.
Așa cum a reținut anterior, în vederea deducerii suplimentare și nejustificate al taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, inculpații, în calitate de administratori ai societăților beneficiare (cumpărătoare) au evidențiat în contabilitate și au declarat fiscal achiziții de la anumite societăți de tip fantomă dintre cele enumerate mai sus, deși serviciile care făceau obiectul acestor tranzacții nu au fost furnizate efectiv de acestea.
Din amplul material probator administrat în cauză rezultă că societățile SC P. C. SRL, SC E. B. & C. SRL, SC F. C. SRL, SC I. T. SRL, SC S. L. C. SRL, SC P. F. SRL, SC K. C. SRL, SC U.C. SRL, SC K. G. SRL, SC K. SRL, SC C. P. T. SRL, SC O. SRL, SC N. SRL, SC C. R. SRL, SC P. C. SRL, au avut un comportament fiscal neconform întrucât: nu au desfășurat activitate la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat, fiind inactive, nu au avut sediu secundar sau punct de lucru declarat în care să desfășoare activitate, nu dețineau depozite de marfă, nu au deținut personal angajat care să coordoneze activitatea societății și nu aveau resursele umane și materiale necesare pentru a realiza operațiuni economice de natura celor care au făcut obiectul tranzacțiilor analizate (nu aveau utilaje sau bază materială pentru a putea susține o activitate comercială), societățile comerciale de tip „fantomă”, care au emis facturi către societățile comerciale beneficiare nu aveau posibilitatea de a livra bunuri sau de a presta servicii către partenerii declarați, deoarece la rândul lor nu au beneficiat de bunurile sau serviciile furnizorilor declarați, care să aibă un comportament fiscal adecvat și nici nu au efectuat plăți către acești furnizori, așadar, firmele respective nu au fost angajate anterior prestărilor de servicii/livrărilor de bunuri într-un proces de aprovizionare real al produselor, serviciilor livrate.
Prima instanță a constatat faptul că inculpații au creat în fapt numeroase lanțuri de tranzacționare scriptică, după cum urmează: societățile beneficiare care au o activitatea comercială reală și care declară relațiile comerciale derulate cu diferiți clienți și furnizori, calculând taxele și impozitele în baza tuturor veniturilor și cheltuielilor rezultate, iar printre furnizorii de bunuri și servicii declarați se află societăți din grupul societăților de tip fantomă, cheltuieli care însă, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate, au la bază operațiuni nereale și astfel aceste cheltuieli utilizate în cadrul circuitelor comerciale și financiare create atrag după sine o deducere nejustificată de TVA și o diminuare importantă a masei impozabile, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, folosite pentru emiterea facturilor ce atestă livrări nereale și colectarea sumelor de bani provenite de la societăți beneficiare, în baza facturilor eliberate, societăți care și-au asigurat fictiv „aprovizionarea” de la societăți de tip fantomă din grup, reușind astfel „reglarea" balanței de TVA sub forma corelării valorii achizițiilor cu livrările efectuate și transferul sumelor de bani reprezentând prețul bunurilor/serviciilor livrate/prestate, iar rolurile acestor societăți erau interschimbabile, în raport cu diferiți beneficiari implicați în mecanismul fraudulos de optimizare fiscală, în felul acesta fiind îngreunată depistarea fraudei și eventuala urmărire a fluxurilor financiare.
Aceste aspecte au rezultat din materialul probator administrat în cauză, probator din care a reieșit faptul că furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă, bunurile/serviciile menționate pe facturile emise de furnizorii societăților beneficiare, înregistrate și declarate fiscal de societățile beneficiare, nu au fost prestate de respectivii furnizori care nu aveau, în concret, capacitatea tehnico-economică și resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, iar reprezentanții societăților beneficiare au înregistrat în contabilitatea acestora facturi emise de furnizorii de tip fantomă, cunoscând că serviciile menționate în facturile emise nu au fost prestate de aceștia, în scopul diminuării obligațiilor fiscale, furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă.
Chiar dacă prima instanță a constatat faptul că într-adevăr, lucrările/serviciile au fost executate, ceea ce este considerat nereal sunt serviciile pretins prestate de societățile de tip fantomă către cei beneficiari, societățile comerciale furnizoare, în conturile cărora au fost virate în mod nejustificat sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise, nu au derulat relații comerciale reale, ci doar au fost folosite drept vehicule financiare pentru simularea unor asemenea relații.
Or, raportat la aceste servicii, societățile cumpărătoare nu beneficiază de un drept de deducere, astfel cum rezultă și din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-18/13, conform căreia „Directiva 2006/112 trebuie interpretată în sensul că se opune ca o persoană impozabilă să deducă TVA ul care figurează pe facturile emise de un furnizor atunci când, deși serviciul a fost prestat, se dovedește că acesta nu a fost prestat efectiv de respectivul furnizor sau de subcontractantul său, în special pentru că aceștia din urmă nu dispuneau de personalul, de mijloacele fixe și de activele necesare, că costurile pentru prestarea serviciului nu au fost înscrise în registrele lor contabile sau că identitatea persoanelor care au semnat anumite documente în calitate de furnizori s a dovedit inexactă, cu condiția ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos”.
Având în vedere toate aceste aspecte, prima instanță a apreciat că în cauză a fost dovedită deducerea suplimentară și nejustificată a taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, astfel că prin activitatea ilicită, inculpații au produs un prejudiciu bugetului de stat.
Instanța a reținut faptul că așa după cum rezultă din mențiunile expertizei contabile (astfel cum a fost completată), prejudiciul rezultat din activitatea ilicită este: pentru societatea P. SRL: 5.099.391,02 lei din care 1.691.624 lei impozit pe profit și 3.407.766,82 lei TVA, pentru societatea U.C. SRL: 701.789,2 lei din care 183.068 lei impozit pe profit și 518.721,2 lei TVA, pentru societatea A. P. SRL: 279.202 lei din care 83.637 lei impozit pe profit și 195.565 lei TVA, pentru societatea K. SRL: 232.179 lei din care 72.957 lei impozit pe profit și 159.222 lei TVA, pentru societatea L. SRL: 14.925 lei din care 12.525 lei impozit pe profit și 2.400 lei TVA, pentru societatea M. SRL: 76.750 lei din care 33.940 lei impozit pe profit și 42.810 lei TVA, pentru societatea F. SRL: 1.728,06 lei din care 1.728,06 lei impozit pe profit și 0 lei TVA, pentru societatea B. SRL: 593.803.07 lei, din care 65.990 lei impozit pe profit și 527.813,08 lei TVA, pentru societatea B. D. SRL: 76.820,04 lei din care 31.822 lei impozit pe profit și 44.998,04 lei TVA, pentru societatea E. V. SRL: 5.777,78 lei din care 0 lei impozit pe profit și 5.777,78 lei TVA, pentru societatea E. SRL: 692.980 lei din care 277.192 lei impozit pe profit și 415.788 lei TVA și pentru societatea S. SRL: 113.960 reprezentând TVA.
Totodată, instanța de fond a constatat faptul că la data de 28 octombrie 2015, partea civilă a arătat faptul că societatea F. SRL a achitat suma de 2.233 lei cu titlu de prejudiciu, societatea E. V. SRL a achitat suma de 7.182 lei cu titlu de prejudiciu, societatea L. a achitat suma de 93.198 lei cu titlu de prejudiciu, iar societatea E. SRL a achitat suma de 745.910 lei cu titlu de prejudiciu (filele 469-472 vol. XL d.u.p.), la data de 03 decembrie 2021, partea civilă a precizat faptul că societatea P. SRL a achitat suma de 723.261 lei cu titlu de prejudiciu, societatea U.C. SRL a achitat suma de 242 lei cu titlu de prejudiciu, iar societatea K. SRL a achitat suma de 10.048 lei cu titlu de prejudiciu - așa după cum rezultă din precizarea părții civile din data de 06 aprilie 2022 (filele 21-33 vol. XII dosar nr. 3102/102/2015), societatea A. P. SRL a achitat suma de 339.715 lei cu titlu de prejudiciu, societatea M. SRL a achitat suma de 106.245 lei cu titlu de prejudiciu, iar societatea B. SRL a achitat suma de 210.308 lei cu titlu de prejudiciu.
În ceea ce privește solicitarea părții civile de obligare a inculpatului A.Z. în solidar cu părțile responsabile civilmente P. SRL și U.C. SRL și cu inculpatul O.L.L. la plata prejudiciului cauzat, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 105/P/2013 emis la data de 09 decembrie 2015, inculpatul A.Z. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 214 acte materiale, reținându-se în esență faptul că în perioada decembrie 2008–decembrie 2012, în calitate de administrator „de drept” la SC P. SRL și SC U.C. SRL T. M., realizând venituri din contracte comerciale încheiate cu autorități sau instituții publice ori din alte surse, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitatea societăților pe care le administra a unui număr de 214 facturi fictive (70 pentru P. SRL și 144 pentru U.C. SRL), emise în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, astfel că veniturile obținute de cele două firme, la inițiativa inculpatului O.L.L., au fost utilizate pentru plăți formale prin instrumente bancare între cele două societăți comerciale, cu alte firme controlate de inculpatul O.L.L. sau cu alte societăți comerciale din lanțul tranzacțional, având ca efect sustragerea SC P. SRL și SC U.C. SRL de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Prin Sentința Penală nr. 15 din data de 17 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr. 3102/102/2015, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A.Z. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, fără a proceda la analizarea în concret a presupusului grad de implicare al inculpatului în administrarea celor două societăți comerciale și implicit a presupusei săvârșiri a infracțiunii de evaziune fiscală.
Prima instanță a constatat faptul că, în cauză a fost dovedită deducerea suplimentară și nejustificată a taxei pe valoarea adăugată, respectiv furnizarea de cheltuieli deductibile în vederea diminuării profitului impozabil, de către societățile P. SRL, respectiv U.C. SRL, analizând dacă în sarcina administratorului de drept al acestor societăți – A.Z.- se poate reține o acțiune ilicită, respectiv perioada pentru care poate fi stabilită o eventuală acțiune ilicită a acestuia (săvârșită chiar și din culpă întrucât în materia răspunderii civile delictuale, făptuitorul răspunde pentru cea mai simplă culpă).
Având în vedere declarațiile inculpaților A.Z., O.L.L., H.A., a martorilor audiați K.K.Z., V.I., V.M., P.V. I.N., M.C., Ș.G., F.D. și N.L., prima instanță a constatat faptul că începând cu luna mai 2011, A.Z. a participat în mod activ la administrarea societăților P. SRL și U.C. SRL, astfel că acesta a fost obligat (în solidar cu inculpatul O.L.L. și partea responsabilă civilmente) la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat de societățile P. SRL și U.C. SRL în perioada mai 2011-2012.
Astfel, în ceea ce privește societatea P. SRL, prima instanță a avut în vedere facturile fictive înregistrate în contabilitate aferente perioadei mai 2011-2012:
- 8 facturi fiscale fictive emise de C. P. T. SRL O.: factura fiscală nr. 001/05.07.2011, factura fiscală nr. 0002/06.07.2011, factura fiscală nr. 003/15.07.2011, factura fiscală nr. 004/18.078.2011, factura fiscală nr. 005/30.08.2011, factura fiscală nr. 007/23.09.2011, factura fiscală nr. 009/21.11.2011 și factura fiscală nr. 016/29.12.2011, facturi în valoare totală de 4.165.638,64 lei din care 806.252,64 lei TVA;
- 4 facturi fiscale emise de SC N. SRL S.: factura fiscală nr. 008/25.05.2011, factura fiscală nr. 010/27.06.2011, factura fiscală nr. 011/01.07.2011 și factura fiscală nr. 012/05.08.2011 în valoare totală de 910.379,98 lei din care 176.202,58 lei TVA.
În ceea ce privește societatea U.C. SRL, prima instanță a avut în vedere facturile fiscale fictive înregistrate în contabilitate aferente perioadei mai 2011-2012:
- 2 facturi fiscale fictive emise de SC K. G. SRL O.: factura fiscală nr. 0011/30.06.2011 și factura fiscală nr. 00121/30.06.2011 în valoare totală de 37.200 lei din care TVA 7200 lei
Astfel, în raport de societatea P. SRL, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului A.Z. răspunderea civilă delictuală pentru suma de 1.637.425,28 lei, iar în raport cu societatea U.C. SRL pentru suma de 12.000 lei și având în vedere sumele de bani care au fost achitate de cele două societăți, a obligat inculpatul A.Z. în solidar cu inculpatul O.L.L. și partea responsabilă civilmente P. SRL la plata către partea civilă a sumei de 914.164,28 lei și în solidar cu inculpatul O.L.L. la plata către partea civilă a sumei de 11.758 lei.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat de inculpatul V.C.I.prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 4 acte materiale, constând în aceea că în calitate de administrator al SC S. SRL a înregistrat în contabilitate facturile fiscale fictive seria BH nr. 013/27.03.2011 în valoare de 124.000 lei (100.000 lei + 24.000 lei), seria BH nr. 015/19.12.2011 în valoare de 199.716,86 lei (161.061,98 lei + 36.654,88 lei), seria AR nr. 0004/26.10.2010 în valoare de 43.699,99 lei (35.241,93 lei + 8.458,06 lei) și factura nr. 000035/31.05.2010 în valoare totală de 114.489,90 lei (96.210 lei + 18.279,90 lei) cu privire la care se va avea în vedere doar suma de 56.219 lei (47.243 lei + 8.976 lei), diferența fiind dată de facturile emise de S. SRL în valoare de 56.219 lei (înregistrate în contabilitatea P. SRL), prima instanță a reținut că cuantumul cheltuielilor nedeductibile este de 345.546,91 lei, iar TVA -nedeductibil este în valoare de 78.089 lei.
Totodată, având în vedere faptul că așa după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, societatea mai avea pierderi fiscale recunoscute în cuantum de 131.855, rezultă că impozitul pe profit se va raporta la suma de 213.691,91 lei (16%= 34.190,70 lei), rezultând astfel un prejudiciu total în cuantum de 112.279,7 lei din care 78.089 lei reprezentând TVA și 34.190,70 lei reprezentând impozit pe profit.
Ținând cont de faptul că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului V.C.I. în solidar cu partea civilă S. SRL la plata sumei de 96.391 lei (filele 217–223 dosar nr. 3102/102/2015 vol. 2 A1, filele 283-286 dosar nr. 3102/102/2025 vol. 2 A1) și având în vedere principiul disponibilității care guvernează latura civilă a cauzei, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente doar la plata sumei de 96.391 lei.
Având în vedere toate aceste aspecte, în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) Cod procedură penală, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat:
Inculpatul O.L.L. la plata sumei de 5.874.083,13, sumă din care:
- 4.376.129,82 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente P. SRL, din care în solidar cu inculpatul A.Z. până la concurența sumei de 914.164,28 lei
- 701.547,2 lei (suma aferentă prejudiciului cauzat de societatea U.C. SRL în prezent radiată), din care în solidar cu inculpatul A.Z. până la concurența sumei de 11.758 lei
- 222.131 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL și inculpatul M.F.H.
- 383.495,07 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente B. SRL și inculpatul E.Z.D.
- 76.820,04 lei (aferent prejudiciului cauzat de societatea B. D. SRL în prezent radiată),
- 113.960 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente S. SRL și inculpatul V. C.
Inculpatul V. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. SRL la plata sumei de 96.391 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește cererea de obligare a inculpaților la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, astfel că a admis cererea părții civile și a dispus obligarea inculpaților la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal.
Având în vedere soluția dispusă în cauză, precum și modul de soluționare a acțiunii civile (inclusiv sub aspectul cuantumului prejudiciului stabilit de către instanță), ținând cont de faptul că prejudiciul cauzat părții civile nu a fost încă recuperat în integralitate, prima instanță a apreciat că în cauză subzistă temeiul care a stat la baza dispunerii măsurii sechestrului asigurător, motiv pentru care, în temeiul art. 2502 Cod procedură penală, a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra a tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului O.L.L. 6 și părților responsabile civilmente SC P. SRL, SC M. SRL doar până la concurența sumei de 5.874.083,13 lei, măsură instituită prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 29 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș ale inculpatului E.Z.D. și a părții responsabile civilmente SC B. SRL doar până la concurența sumei de 383.495,07 lei, inculpatului M.F.H. și a părții responsabile civilmente SC K. SRL până la concurența sumei de 222.131 lei și a inculpatului V.C.I. și a părții responsabile civilmente SC S. SRL doar până la concurența sumei de 210.351 lei, măsuri instituite prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 16 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș.
În temeiul art. 2502 Cod procedură penală a ridicat măsura sechestrului asigurator instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C.V. și a părții responsabile civilmente SC M. SRL instituit prin Ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 16 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș.
Având în vedere atât modul de soluționare a laturii civile cât și considerentele avute în vedere de instanță la soluționarea laturii penale a cauzei (în special cele privind infracțiunile de evaziune fiscală cu privire la care s-a solicitat de către inculpați achitarea), în temeiul art. 404 alin. 4 lit. i) Cod procedură penală, prima instanță a dispus desființarea mai multor înscrisuri reprezentând facturile fiscale privind societățile comerciale implicate în prezenta cauză.
Examinând apelurile promovate de inculpați și partea civilă ANAF – AJFP Mureș, prin prisma dispozițiilor art. 417 și urm. Cod procedură penală, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, instanța de control judiciar le găsește ca fiind nefondate pe cele declarate de inculpați, respectiv ca fiind fondat în ceea ce privește apelul promovat de partea civilă doar sub aspectul omiterii obligării în solidar a inculpaților cu părțile responsabile civilmente la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, pentru următoarele considerente:
Analizând apelul formulat de inculpatul V.C.I., Curtea constată pentru început, că hotărârea primei instanțe este la adăpost de critici în ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza probelor, constatarea existenței faptelor deduse judecății, a săvârșirii acestora de către inculpat și a împrejurării că acestea constituie infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, respectiv evaziune fiscală în formă continuată, constatarea împrejurării că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale și soluția de încetare a procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul comiterii celor două infracțiuni, în baza art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 litera f Cod de procedură penală; admiterea în parte a acțiunii civile; menținerea măsurii asiguratorii și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
Fără a relua întreaga argumentație a instanței de prim grad expusă în sentința penală atacată, pe care Curtea le însușește în totalitate, notează că, în urma propriului demers analitic asupra datelor cauzei prin raportare atât la criticile apelantului, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului material probator administrat a reținut și a stabilit corect atât situația de fapt deduse judecății și încadrarea juridică a acesteia, cât și vinovăția inculpatului V.C.I..
Instanța de prim grad a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate și, mai ales, la coroborarea acestora, iar analiza făcută sub acest aspect este una temeinică și exhaustivă, astfel încât nu necesită precizări suplimentare, argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea rezolvării acțiunii penale puse în mișcare față de inculpat pentru săvârșirea celor două infracțiuni sunt pertinente și nu suportă corecturi sau adăugiri.
Așadar, se constată alături de instanța de fond că din materialul probator administrat se confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul V.C.I. în perioada iulie 2010 – aprilie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M., a preluat formal spre execuție lucrări de la SC P. SRL T. M., având ca obiect Reparații cimitir Remetea și Execuție acoperiș platou mese și amenajare platformă Piața Cuza Vodă, apoi aparent le-a subcontractat către alte 2 societății comerciale indicate de inculpatul O.L.L. (SC K. C. SRL și SC I. T. SRL), ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele financiar-fiscale fiind creat un circuit scriptic de documente ce simulează activități economice reale, în baza cărora SC S. SRL T. M. a emis 11 buc facturi fictive (acte materiale), ce conțin operațiuni comerciale nereale și un adaos comercial semnificativ înregistrate în contabilitatea antreprenorului general, înlesnind sustragerea de la plata obligațiilor bugetare a SC P. SRL.
Același inculpat, în perioada mai 2010 – decembrie 2011, în calitate de administrator la SC S. SRL T. M. a înregistrat în contabilitate 4 (acte materiale) buc. facturi fiscale fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale eliberate de SC K. G. SRL, SC I. T. SRL și SC K. C. SRL, societăți ce nu aveau condiții de execuție lucrări sau prestări servicii, din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin documentele prezentate de executant sau alte firme declarate ca furnizori la organele fiscale, astfel că au fost încheiate, în mod succesiv, alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate săvârșite în scopul sustragerii SC S. SRL T. M. de la plata obligațiilor fiscale
Concluzionând, se constată că multitudinea materialului probator administrat în cauză infirmă apărarea inculpatului V.C.I., potrivit căreia acesta ar fi încheiat un act nergotium cu alte trei societăți comerciale care întruneau toate condițiile pentru a încheia un raport juridic, că subantreprenoriatul reprezintă o practică reglementată de art. 1852 C. civ, că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și că nu există fapta care să constituie infracțiune.
Coroborarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor F.V.F., K.K.Z., S.D.O. și V.M., înscrisurile aflate la dosar și mențiunile raportului de expertiză contabilă, demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că cele două fapte există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege.
Activitatea inculpatului V.C.I. este tipică obiectiv și subiectiv, îndeplinind elementele constitutive ale fiecăreia dintre cele două infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată (forma autoratului și a complicității), astfel încât solicitarea apărării de a se pronunța o soluție de achitare, în privința acestor infracțiuni nu-și găsește temei juridic în conținutul materialului probator administrat.
În cauză a intervenit prescripția răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni, așa cum a reținut în mod temeinic și legal instanța de prim grad.
În acord cu judecătorul fondului, Curtea arată că serviciile pretins prestate de societățile de tip fantomă către beneficiari sunt nereale, deoarece societățile comerciale furnizoare, în conturile cărora au fost virate în mod nejustificat sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise, nu au derulat relații comerciale reale, ci doar au fost folosite drept vehicule financiare pentru simularea unor asemenea relații.
Pentru aceste considerente, apelul inculpatului V.C.I. apare ca nefondat.
Inculpatul M.I.N. nu a formulat apel, însă în fața instanței a solicitat achitarea sa.
Văzând cadrul procesual cu care a fost investită instanța de apel, potrivit art. 371 C. pr. pen, în lipsa căii de atac exercitată de inculpatul M.I.N. și în lipsa unei eventuale extinderi a efectelor unui apel admis, în baza art. 419 C. pr. pen, o asemenea soluție nu poate fi pronunțată.
Și apelurile inculpaților O.L.L., E.Z.D. și A.Z. sunt nefondate. Așa cum s-a reținut, existența faptelor și săvârșirea acestora de către inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege sunt dovedite mai presus de orice dubiu.
În acord cu judecătorul fondului, și Curtea constată că inculpații au creat în fapt numeroase lanțuri de tranzacționare scriptică, după cum urmează: societățile beneficiare care au o activitatea comercială reală și care declară relațiile comerciale derulate cu diferiți clienți și furnizori, calculând taxele și impozitele în baza tuturor veniturilor și cheltuielilor rezultate, iar printre furnizorii de bunuri și servicii declarați se află societăți din grupul societăților de tip fantomă, cheltuieli care însă, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate, au la bază operațiuni nereale și astfel aceste cheltuieli utilizate în cadrul circuitelor comerciale și financiare create atrag după sine o deducere nejustificată de TVA și o diminuare importantă a masei impozabile, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, folosite pentru emiterea facturilor ce atestă livrări nereale și colectarea sumelor de bani provenite de la societăți beneficiare, în baza facturilor eliberate, societăți care și-au asigurat fictiv „aprovizionarea” de la societăți de tip fantomă din grup, reușind astfel „reglarea" balanței de TVA sub forma corelării valorii achizițiilor cu livrările efectuate și transferul sumelor de bani reprezentând prețul bunurilor/serviciilor livrate/prestate, iar rolurile acestor societăți erau interschimbabile, în raport cu diferiți beneficiari implicați în mecanismul fraudulos de optimizare fiscală, în felul acesta fiind îngreunată depistarea fraudei și eventuala urmărire a fluxurilor financiare.
Aceste aspecte au rezultat din materialul probator administrat în cauză, probator din care a reieșit faptul că furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă, bunurile/serviciile menționate pe facturile emise de furnizorii societăților beneficiare, înregistrate și declarate fiscal de societățile beneficiare, nu au fost prestate de respectivii furnizori care nu aveau, în concret, capacitatea tehnico-economică și resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, iar reprezentanții societăților beneficiare au înregistrat în contabilitatea acestora facturi emise de furnizorii de tip fantomă, cunoscând că serviciile menționate în facturile emise nu au fost prestate de aceștia, în scopul diminuării obligațiilor fiscale, furnizorii direcți ai societăților beneficiare și furnizorii furnizorilor direcți ai acestora, sunt societăți comerciale cu un comportament fiscal neconform, de tip fantomă.
Raportat la probatoriul administrat, apărările potrivit cărora facturile nu ar fi fost fictive, că operațiunile comerciale ar fi fost corect înregistrate, sau că inculpatul A. ar fi avut doar un rol de „paravan” în preluarea acțiunilor societăților comerciale, rămân simple susțineri, fără suport probator.
Cu privire la soluționarea acțiunii civile exercitate de partea civilă ANAF – AJFP Mureș, Curtea constată că apelul formulat este întemeiat doar în ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a dispune obligarea în solidar a inculpaților cu părțile responsabile civilmente a plata dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente despăgubirilor reprezentând debitul principal la care au fost obligați.
Instanța de control judiciar constată, similar primei instanțe, că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpaților întrucât din probatoriul administrat s-a dovedit existența faptelor ilicite a inculpaților, a vinovăției acestora, precum și existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, inclusiv sub aspectul cuantumului prejudiciului stabilit de către instanță.
Curtea constată că prima instanță a reținut în considerente sentinței atacate cererea de obligare a inculpaților la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, ținând cont în mod corect de dispozițiile Deciziei nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, astfel că a avut în vedere admiterea cererii părții civile prin obligarea inculpaților și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal. Însă, în dispozitivul sentinței atacate, instanța de fond, dintr-o eroare materială, a omis a dispune obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere cu privire la care a adus argumente care să justificare admiterea acestei cereri în considerentele sentinței.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, conform cărora, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii, Curtea reține că în privința accesoriilor aferente debitului principal, accesoriile stabilite în sarcina părților responsabile civilmente P. SRL și U.C. SRL, se datorează doar până la intrarea în faliment a celor două societăți, nu și ulterior acestui moment, inculpații fiind cei care vor fi obligați la plata accesoriilor de la data intrării în insolvență și până la data achitării efective a debitului principal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va admite apelul declarat de partea civilă ANAF – AJFP Mureș împotriva sentinței penale nr. 48/20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen, va desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura civilă:
Va obliga inculpatul O.L.L. în solidar cu inculpatul A.Z. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente despăgubirilor la care au fost obligați către partea civilă, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal, din care în solidar cu părțile responsabile civilmente P. SRL și U.C. SRL la plata acestora calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data intrării în insolvență a celor două societăți.
Va obliga inculpatul O.L.L. în solidar cu inculpații M.F.H., E.Z.D. și V.C.I. și cu părțile responsabile civilmente K. SRL, B. SRL și S. SRL la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente despăgubirilor la care au fost obligați către partea civilă, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații O.L.L., A.Z., E.Z.D. și V.C.I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, va obliga inculpații la 2.000 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare câte 500 lei).
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 1.506 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de partea civilă ANAF – AJFP Mureș (...) împotriva sentinței penale nr. 48/20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura civilă:
Obligă inculpatul O.L.L. (...) în solidar cu inculpatul A.Z. (...) la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente despăgubirilor la care au fost obligați către partea civilă, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal, din care în solidar cu părțile responsabile civilmente P. SRL (prin lichidator judiciar C.S.A.T., cu sediul în (...)) și U.C. SRL (în prezent radiată) la plata acestora calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data intrării în insolvență a celor două societăți.
Obligă inculpatul O.L.L. (...) în solidar cu inculpații M.F.H., (...) E.Z.D. (...) și V.C.I. (...) și cu părțile responsabile civilmente K. SRL (prin lichidator judiciar C.I., cu sediul în (...)), B. SRL (prin lichidator judiciar S.M.I.S., cu sediul în (...)) și S. SRL (prin lichidator judiciar C.I., cu sediul în (...)) la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente despăgubirilor la care au fost obligați către partea civilă, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data plății debitului principal.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpații O.L.L. (...), A.Z. (...), E.Z.D. (...) și V.C.I. (...) împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen obligă inculpații la 2.000 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare câte 500 lei).
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 1.506 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului Mureș din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței azi, 30 iunie 2026.
| PREȘEDINTE, |
JUDECĂTOR, |
| (...) |
(...) |
| |
| GREFIER, |
| (...) |
Red.thred. (...)/30.06.2026
2 exem./30.06.2026
Jud fond: (...) – Tribunalul Mureș