Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2025:043.000912
Dosar nr. 8638/99/2015*

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
CPP-SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 912

Ședința publică din data de 15 decembrie 2025

Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: (...)
Judecător: (...)
Grefier: (...)

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către Ministerul Public – P.Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 466/25.07.2025, pronunțată de către Tribunalul Iași în dosarul nr. 8638/99/2015*.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data 4 noiembrie 2025, susținerile fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, la ședința de judecată participând reprezentantul Ministerului Public - P.Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași procuror (...), când, în temeiul art. 391 alin. (1) și (2) din C.pr.pen., Curtea a stabilit pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2025 și ulterior pentru data de 15 decembrie 2025, când în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 466/25.07.2025, pronunțată în dosarul nr. 8638/99/2015*, Tribunalul Iași:
- în baza art. 396 alin. (1) și (6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C.pen. și art. 5 C.pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C.pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata S.B., sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
- în baza art. 396 alin. (1) și (6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C.pen. și art. 5 C.pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C.pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata S.B., sub aspectul comiterii infracțiunii de ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
- în baza art. 396 alin. (1) și (6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C.pen. și art. 5 C.pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C.pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata S.B., sub aspectul comiterii infracțiunii de evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
- în temeiul art. 396 alin. (5) din C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., a achitat pe inculpata S.B., pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale).
- în baza art. 396 alin. (5) din C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., a achitat pe inculpatul S.C., sub aspectul comiterii infracțiunii de evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
- în baza art. 396 alin. (5) din C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., a achitat pe inculpatul S.C., pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale).
- în baza art. 396 alin. (5) din C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., a achitat pe inculpatul S.C., sub aspectul comiterii infracțiunii de evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.
- în temeiul art. 397 alin. (1) din C.pr.pen. raportat art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) și (5) din C.pr.pen., cu aplicarea art. 1357 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, și a obligat pe inculpata S.B., să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 4.142.125 lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate conform legislației fiscale, începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal.
- a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată împotriva inculpaților S.C. și S.C..
- în baza dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. c)) din C.pr.pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C.pr.pen., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța din data de 04.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, emisă în dosarul nr. 35/P/2012, asupra cotei de 1/2 din imobilul casă de locuit, în suprafață de 162,00 mp, aparținând inculpatei S.B., situat în (...), pe care le deține împreună cu soțul său S.C., bun ce nu figurează intabulat la OCPI, până la concurența sumei de 4.142.125 lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate conform legislației fiscale, începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal, în vederea recuperării despăgubirilor civile acordate în cauză.
- în baza dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C.pr.pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C.pr.pen., a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța din data de 04.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, emisă în dosarul nr. 35/P/2012 asupra cotei de 1/2 din imobilul casă de locuit, în suprafață de 162,00 mp, aparținând inculpatului S.C., situat în (...), pe care le deține împreună cu soția sa S.B., bun ce nu figurează intabulat la OCPI și asupra autoturismului marca (...), capacitate cilindrică 1896, anul de fabricație 2000, de culoare gri, aparținând inculpatului S.C.
- în baza dispozițiilor art. 397 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 249 alin. (5) C.pr.pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei S.B., prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în vederea recuperării despăgubirilor civile acordate în cauză, până la concurența sumei de 4.142.125 lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate conform legislației fiscale, începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal, dispoziție care este executorie potrivit art. 397 alin. (4) C.pr.pen..
- în baza dispozițiilor art. 397 alin. (3) C.pr.pen. și 25 alin. (3) C.pr.pen., a dispus desființarea parțială a declarațiilor fiscale D394 depuse de S.C. R.T. S.R.L. la organele fiscale privind achiziții fictive de bunuri efectuate de la SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, numai în partea în care se referă la aceste achiziții (D 394 aferente anului 2011, semestrele I și II- filele nr. 118-122 vol. 1 dosar urmărire penală).
După ce a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate în cauză, Tribunalul Iași a arătat împotriva sentinței se poate formula calea de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicare.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Iași a arătat că prin rechizitoriul emis la data de 16 decembrie 2015 în dosarul nr. 35/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21 decembrie 2015, sub nr. 8638/99/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
1. S.B., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-„refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație”, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., constând, în esență, în aceea că: fiind legal somată de către Garda Financiară – Secția Județeană Iași și luând cunoștință despre acest fapt la data de 20.01.2012, în calitate de administrator al SC R.T. SRL Lunca Cetățuii, com. Ciurea, jud. Iași, a refuzat în mod nejustificat să prezinte, în termenul maxim de 15 zile prevăzut de lege, Gărzii Financiare – Secția Județeană Iași documentele legale ale societății, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale;
„ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., constând, în linii mari, în aceea că: prin cesionarea părților sociale, schimbarea sediului social și a administratorului societății, în perioada 20 – 25.01.2012, în calitate de administrator al SC R.T. SRL Lunca Cetățuii, com. Ciurea, jud. Iași, a ascuns actele contabile ale SC R.T. SRL, urmărind ca organele fiscale să ajungă în imposibilitatea verificării acestor documente, scopul urmărit de către inculpata S.B. fiind acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale;
„evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., constând în esență, în aceea că: în perioada 2010 – 2012, a coordonat, în calitate de reprezentant legal (administrator) al SC R.T. SRL, și a desfășurat, în numele SC R.T. SRL, împreună cu inculpații S.C. și S.C., activități comerciale producătoare de venituri, concomitent cu depunerea la organul fiscal teritorial a declarației fiscale 394 care nu corespunde realității din punctul de vedere al sumelor și furnizorilor declarați, în sensul că societățile comerciale SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, ce figurează ca furnizori în declarația 394 pentru anul 2011, nu au livrat în realitate marfă către SC R.T. SRL, cu excepția SC D.M. SRL care a livrat marfă însă nu în cantitatea specificată în această declarație, prin aceasta creându-se aparența unor operațiuni comerciale care în fapt nu au existat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 4.468.097,03 lei, din care TVA în sumă de 2.680.529,51 lei și impozit pe profit în sumă de 1.787.567,52 lei;
-„spălare a banilor”, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen., constând, în linii mari, în aceea că: în perioada 29.03.2011 – 26.01.2012, acționând în calitate de administrator al SC R.T. SRL, a disimulat adevărata natură a circulației sumei de 5.286.993 lei, aferente unui număr de 74 de operațiuni de retragere de numerar din contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank, prin: semnarea unor borderouri de achiziție conținând date nereale privind identitatea persoanelor cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase, prin transmiterea acestor borderouri pentru a fi depuse la bancă și prin împuternicirea numitului S.C. în vederea depunerii la bancă a borderourilor conținând mențiuni nereale și a retragerii de către acesta a sumelor de bani din contul societății, determinând, astfel, retragerea sumei de 5.207.323 lei (72 de operațiuni) și prin retragerea, în nume personal, prin două operațiuni (din datele de 09.01.2012 și 26.01.2012), a sumei de 79.670 lei din contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank, completând formularele de retragere numerar în care a specificat motivul retragerii, în realitate sumele de bani retrase din cont nefiind plătite (nefiind posibilă efectuarea de plăți către persoane inexistente), ci însușite de aceasta, în condițiile în care inculpata cunoștea faptul că din suma retrasă, suma de 4.468.097,03 lei provine din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
2. S.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-„evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., constând, în esență, în aceea că: în perioada 2010 – 2012, acționând ca un administrator în fapt al SC R.T. SRL (împuternicit să desfășoare operațiuni pe cont și asumându-și încheierea de acte și operațiuni în numele societății), a desfășurat, în numele SC R.T. SRL, împreună cu inculpații S.B. (administrator statutar al societății) și S.C., activități comerciale producătoare de venituri, concomitent cu depunerea la organul fiscal teritorial a declarațiilor fiscale 390 și 394 care nu corespund realității din punctul de vedere al sumelor și furnizorilor declarați, prin aceasta creând aparența unor operațiuni care în fapt nu au existat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 4.468.097,03 lei, din care TVA în sumă de 2.680.529,51 lei și impozit pe profit în sumă de 1.787.567,52 lei;
-„spălare a banilor”, faptă prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen. 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen., constând, în linii mari, în aceea că: în datele de 29.03.2011, 30.03.2011, 05.04.2011 (2 operațiuni), 06.04.2011 (2 operațiuni), 11.04.2011, 13.04.2011, 19.04.2011, 22.04.2011, 02.05.2011, 04.05.2011, 05.05.2011, 18.05.2011, 02.06.2011, 10.06.2011, 11.06.2011, 22.06.2011, 29.06.2011, 30.06.2011, 05.07.2011, 08.07.2011, 26.07.2011, 11.08.2011, 22.08.2011, 23.08.2011, 02.09.2011 (2 operațiuni), 04.09.2011, 15.09.2011, 06.09.2011, 12.09.2011 (2 operațiuni), 14.09.2011 (2 operațiuni), 15.09.2011 (2 operațiuni), 26.09.2011, 29.09.2011, 01.10.2011, 04.10.2011 (2 operațiuni), 08.10.2011, 11.10.2011, 19.10.2011, 25.10.2011, 26.10.2011, 30.10.2011, 02.11.2011, 03.11.2011 (2 operațiuni), 04.11.2011, 07.11.2011, 08.11.2011, 10.11.2011, 11.11.2011, 17.11.2011, 18.11.2011, 22.11.2011, (2 operațiuni), 25.11.2011, 02.12.2011, 08.12.2011 (2 operațiuni), 09.12.2011, 12.12.2011, 19.12.2011, 21.12.2011, 07.01.2012, 12.01.2012, 14.01.2012 și 20.01.2012, acționând în calitate de reprezentant al SC R.T. SRL, a disimulat adevărata natură a circulației sumei de 5.207.323 lei, aferente unui număr de 72 de operațiuni de retragere de numerar din contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank, prin: preluarea de la administratorul societății, S.B., în vederea depunerii la bancă, a unor borderouri de achiziție conținând date nereale privind identitatea persoanelor cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase; completarea și depunerea la bancă a formularelor de retragere numerar, declarând în cuprinsul acestora, în mod necorepunzător adevărului, faptul că sumele sunt destinate achiziției de mărfuri conform borderourilor; întocmirea, completarea și depunerea la bancă de declarații referitoare la beneficiarul real al sumelor retrase și la scopul efectuării plăților; retragerea, în nume personal, prin 72 de operațiuni (enumerate mai sus), a sumei de 5.207.323 lei din contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank, în realitate sumele de bani retrase din cont nefiind plătite (nefiind posibilă efectuarea de plăți către persoane inexistente), ci însușite de acesta, în condițiile în care inculpatul S.C. cunoștea faptul că din suma retrasă, suma de 4.468.097,03 lei provine din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
3. S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de „evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., constând în esență, în aceea că: în perioada 2010 – 2012, acționând în calitate de reprezentant al SC R.T. SRL (împuternicit să desfășoare operațiuni pe cont și asumându-și încheierea de acte și operațiuni în numele societății, ca un administrator de fapt), a desfășurat, în numele SC R.T. SRL, împreună cu inculpații S.B. (administrator statutar al societății) și S.C., activități comerciale producătoare de venituri, ce nu au fost impozitate, ca urmare a depunerii la organul fiscal teritorial a declarațiilor fiscale 390 și 394 care nu corespund realității din punctul de vedere al sumelor și furnizorilor declarați, prin aceasta creând aparența unor operațiuni care în fapt nu au existat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 4.468.097,03 lei, din care TVA în sumă de 2.680.529,51 lei și impozit pe profit în sumă de 1.787.567,52 lei.
Situația de fapt cu care a fost sesizată instanța s-a stabilit în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de control întocmit la data de 30.03.2012 de comisarii din cadrul Gărzii Financiare – Secția Județeană Iași, proces-verbal de percheziție a autoturismului cu numărul de înmatriculare GL 77 JUD, întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Galați, facturi fiscale emise de SC R.T. SRL și situație furnizori – facturi și plăți, înscrisuri atașate la declarațiile martorilor, fișa sintetică totală emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași la data de 04.01.2012, adresa nr. 221671/03.12.2015 a ANAF – DGRFP Iași, din care rezultă că în perioada 2010 – 2012 inculpații S.B. și S.C. nu figurează cu venituri declarate, iar inculpatul S.C. figurează cu un venit net de 7.238 lei, notă de constatare întocmite de specialistul în domeniul financiar-fiscal din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, raport de constatare întocmite de specialistul în domeniul financiar-fiscal din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, dosarul juridic al SC R.T. SRL, pus la dispoziție de Raiffeisen Bank, extras al operațiunilor pe contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank, din perioada 2010 – 2012, documente justificative pentru 289 de tranzacții, înscrisuri privind SC R.T. SRL, comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, proces-verbal de verificare în baza de date privind evidența populației, din care rezultă necorelarea datelor de identitate înscrise în borderourile de achiziții folosite la bancă de către inculpații S.B. și S.C., înscrisuri predate de Societatea Profesională Notarială „P.T. și F.B.D.”, declarațiile martorilor B.C.V., S.V.S., I.V., D.V., F.B.D..
În cursul urmăririi penale, cu adresa din data de 14.12.2015, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 4.448.379 lei (fila 457, vol. 1 dosar urmărire penală).
La data de 15.01.2016, a fost înaintată la dosarul cauzei adresa nr. 369/11.01.2016, din care rezultă că Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași se constituie partea civilă în cauză, împotriva inculpaților, pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat, cu suma de 4.468.097,03 lei și cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la data achitării integrale a prejudiciului (fila nr. 158 vol. I dosar nr. 8638/99/2015).
Ulterior sesizării instanței, prin încheierea din data de 18 februarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal nr. 8638/99/2015/a1 al Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin încheierea nr. 28/CCP din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel Iași, au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile invocate de inculpații S.C. și S.C., în procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. 35/P/2012 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și s-a dispus începerea judecății.
Cauza a parcurs etapa judecății în primă instanța, fiind pronunțată sentința penală nr. 391 din data de 19 aprilie 2018 a Tribunalului Iași.
Sub aspectul probelor ce au fost administrate în primul ciclu procesual, la judecata în primă instanță, la solicitarea inculpaților, care au optat pentru judecarea cauzei în procedura de drept comun, nerecunoscând învinuirea, au fost reaudiați în ședință publică, martorii din lucrările dosarului de urmărire penală, B.C.V., S.V.S., I.V., F.B.D. și D.V. și a fost întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 20- 87 vol. II dosar nr. 8638/99/2015).
Au fost admise obiecțiunile formulate de către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași la raportul de expertiză contabilă judiciară iar la dosarul cauzei a fost înaintat răspunsul expertului contabil la obiecțiunile formulate (filele 113-114 vol. II dosar instanță).
A fost respinsă, ca nefiind utilă cauzei, cererea inculpatei S.B. de efectuare a unei expertize grafoscopice, cu privire la semnătura efectuată pe confirmarea de primire a somației seria IS nr. 307096/17.01.2012, emisă de Garda Financiară și destinată inculpatei.
Prin decizia penală nr. 428 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Iași a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași, inculpații-apelanți S.B., S.C. și S.C. și partea civilă apelantă ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței penale nr. 391 din 19 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalului Iași, desființând-o în tot și trimițând cauza primei instanțe spre rejudecare.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a constatat că prima instanță nu s-a pronunțat prin minută asupra pretențiilor formulate împotriva inculpaților S.C. și S.C., admițând acțiunea doar în contradictoriu cu inculpata S.B..
De asemenea, s-a reținut că argumentele pe care prima instanță și-a fundamentat soluția pronunțată, sunt vădit contradictorii și eliptice. Astfel, s-a arătat că în analiza laturii penale, Tribunalul a stabilit un prejudiciu de 4.468.097,03 lei, cuantum indicat în actul de sesizare și în cererea de constituire ca parte civilă, însă la momentul soluționării laturii civile, fără a reține o altă situație de fapt decât cea prezentată în rechizitoriu, instanța de fond a apreciat că prejudiciul cauzat este de 4.142.125 lei, astfel cum a fost stabilit în expertiza judiciară, iar prima instanță nu a oferit nicio explicație pentru care și-a însușit argumentele expuse în expertiza contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care anterior, cu prilejul soluționării laturii penale, își însușise argumentele parchetului în soluționarea laturii penale.
În acest context, s-a arătat că în mod cert inculpaților, dar și părții civile, le-a fost produsă o vătămare care nu a putut fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii instanței de fond nu doar prin lipsa unei analize efective a probelor care să se regăsească în cuprinsul hotărârii, ci și prin faptul că instanța nu a răspuns tuturor criticilor formulate de părți în cauză și care privesc inclusiv aspecte legate de cuantumul prejudiciului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 11 iunie 2019, sub nr. 8638/99/2015*. Ca urmare a reluării primului ciclu procesual, a fost reluată cercetarea judecătorească, sens în care s-a dispus reaudierea martorilor din lucrările dosarului de urmărire penală, în vederea respectării principiului administrării nemijlocite a probelor de către judecătorul care pronunță o soluție pe fondul acuzației penale.
În luna martie 2021, a intervenit modificarea componenței completului de judecată, dispunându-se administrarea nemijlocită a probei testimoniale constând în audierea martorilor din lucrările dosarului de urmărire penală în fața completului de judecată nou învestit.
La termenul de judecată din data de 08.11.2021, au fost avut loc dezbaterile pe fondul cauzei iar prin încheierea din data de 30.08.2022, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se pune în discuția părților, printre altele, prescripția răspunderii penale invocată de inculpata S.B., prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022.
Ulterior repunerii cauzei pe rol, au intervenit modificări succesive ale componenței completului de judecată iar la data 09.04.2024, cauza a fost re-repartizată completului de judecată D 01C.
Prin încheierea din data de 14.05.2024, constatând că se impune administrarea nemijlocită a probelor în procesul penal, Tribunalul a admis cererea inculpaților de reaudiere a martorilor din lucrările dosarului de urmărire penală.
Au fost reaudiați astfel, în ședință publică, martorii D.V. (fila 69 vol. III dosar nr. 8638/99/2015*), F.B.D. (fila 96 vol. III dosar nr. 8638/99/2015*), I.V. (fila 98 dosar nr. 8638/99/2015*), B.C.V. (fila 100 vol. III dosar nr. 8638/99/2015*) și Stoicescu Vasile-Stelu (fila 11 vol. III dosar nr. 8638/99/2015*).
La termenul de judecată din data de 12.11.2024, au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei penale, în cadrul cărora au fost formulate concluzii inclusiv în ceea ce privește legea penală mai favorabilă inculpaților și cauza de încetare a procesului penal privind prescripția răspunderii penale a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în cauză în cursul urmăririi penale, prin încheierea din 10.06.2024, în baza dispozițiilor art. 250² din C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii a sechestrului luată prin ordonanța din data de 04.12.2015 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților S.B., S.C. și S.C. până la concurența sumei de 4.468.097,03 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, ținând seama de mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, instanța a reținut că în fapt, din analiza și evaluarea coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă că SC R.T. SRL a fost înființată în data de 10.03.2010, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Iași sub numărul (...), având CUI nr. (...), cu obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor și sediul social declarat în satul (...), județul Iași.
Asociat unic al societății și administrator, atât în drept cât și în fapt, de la înființare până la data de 25.01.2012, a fost inculpata S.B..
La data de 18.01.2012 a fost transmisă, de către Garda Financiară Iași, somația seria IS nr. 307096/17.01.2012 (fila 47 vol. 1 dosar urmărire penală), prin care administratorul SC R.T. SRL conform bazei de date a ONRC la acea dată, inculpata S.B., a fost invitată să prezinte evidența financiar-contabilă a SC R.T. SRL Lunca Cetățuii în data de 24.01.2012.
În concret, inculpatei S.B., în calitate de administrator al societății, i s-a pus în vedere să se prezinte la data de 24.01.2012 la sediul Gărzii Financiare Iași, în vederea efectuării controlului, cu următoarele documente: registrul unic de control, dosarul și ștampila societății, evidența financiar-contabilă aferentă perioadei 2010 – 2012 (la zi), declarațiile fiscale 100, 390 și 394, deconturile de TVA (declarația 300), fișele parteneri (furnizori-clienți) și extrasele de cont bancar.
Somația a fost emisă în contextul existenței unor suspiciuni privind realitatea și legalitatea operațiunilor comerciale dintre SC R.T. SRL și SC D.M. SRL, comisarii Gărzii Financiare Iași întocmind autosesizarea nr. 120120/16.01.2012. În conținutul somației este cuprinsă mențiunea că, în caz de neprezentare a inculpatei, va fi sesizat parchetul competent, în vederea declanșării cercetărilor, aducându-se, de asemenea, la cunoștință conținutul infracțiunii ce poate fi reținută în caz de neprezentare.
Somația seria IS nr. 307096/17.01.2012, transmisă prin poștă, destinată inculpatei S.B., în calitatea de administrator al SC R.T. SRL a fost primită, conform mențiunilor olografe de către „administrator”, potrivit confirmării de primire, la data de 20.01.2012.
Cu toate acestea, la data de 24.01.2012, inculpata S.B. nu a prezentat evidența financiar-contabilă solicitată.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, la data de 20.01.2012, inculpata S.B. a depus la Administrația Finanțelor Publice Comunală Răducăneni, documentația pentru schimbarea sediului social al SC R.T. SRL, inclusiv contractul de comodat încheiat la data de 11.01.2012 (fila 82, vol. 1 dosar urmărire penală).
La data de 23.01.2012 (fila 53, vol. 1 dosar urmărire penală), prin cererea de mențiuni nr. 3108, inculpata S.B. a solicitat Oficiului Registrului Comerțului Iași retragerea sa din calitatea de administrator, cooptarea de noi asociați, în persoana numiților P.F.S. și C.C., majorarea capitalului societății, numirea unui nou administrator, în persoana numitului P.F.S. și schimbarea sediului social al SC R.T. SRL din satul (...), conform contractului de comodat încheiat la data de 11.01.2012 între numita D.V., în calitate de comodant și SC R.T. SRL, reprezentată de P.F.Ș., în calitate de comodatar (fila 340 vol. 1 dosar urmărire penală). Conform declarației - tip model 3 nr. 3108/23.01.2012, S.B. a specificat că la noul sediu se vor desfășura activități proprii de birou pentru societate.
În data de 25.01.2012, prin cererea de mențiuni nr. 3633, inculpata S.B. a solicitat Oficiului Registrului Comerțului Iași retragerea sa din calitatea de asociat unic și cesiunea părților sociale deținute către numiții P.F.S. și C.C.. Astfel, din data de 25.01.2012, societatea are ca asociați pe P.F.S. (45% din părțile sociale) și C.C. (55% din părțile sociale).
Drept urmare, cu toate că a luat cunoștință, la data de 20.01.2012, de somație și de sancțiunea penală de care era pasibilă în cazul nerespectării obligației legale, administratorul societății, inculpata S.B. a continuat procedura de cesiune a părților sociale (schimbarea asociaților), schimbarea administratorului și a sediului social al SC R.T. SRL, astfel că la data de 25.01.2012, noul act constitutiv al societății atesta aceste modificări, SC R.T. SRL având ca asociați pe C.C. (părți sociale în proporție de 55% din capitalul social) și P.F.S. (părți sociale în proporție de 45% din capitalul social), iar ca administrator pe cel de al doilea asociat.
Inculpata S.B. nu a prezentat evidența financiar-contabilă solicitată de organele de control, nici până la data de 24.01.2012, nici ulterior. Acesta s-a prezentat totuși în data de 07.02.2012, la sediul Gărzii Financiare Iași, rezultând așadar că avea cunoștință de conținutul somației și de obligația de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare cu evidența financiar-contabilă, prilej cu care a declarat, conform notei explicative (fila 28 vol. 1 dosar urmărire penală), că a fost administrator la SC R.T. SRL până în luna noiembrie 2011 (aspect fals, având în vedere că așa cum s-a arătat în cele de mai sus aceasta a îndeplinit funcția până la data de 25.01.2012) și că nu poate prezenta evidența financiar-contabilă și ștampila societății, deoarece acestea au fost predate către Popescu Florin, actualul administrator, neputând prezenta actul prin care a fost predată evidența contabilă, urmând să îl depună ulterior la Garda Financiară.
La data de 08.02.2012, S.B. a prezentat organului de control, în copie, un proces-verbal întocmit sub semnătură privată, la data de 25.01.2012 (fila 32 vol. 1 dosar urmărire penală), din care rezultă că a predat numitului C.C. ștampila societății, statutul societății, actele contabile de la înființarea societății, chitanțierele, facturierele și avizierele, toată arhiva societății de la înființare, inclusiv Hotărârea AGA a SC R.T. SRL din 25.01.2012, prin care se menționa retragerea din societate a inculpatei S.B. și preluarea părților sociale de către P.F.S. și C.C..
În vederea verificării realității datelor din documentele prezentate, în data de 20.03.2012, comisarii Gărzii Financiare Iași s-au deplasat la adresa declarată a numitului P.F.S., noul administrator al SC R.T. SRL, situată în municipiul (...), pentru afișarea somației seria IS nr. 307336/ 20.03.2012, prin care acesta era invitat în ziua de 21.03.2012 să prezinte evidența financiar-contabilă a societății. Conform verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiar, numitul P.F.S. nu a locuit efectiv niciodată la adresa declarată. Proprietarul apartamentului din blocul (...), numitul G.C., a declarat că în urmă cu 5-6 ani, numitul P.F.S. dormea în subsolul tehnic al blocului. Dorind să-l ajute cu angajarea, i-a făcut reședința la adresa de domiciliu, pentru o perioadă de o lună.
În ceea ce privește noul sediul social al SC R.T. SRL, din satul (...), acesta a fost declarat în mod fictiv având în vedere că societatea nu a funcționat la această adresă iar cu privire la documentele în baza cărora a fost înscris noul sediu în evidențele O.R.C. Iași, există suspiciuni serioase privind legalitatea acestora.
În acest sens, conform adresei nr. 1177/26.03.2012 emisă de Primăria Comunei Ciortești (fila 73, vol. 1 dosar urmărire penală), SC R.T. SRL nu a depus la Compartimentul Impozite și taxe declarații de impunere, iar în perioada 2010-2012 această firmă nu a desfășurat activitate comercială pe raza comunei.

Deopotrivă, cu prilejul audierii, martora D.V., proprietarul imobilului (filele 347-353 vol. 1 dosar urmărire penală) a declarat că în perioada 2010 – 28.03.2012, în imobilul din (...), nu a funcționat societatea R.T. SRL și nu a locuit nicio persoană, și, în aceeași perioadă, nu a semnat nici un contract de comodat cu privire la imobilul situat în sat (...).

Fiindu-i prezentată copia contractului de comodat, martora a declarat faptul că semnătura ce apare în dreptul comodantului de pe contractul încheiat în data de 11.01.2012 între aceasta și SC R.T. SRL (filele 62-63 vol. 1 dosar urmărire penală), pentru darea în folosință gratuită a imobilului situat în sat (...), comuna Ciorești, str. Viilor nr. 5, camera 4, legalizat prin încheierea nr. 283 din 13.01.2012, la Biroul Notarilor Publici Asociați B.D.F. și P.M.P.T. și depus la O.R.C. Iași, nu-i aparține iar schița imobilului depusa la O.R.C. Iași (fila 66 vol. 1 dosar urmărire penală) nu este reală, imobilul din sat (...) neavând patru camere, ci două.

Contractul de comodat prezentat personal de inculpata S.B. atât la ANAF – AFP Răducăneni, cât și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași conține o mențiune necorespunzătoare adevărului cu privire la reprezentantul societății la data specificată pe contract (11.01.2012), cât și la data prezentării la notarul public (13.01.2012), dată la care societatea nu putea fi reprezentată de P.F.Ș. (persoană neidentificată prin alte date de stare civilă), persoană diferită de numitul P.F.S., care a dobândit calitatea de asociat la SC R.T. SRL ulterior datei de 11.01.2012, respectiv în data de 25.01.2012.

Cu privire la împrejurările în care a fost legalizat contractul de comodat, martorul F.B.D. (filele 354-357 vol. 1 dosar urmărire penală) a relatat faptul că la data de 13.01.2012, s-a prezentat la biroul notarial un bărbat care i-a solicitat să legalizeze o copie după un înscris sub semnătură privată. Acesta a completat cererea de legalizare a înscrisului în nume propriu. Numele solicitantului a fost scris de respectivul bărbat, pe nume G.F.. Acesta din urmă a solicitat eliberarea unei chitanțe pe numele D.V.. Martorul a mai precizat faptul că în procedura legalizării nu se identifică solicitantul și nu i se reține o copie a actului de identitate iar conform procedurii notariale nu era necesară prezența persoanelor menționate în contractul de comodat.

Deși demersurile în vederea schimbării sediului social al SC R.T. SRL au fost inițiate anterior datei la care inculpata a primit somația (cel mai probabil în perioada 13.01.2012 – 16.01.2012), aceste demersuri nu erau finalizate la momentul primirii somației (20.01.2012), astfel încât obligația de conformare la somația organului fiscal îi incumba inculpatei, în calitate de administrator statutar.
Societatea nu a funcționat la noul sediu declarat, noul administrator P.F.S. nu a fost identificat, fiind o persoană fără adăpost, iar documentelor societății (evidența finaciar-contabilă) nu au putut fi identificate pe parcursul procesului penal, ca urmare a demersurilor inculpatei S.B..
Inculpata s-a ocupat personal de efectuarea mențiunilor la Oficiul Registrul Comerțului privind cesionarea părților sociale, schimbarea sediului social (în baza unor acte conținând mențiuni nereale cu privire la spațiul în care urma să funcționeze ulterior societatea) și a administratorului societății și, de asemenea, a depus personal la Administrația Finanțelor Publice Comunală Răducăneni, documentația pentru schimbarea sediului social. Acesta s-a ocupat așasar de numirea, în calitate de asociați și respectiv administrator a unor persoane care au domicilii fictive sau formale, fiind greu de identificat și localizat de către organele de control fiscal și a invocat predarea evidențelor contabile ale SC R.T. SRL și a ștampilei societății către noul administrator, cu scopul evident de a ascunde documentele societății și de a împiedica verificările fiscale.
Deși aceasta a renunțat, la data de 25.01.2012, la calitatea de administrator al SC R.T. SRL, împrejurare atestată prin declarația înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului în aceeași zi (dată când modificarea actului constitutiv al societății devine opozabilă terților), cu toate acestea, la data de 26.01.2012 a retras din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank – agenția Nicolina, suma de 29.970 lei, după reținerea de către bancă a comisionului bancar din suma inițială de 30.119,85 lei, singura sumă de bani rămasă în cont, motivul retragerii, specificat pe formularul de retragere în numerar fiind „achiziții marfă cf B 28” (fila 48 vol. 3 dosar urmărire penală). Inculpata a depus, de asemenea, la bancă borderoul de achiziție nr. 28/26.01.2012 (fila 49 vol. 3 dosar urmărire penală), semnat de aceasta, înscris din care rezultă că SC R.T. SRL a achiziționat fier beton de la persoana fizică S.I. având seria cărții de identitate (...), ce corespunde, în realitate, unei persoane cu numele A.M..
Sub aspectul achizițiilor declarate de SC R.T. SRL, în perioada de referință, potrivit Declarațiilor D394, aferente semestrelor I și II 2011 (filele 118 și 123 vol. 1 dosar urmărire penală), acestea sunt în cuantum total de 15.667.040 lei (din care suma de 12.634,713 lei reprezintă bază impozabilă și suma de 3.032,327 lei TVA), din acestea fiind făcute plăți doar către doi furnizori, SC D.M. SRL și SC T.G. SRL, cu privire la care în mod just expertul contabil a apreciat că aceste plăți reprezintă o incertitudine, atât timp cât nu există o evidență financiar-contabilă și nici documente justificative, respectiv facturile de achiziție de marfă.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, SC R.T. SRL a declarat cheltuieli cu achiziția mărfurilor și un TVA deductibil, în timp ce furnizorii săi SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, nu au declarat livrările de marfă aferente, respectiv venituri din vânzarea mărfurilor și nici nu au colectat TVA-ul aferent, existând neconcordanțe în ceea ce privește declarațiile D 394 sem. I și II, în cunatum total de 12.840.586 lei, din care suma de 10.355.311 lei bază impozabilă și suma de 2.485.275 lei TVA.
Societatea nu deține documente justificative în cauză, nu a efectuat plăți către furnizori decât în mică măsură (cu excepțiile anterior indicate) și nu a prezentat evidența contabilă aferentă înregistrării activității economice desfășurată, rezultând un caracter fictiv al operațiunilor comerciale de achiziție declarate. În aceste circumstanțe, cheltuielile cu marfa și TVA-ul aferent nu au caracter deductibil, SC R.T. SRL beneficiind nelegal de diminuarea profitului impozabil prin declararea unor cheltuieli nereale.
Sub aspectul prejudiciului cauzat în cauză, instanța își însușește concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară (filele 65-87 vol. II dosar nr. 8638/99/2025), în sensul că, urmare a declarării unor achiziții fictive de la pretinșii furnizori mai sus menționați, a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 4.142.125 lei (echivalentul a 945.885 euro la cursul de 4,3791 lei din data de 30.03.2012), din care suma de 2.485.275 lei reprezintă TVA (10.355.311 x24%) și suma de 1.656.850 lei reprezintă impozit pe profit (10.355.311 x16%).
Prejudiciul astfel determinat, a fost stabilit prin raportare la acuzația în concret adusă inculpaților (expusă la secțiunea în fapt la filele 21-22 din rechizitoriu unde este prezentată situația de fapt pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005), ce vizează în concret (astfel cum se arată în mod explicit în actul de acuzare la fila nr. 22, paragrafele nr. 2 și 3), depunerea la organul fiscal teritorial competent a declarației fiscale D394 care nu corespunde realității, în sensul că furnizorii declarați SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, nu au livrat în realitate marfă către SC R.T. SRL, cu excepția SC D.M. SRL care a livrat marfă însă nu în cantitatea specificată în această declarație, prin aceasta creându-se aparența unor operațiuni comerciale care în fapt nu au existat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului de stat.
Cu toate că la încadrarea în drept, a infracțiunilor de evaziune fiscală, s-a aratat că „inculpata S.B., S.C. și S.C. au desfășurat împreună activități comerciale producătoare de venituri”, în concret în cuprinsul actului de sesizare, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 se face referire doar la achizițiile de pe teritoriul național ale acestei societăți, ale căror date nu corespund din punct de vedere al sumelor și al furnizorilor declarați. Instanța a arătat că nicăieri în rechizitoriu nu se precizează care sunt „activitățile comerciale producătoare de venituri”, în ce au constat în concret și dacă, în afara achizițiilor fictive declarate la organul fiscal competent prin D 391 semestrele I și II, societatea a desfășurat și alte operațiuni comerciale cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Instanța a arătat că în primul rând, trebuie avut în vedere că situația premiză a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, așa cum este redată în rechizitoriu, este aceea a declarării unor achiziții fictive de la societățile pretins furnizoare mai sus menționate, astfel că modul de calcul al prejudiciului trebuie să se raporteze la această situație. În al doilea rând, Tribunalul este de părere că procurorul nu a argumentat suficient motivul pentru care valoarea încasărilor de la persoane juridice din perioada 2010-2012 este acel element cel mai apropiat situației de fapt fiscale (care a fost avut în vedere la întocmirea raportului de specialitate de către specialistul parchetului prin care a fost stabilit prejudiciul), în condițiile în care nu a fost efectuată nicio cercetare privind realitatea operațiunilor economice ce au generat încasări prin contul bancar al societății.
În opinia instanței, modul de calcul al prejudiciului efectuat de către procuror, prin luarea în considerare a încasărilor primite de societate (pentru presupuse livrări de marfă către furnizori care nici măcar nu au fost individualizați în rechizitoriu și cu privire la care nu s-a cercetat realitatea operațiunilor comerciale) și evidențiate în extrasele de cont existente la dosarul cauzei, nu are la bază acuzația concretă adusă inculpaților și nu are o justificare legală solidă. În acest context, instanța va aprecia va fiind relevante și justificate concluziile expertului contabil expuse în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza judecății, la care va achiesa pe deplin.
Cu referire la inculpații S.C. și S.C., s-a arătat că astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpata S.B. a împuternicit pe inculpatul S.C. (cumnat) și pe inculpatul S.C. (soț) să efectueze operațiuni pe contul societății. Astfel, prin hotărârea asociatului unic din data 28.07.2010, inculpata S.B. l-a împuternicit cu puteri depline pe inculpatul S.C., ca în numele său și pentru ea, să preia extrase de cont ale societății, să depună documente bancare, să retragă documente bancare și să efectueze retrageri de numerar (fila 189 vol. 3 dosar urmărire penală). O astfel de împuternicire a fost dată, în aceleași limite, prin hotărârea din 13.03.2011, și inculpatului S.C. (fila 92 vol. 3 dosar urmărire penală).

Astfel, s-a arătat că atât inculpata S.B. cât și inculpații S.C. și S.C. au retras, în mai multe ocazii, sume de bani din contul societății.

Din documentele puse la dispoziție de către RAIFFEISEN BANK, instanța a arătat că astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmării penale, care se coroborează, sub acest aspect, în mare parte cu datele din raportul de constatare întocmit de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași (filele 34-105 vol. 3 dosar de urmărire penală – cu mențiunea că în cuprinsul raportului au fost omise încasările de 80.000 lei din 02.12.2011, 10.000 lei din 23.12.2011 și 10.000 lei din 16.01.2012) rezultă că în perioada 27.04.2010-26.01.2012, SC R.T. SRL a încasat prin cont de la diferite societăți comerciale suma de 13.952.826,50 lei, sume presupus provenite de la diverși agenți economici (societăți comerciale) care ar fi achiziționat mărfuri de la SC R.T. și pe care le-au plătit în contul SC R.T. SRL prin ordine de plată interbancare.

De asemenea, instanța a arătat că în aceeași perioadă, din contul SC R.T. SRL au fost retrase, de către inculpații S.B., S.C. și S.C., toate sumele de bani cu care a fost alimentat contul societății, cu excepția sumei de 694.824,34 lei, care a fost achitată prin ordin de plată interbancar, în contul S.C.D.M. S.R.L (suma totală de 531.824,34 lei, conform plăților efectuate în 11.07.2011, 14.07.2011, 25.07.2011, 29.07.2011 și 08.08.2011) și în contul T.G. SRL (suma de 163.000 lei, plată efectuată în data de 12.12.2011) Astfel, suma de 13.193.093, 37 lei a fost retrasă în numerar de către cei trei inculpați S.B., S.C. și S.C.. Astfel cum în mod just a observat expertul contabil, diferența din suma stabilită de acesta și de către specialistul din cadrul parchetului, provine din dublarea, din eroare a unor sume, în cuprinsul raportului de constatare, mai exact suma de 21.890,00 lei (la pozițiile 216 și 217 ale anexei nr. 6 a raportului specialistului, în condițiile în care această suma a fost deja consemnată la poziția 215) și suma de 40.000 lei (la pozițiile 67 și 68 ale anexei nr. 6 a raportului specialistului, în condițiile în care această sumă a fost deja consemnată la poziția 66 ).

După cum rezultă din mențiunile efectuate (unele dintre ele olograf) în cuprinsul documentelor bancare puse la dispoziție de Raiffeisen Bank instanța a arătat că rezultă că, în vederea retragerii sumelor de bani, inculpații S.C. și S.C. (în calitate de reprezentanți ai societății și împuterniciți pe contul acestei societăți) au întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-au depus la Raiffeisen Bank, potrivit cărora că și-au asumat faptul că sumele de vor fi ridicate reprezintă plata drepturilor cuvenite persoanelor fizice de la care achiziționează marfă și că vor pune la dispoziție documentele justificative care se află în sediul firmei.

Instanța a făcut expunerea a unui număr de 182 operațiuni de retragere numerar pentru care banca a pus la dispoziție documente (declarații pe proprie răspundere ale reprezentanților R.T. SRL, borderouri de achiziție, formulare de retragere numerar – f. 367 – 443 vol. 3 dosar urmărire penală, vol. 4 dosar urmărire penală).

Instanța a mai arătat că astfel cum reiese din procesul-verbal încheiat de către ofițerul de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (filele 324- 332 vol. 1 dosar de urmărire penală), în urma analizei borderourilor de achiziție întocmite și depuse la Raiffeisen Bank de către reprezentanții SC R.T. SRL, a rezultat faptul că în 68 de borderouri de achiziție sunt specificate persoane fizice care ar fi livrat mărfuri către SC R.T. SRL și cărora le-au fost atribuite serii și numere ale unor acte de identitate aparținând altor persoane. Astfel, cele 68 de borderouri de achiziție conțin mențiuni nereale referitoare la identitatea persoanelor cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase.
Instanța a notat că inculpații S.B., S.C. și S.C. au refuzat să dea declarații în fața organului de urmărire penală și la judecata în fața primei instanțe, în primul ciclu procesual, dar aceștia au fost de acord să dea declarați în fața instanței de apel, la data de 11.03.2019 (filele 124 -133 vol. I dosar Curtea de Apel Iași), sens în care a redat în esență declarațiile acestora.
De asemenea, s-a arătat că la rejudecarea cauzei, în ședința din data de 05.10.2021, inculpata S.B. a dat declarație în fața instanței de judecată (f. 77-78 vol. II dosar 8638/RJ/99/2015*) prin care, în esență, și-a menținut declarațiile date în fața instanței de apel. Suplimentar, cu privire la operațiunile comerciale desfășurate de societate, inculpata a precizat că nu-și aduce aminte dacă a desfășurat relații comerciale cu societățile indicate în rechizitoriu. Contrar celor declarate anterior, de această dată, inculpata a precizat că nu-și aduce aminte dacă Garda Financiară i-a trimis vreo somație pentru prezentarea de înscrisuri.
Inclusiv inculpații S.C. și S.C. au fost de acord să dea declarații, după dispunerea rejudecării cauzei, rezultând, din cuprinsul declarațiilor date în ședința din data de 11.10.2021, aceleași aspecte anterior declarate.
Față de aspectele de fapt mai sus reținute, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății, instanța a reținut ca fiind dovedită, mai presus de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea de către inculpata S.B. a infracțiunilor de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.. Faptele mai sus menționate imputate acesteia există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpata S.B. cu vinovăția cerută de lege, neexistând vreo împrejurare care să impună achitarea acestuia, conform solicitării apărării inculpatei. Însă, după cum se va arăta în cele de mai sus, după prezentarea încadrărilor juridice și a elementelor constitutive ale infracțiunilor, cu referire la aceste infracțiuni este incidentă cauza de încetare a procesului penal privind prescripția răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatei S.B., care, fiind legal somată de către Garda Financiară – Secția Județeană Iași și luând cunoștință despre acest fapt la data de 20.01.2012, în calitate de administrator al SC R.T. SRL, a refuzat în mod nejustificat să prezinte, în termenul maxim de 15 zile prevăzut de lege, Gărzii Financiare – Secția Județeană Iași documentele legale ale societății, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație”, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Elementul material al infracțiunii constă în refuzul nejustificat al inculpatei S.B. de a prezenta înscrisurile solicitate, cu relevanță asupra situației fiscale a societății pe care o administra, necesare organului fiscal pentru realizarea procedurii fiscale demarate, inculpata având gestiunea efectivă a acestora la data primirii somației (fiind irelevantă așadar împrejurarea că în interiorul termenului de 15 zile a operat cesiunea părților sociale și schimbarea administratorului) și acționând astfel cu scopul împiedicării verificărilor fiscale, al împiedicării stabilirii stării de fapt fiscale.
Inculpata S.B., în calitate de administrator de fapt și de drept al SC R.T. SRL, avea potrivit dispozițiilor legale – art. 10 din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data faptelor), obligația de a prezenta organelor competente înscrisurile deținute, ce priveau situația fiscală a societății. Acesta a primit efectiv somația, pe care a semnat-o, luând la cunoștință de obligația prezentării, în condițiile în care, deși nu s-a prezentat în termenul de 15 zile, s-a prezentat ulterior, fără înscrisurile solicitate, invocând predarea acestora către noul administrator, aspecte ce nu pot constitui o cauză obiectivă de împiedicare a prezentării documentelor legale. Chiar dacă inculpata a precizat faptul că nu știe să scrie și să citească, această împrejurare, chiar și adevărată, nu este suficientă pentru a invoca necunoașterea conțintului somației. Oricum, faptul prezentării sale la data de 07.02.2012, însoțit de justificările oferite organului de control, este suficient pentru a conchide în sensul că inculpata a luat la cunoștință de obligațiile din conținutul somației.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale protejate prin incriminarea infracțiunii, respectiv relațiile sociale referitoare la desfășurarea optimă a verificărilor financiare, fiscale. Raportul de cauzalitate dintre acțiunea inculpatei și urmarea imediată rezultă din probele administrate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat sub forma intenției directe, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, în condițiile în care aceasta a luat cunoștință de conținutul somației și de faptul că neîndeplinirea obligațiilor constituie infracțiune.
Fapta inculpatei S.B. care, prin cesionarea părților sociale, schimbarea sediului social și a administratorului societății, în perioada 20.01.2012– 25.01.2012, în calitate de administrator al SC R.T. SRL, a ascuns actele contabile ale SC R.T. SRL, urmărind ca organele fiscale să ajungă în imposibilitatea verificării acestor documente, scopul urmărit de către inculpată fiind acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatei care, în calitate de administrator de drept și de fapt al SC R.T. SRL, a ascuns, în „sensul fizic”, existența actelor contabile ale societății, inclusiv cele solicitate de către organele fiscale cu ocazia demarării controlului, simulând predarea acestora noului administrator al societății, persoană neidentificabilă, fără adăpost. Chiar dacă nu s-a făcut dovada că inculpata a deținut efectiv actele contabile solicitate de organele de control, aceasta nu a negat în niciun moment deținerea acestora, ci dimpotrivă a recunoscut implicit că a avut posesia acestora, în condițiile în care în fața organelor de control a invocat faptul că nu le poate prezenta întrucât le-a predat noului administrator.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale protejate prin incriminarea infracțiunii, respectiv relațiile sociale privind stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, prin evidențierea corectă a operațiunilor contribuabilului și prin arhivarea corectă a acestora evidențe. Raportul de cauzalitate dintre acțiunea inculpatei și urmarea imediată rezultă din probele administrate.
Instanța a reținut că inculpata a comis fapta cu intenție directă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar infracțiunea prezintă conținut agravat, fiind comisă în ipoteza prevăzută la art. 9 alin. (3), în care prejudiciul cauzat este mai mare de 500.000 euro (mai exact echivalentul a 945.885 euro)
De asemenea, s-a arătat că fapta inculpatei S.B. care, în calitate de administrator al SC R.T. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a evidențiat în declarațiile informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național D 394, aferente anului 2011, semestrele I și II, depuse la organele fiscale competente la data de 25.07.2011 și 25.01.2012 achiziții nereale de bunuri/servicii pretins de la SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, furnizori care nu au livrat în realitate marfă către SC R.T. SRL, cu excepția SC D.M. SRL care a livrat marfă însă nu în cantitatea specificată în această declarație, prin aceasta creându-se aparența unor operațiuni comerciale care în fapt nu au existat, fapt ce a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 4.142.125 lei, din care TVA în sumă de 2.485.275 lei și impozit pe profit în sumă de 1.656.850 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de evidențierea în documentele legale a achizițiilor nereale arătate de la presupușii furnizori mai sus menționați, operațiuni prin care s-a urmărit micșorarea în mod ilegal a obligațiilor de plată la bugetul de stat, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.
În cauză, inculpata S.B., acționând în calitate de administrator de drept și de fapt al societății SC R.T. SRL, a evidențiat în documentele legale (declarațiile fiscale) operațiuni de achiziție fictive în scopul exercitării nelegale a dreptului de deducere a TVA și al reducerii impozitul pe profit care trebuia calculat și plătit către bugetul de stat.
Instanța a reținut caracterul nereal al achizițiilor înregistrate ca fiind făcute de presupușii furnizori rezultă din existența neconcordanțelor privind declarațiile D394 ale societății SC R.T. SRL și ale presupușilor furnizori, din faptul că aceștia din urmă nu au declarat livrări către SC R.T. SRL, din faptul că inculpata nu a prezentat niciun document justificativ al presupuselor operațiuni comerciale, a împiedicat controlul organelor fiscale și a ascuns actele contabile ale societății, simulând predarea actelor contabile noului administrator, persoană neidentificabilă, fără adăpost. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatei, dovedindu-se astfel existența raportului de cauzalitate.
A apreciat instanța că inculpata a acționat în comiterea faptei cu forma de vinovăție a intenției directe, în sensul că a avut reprezentarea desfășurării întregii sale conduite, precum și a rezultatelor acesteia, urmărind, prin înregistrarea în declarațiile fiscale a unor operațiuni fictive, obținerea unor beneficii materiale.
Infracțiunea a fost săvârșită în forma agravată prevăzută la art. 9 alin. (3), având în vedere că prejudiciul cauzat este mai mare de 500.000 euro.
În privința infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților S.C. și S.C., cu titlu prealabil s-a arătat că acuzația adusă acestora nu este corelată cu acuzația adusă inculpatei S.B., cu toate că procurorul a susținut că infracțiunea de evaziune fiscală, în modalitatea reținută în sarcina inculpatei S.B. (și care vizează în concret declararea unor achiziții de bunuri fictive), a fost săvâșită împreună cu ceilați doi inculpați.
Din acest punct de vedere, instanța a apreciat că se relevă modul deficitar în care a fost formulată acuzația (sau mai exact lipsa descrierii acestei acuzații). Astfel, în capitolul privind situația de fapt, procurorul a arătat, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005: „În concret, reprezentanții SC R.T. SRL au depus la organul fiscal teritorial declarația 394 privind achizițiile de pe teritoriul național ale acestei societăți, achiziții ale căror date nu corespund realității din punct de vedere al sumelor și furnizorilor declarați. Aceste fapte au avut ca efect neplata TVA și a impozitului pe profit în cuantum de 4.468.097, 03 lei, aspecte stabilite și prin rapoartele de constatare întocmite de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași. Atât din actele de constatare ale Gărzii Financiare, cât și din rapoartele de constatare întocmite de specialistul din cadrul D.N.A. rezultă că furnizorii declarați la organul fiscal de către SC R.T. SRL nu au livrat în realitate marfă acestei societăți, ceea ce denotă faptul că operațiunile de achiziții declarate de reprezentanții SC R.T. SRL sunt fictive”, iar la secțiunea în drept însă, cu referire la inculpații S.C. și S.C., se arată că: „În calitatea de administratori în fapt/reprezentant, au desfășurat în numele SC R.T. SRL, împreună cu S.B., activități comerciale producătoare de venituri (fără a se indica în concret ce activități), concomitent cu depunerea la organul fiscal teritorial a declarațiilor fiscale D 390 și 394 care nu corespund din puncte de vedere al sumelor și funizorilor declarați, prin aceasta creând aparența unor operațiuni care în fapt au existat”.
Pe de o parte, instanța a arătat că se poate observa că procurorul nu a descris în concret în ce mod au desfășurat cei doi inculpați activități comerciale „producătoare de venituri” în numele societății sau au depus la organul fiscal declarațiile fiscale.
Pe de altă parte, față de acțiunile concrete ale inculpaților S.C. și S.C., mai sus arătate, instanța a arătat că se poate observa că retragerea sumelor de bani din contul societății (reprezentând încasări de la persoane juridice), chiar și utilizând înscrisuri false, nu se circumscrie sub nicio formă acțiunii de evaziune fiscală comisă de inculpata S.B., care se referă la declararea unor achiziții fictive de bunuri.
Instanța a arătat că acțiunile în concret desfășurate de aceștia, în calitate de împuterniciți să retragă numerar, nu vizează acțiuni specifice elementului material al infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, care presupun, spre exemplu, înregistrarea în evidența societății a unor facturi fiscale fictive, evidențierea în declarațiile fiscale a unor achiziții de bunuri și servicii fictive, depunerea unor astfel de declarații, contrafacerea unor documente justificative care să creeze aparența că acele operațiuni s-au desfășurat în realitate, în scopul diminuării obligațiilor fiscale.
Potrivit instanței în cauză nu a fost administrată nicio probă din care să rezultă că inculpații au fost împuterniciți să depună declarațiile fiscale la care procurorul face referire ori că aceștia au avut vreo implicare în declararea achizițiilor fictive de la furnizorii menționați în declarațiile D 394 aferente anului 2011, sem. I și II ori în simularea activităților economice desfășurate cu presupușii furnizori.
A arătat instanța că singura acuzație concretă (și care este prezentată doar la secțiunea unde este prezentată situația de fapt ce vizează infracțiunea de spălarea banilor) se referă la preluarea de la administratorul societății a borderourilor de achiziție, completarea și depunerea la bancă a formularelor de retragere de numerar, retragerea sumelor de bani și în cazul inculpatului S.C. însușirea sumelor de bani provenite din încasările de la diverse persoane juridice, pentru operațiuni comerciale ce nu fost cercetate/descrise în actul de acuzare și care nu fac obiectul evaziunii fiscale, pentru care au fost trimiși inculpații în judecată.
În opinia instanței, față de acuzațiile aduse inculpaților S.C. și S.C., raportat strict la conținutul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală, lipsa situației premisă atrage inexistența faptei. Prin urmare, este incident, în opinia instanței, cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C.pr.pen., întrucât faptele de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților S.C. și S.C. nu există, cu consecința achitării inculpaților.
Referitor la infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpaților S.B. și S.C., instanța a constatat cu titlu prealabil că la data de 21 iulie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, fără a interveni modificări legislative cu privire la conținutul infracțiunii de spălare a banilor în modalitatea reținută.
Analizând, în continuare, condițiile de tipicitate ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, preluat de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, instanța a reținut că variantele normative reglementate la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, s-a arătat că analiza aceleiași modalități alternative de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani conduce la concluzia că faptele de ascundere ori disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracțiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acțiuni distincte de cele care formează elementul material al infracțiunii predicat.
În cauză, din probatoriul administrat a rezultat faptul că inculpații S.B. și S.C. au efectuat operațiuni de retragere de numerar din contul SC R.T. SRL, provenite din încasări de la persoane juridice, cu justificarea achiziționării de marfă, borderourile de achiziție completată de inculpată și depuse la bancă conținând mențiuni nereale referitoare la identitatea persoanelor fizice cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase.
Se arată în rechizitoriu că, în acest mod, inculpata S.B. ar fi disimulat adevărata natură a circulației sumei de 5.286.993 lei (aferente unui număr de 74 de operațiuni de retragere de numerar – 72 de operațiuni efectuate de inculpatul S.C. și 2 de către inculpată), iar inculpatul S.C. ar fi disimulat adevărata natură a circulației sumei de 5.207.323 lei (aferente unui număr de 72 de retrageri de numerar), în realitate sumele de bani nefiind plătite către destinatarii sumelor înscriși în borderourile de achiziție, ci însușiți de către aceștia.
Tribunalul a reținut în primul rând că, așa cum se arată constant și unitar în practica si literatura juridică în materie infracțiunea de spălare a banilor este condiționată de existența unei infracțiuni predicat sau infracțiuni premisă, din care sunt obținute fonduri ilicite, ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni legitime sau care creează aparența de legitimitate.
Astfel, s-a arătat că apare esențial că infracțiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ derivat, presupunând preexistența unei infracțiuni predicat din care sunt extrase fonduri ilicite, ajungându-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operațiuni complexe juridice, economice sau financiare.
De asemenea, s-a subliniat că pentru ca o infracțiune să poate fi baza infracțiunii de spălare de bani, aceasta trebuie să conducă la existența unui bun în materialitatea lui – care ulterior a fost transferat, dobândit, folosit, deținut etc, în înțelesul vreuneia dintre modalitățile vizate de art. 29 din Legea 656/2002 și, astfel, apare, de asemenea, că evident ca la momentul comiterii infracțiunii de „spălare de bani ” infracțiunea predicat trebuie să se fi consumat.
Or, în cauza de față, tribunalul a observat cu titlu prealabil că situația premisă, invocată de către acuzare, în cazul infracțiunii de spălare a banilor constă în infracțiunea de evaziune fiscală, presupus săvârșită în perioada 2010-2012 (consumată la data de 25.01.2012 – data depunerii declarației D394 aferentă semestrului II 2011), perioadă care coincide cu data comiterii infracțiunii de spălare a banilor (consumată la data de 26.01.2012 – data ultimei retrageri pentru inculpata S.B. și la data de 20.01.2012 – data ultimei retrageri pentru inculpatul S.C.). Rezultă așadar potrivit Tribunalului o suprapunere nefirească între consumarea infracțiunii predicat-evaziunea fiscală și infracțiunea subsecventă de spălare de bani.
În al doilea rând, din modul în care este formulată acuzația, s-a arătat că rezultă o confuzie asupra bunului supus spălării. Acuzația de spălare de bani, astfel cum este formulată prin rechizitoriu, are ca obiect existența unor sume de bani, încasate ca urmare a unor presupuse operațiuni de livrare de bunuri, prin contul societății, de la diferite societăți comerciale, cu privire la care nu s-a stabilit caracterul ilicit (nefăcându-se nicio analiză prin rechizitoriu a caracterului fictiv al livrărilor societății ci doar a achizițiilor). Or, în cauză obiectul infracțiunii de evaziune fiscală – infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații în prezenta cauză și din care ar fi rezultat bunul suspus spălării, este reprezentat de sume care nu sunt calculate și vărsate bugetului de stat, conform legii. Astfel sumele de bani nu au existat în materialitatea lor, deoarece prejudiciile cauzate bugetului de stat prin comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit. c)) și alin 3 din Legea nr. 241/2005, pentru înregistrarea de operațiuni de achiziție de bunuri, fictive, sunt reprezentate de sume care nu sunt calculate și vărsate bugetului de stat.
În al treilea rând, Tribunalul a arătat că se poate observa că potrivit acuzării sumele de bani, presupus spălate, sunt mult mai mari decât sumele de bani „rezultate” din infracțiunea de evaziune fiscală, în condițiile în care bunul supus spălării ar trebuie să fie cel rezultat din infracțiunea predicat.
În cele din urmă, s-a subliniat că o condiție esențială este aceea ca infracțiunea predicat (evaziunea) să se fi consumat anterior și nu să se săvârșească prin aceleași acte materiale (acțiuni) ca și infracțiunea vizată de art. 29 din Legea nr. 656/2002. Or, din modalitatea în care a fost structurată acuzația, împrejurarea că inculpații S.B. și S.C. au retras sume de bani din conturile societății, nu ar putea fi privită ca infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de 29 din Legea 656/2002, ci doar ca însușirea produsului infracțiunii de evaziune fiscală.
Admițând totuși ipoteza că inculpații au retras sume de bani ce ar proveni din infracțiunea de evaziune fiscală, instanța a observat faptul că rezultatul acțiunii de „albire” a banilor trebuie să fie acela al creării aparenței că inculpații au dobândit sumele de bani dintr-o sursă licită, putând invoca proveniența legală a acestora. Faptul că au justificat retragerile de numerar prin înscrisuri care nu reflectă realitatea nu este însă în măsură să susțină ideea că a fost ascunsă/disimulată presupusa proveniența evazionistă a sumelor de bani, ori că s-a creat aparența dobândirii licite a sumelor de bani. Cu alte cuvinte, nu a intervenit etapa de albire a banilor, acțiunile inculpaților putând constitui teoretic, cel mult acte de însușire a produsului unei infracțiunii, consecință, de altfel, „firească” a comiterii unei infracțiuni.
Drept urmare, contrar opiniei parchetului, acțiunile inculpaților de retragere a unor sume de bani din contul societății chiar utilizând înscrisuri falsificate, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, preluate în dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. Prin urmare, se impune achitarea inculpaților S.B. și S.C., în baza art.16 alin. (1) lit. b) teza I din C.pr.pen. în raport cu această infracțiune.
În continuare, având în vedere situația inculpatei S.B. (cu privire la care a fost dovedită, mai presus de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea infracțiunilor de „refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație”, „ ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”, și „evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”), instanța va analiza dacă în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, analiză care urmează a fi efectuată în strânsă legătură cu cea necesară stabilirii legii penale mai favorabile inculpatei S.B. aplicabile în cauză, conform dispozițiilor art. 5 din C.pen..
Ținând cont de faptul că față de inculpații S.C. și S.C. urmează a se dispune soluții de achitare pentru toate acuzațiile aduse, iar față de inculpata S.B. urmează a se dispune o soluție de achitare pentru infracțiunea de spălarea banilor instanța de fond a arătat că este inutilă orice discuție cu privire la cauza de încetare a procesului privind prescripției răspunderii penale cu privire la aceste acuzații.
Astfel, în continuare, instanța a stabilit legea penală mai favorabilă aplicabilă în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 264/2014 prin raportare la modificările legislative aduse Legii nr. 241/2005 și Legii nr. 656/2002 dar și la succesiunea de legi privind prescripția răspunderii penale, sens în care a făcut expunerea legilor succesive incidente în cauză comise de inculpata S.B. și al dispozițiilor legale aplicabile referitoare la prescripția răspunderii penale.
Având în vedere succesiunea în timp a legilor penale ce au fost expuse în cuprinsul sentinței, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen. care reglementează principiul aplicării legii penale mai favorabile, instanța efectuând o analiză comparativă și globală a legilor penale în discuție, în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, a constatat ca fiind mai favorabile, pentru inculpata S.B., C.pen. în vigoare în forma în vigoare în perioada 25.06.2018-29.05.2022, Legea nr. 241/2005 și Legea nr. 129/2019 în forma în vigoare în aceeași perioadă de timp, în condițiile în care problema de drept referitoare la împlinirea termenului de prescripție generală pentru toate infracțiunile deduse judecății este incidentă doar potrivit uneia dintre legile succesive incidente în cauză, respectiv legea în vigoare în perioada 26.04.2018-30.05.2018, perioadă cu privire la care prin Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că textul art. 155 alin. (1) din C.pen. nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție.
În concret, față de perioada presupus infracțională și aplicând dispozițiile art. 154 – 155 C.pen. în interpretarea dată prin deciziile Curții Constituționale mai sus menționate, instanța a reținut că:
- pentru infracțiunile de evaziune fiscală, termenul general de prescripție este de 10 ani calculat, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C.pen., la limitele de pedeapsă prevăzute de legea în vigoare anterior modificărilor și completărilor din data de 16.05.2024 (de la 9 ani la 15 ani închisoare), fără a putea fi luat în considerare termenului special de prescripție;
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.B., termenul general de prescripție este de 8 ani calculat, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C.pen., în raport cu limitele de pedeapsă situate între 1 și 6 ani închisoare, fără a putea fi luat în considerare termenului special de prescripție.
A mai reținut instanța că în speță a fost incident și un caz de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, conform art. 156 din C.pen.. Astfel, pe durata stării de urgență instituită pe teritoriul României, prin Decretul Președintelui nr. 195 din 16 martie 2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.212 din 16 martie 2020), prelungită prin Decretul Președintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020), urmare a pandemiei SARS-CoV-2, respectiv în perioada 16.03.2020 – 14.05.2020, în cauzele în care nu s-au efectuat acte de urmărire penală sau procesul penal a fost suspendat potrivit acestor decrete, termenul general de prescripție a fost suspendat de drept, conform art. 43 alin. 8 din primul decret, respectiv art. 64 alin. (1)³ din cel de-al doilea decret, prezenta cauză nefăcând parte din categoria cauzelor urgente în care să se fi efectuate acte de urmărire penală și pe durata stării de urgență. Cursul prescripției răspunderii penale a fost reluat pe data de 15.05.2020.
În această situație, instanța a arătat că termenele generale de prescripție se consideră împlinite după cum urmează:
- la data de 24.01.2020, pentru infracțiunea prevăzută la art. 4 din Legea nr. 241/2005, comisă de inculpata S.B. (calculată începând cu data încetării calității sale de administrator – 25.01.2012); pentru această infracțiune termenul general de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit înainte de data de 16.03.2020, nefiind operantă suspendarea;
- la data de 24.03.2022, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (calculat de la data de 25.01.2012, data schimbării administratorului societății);
- la data de 24.03.2022, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (calculat începând cu data depunerii ultimei declarații D 394 -25.01.2012).
Concluzionând, instanța a observat că, în cauză, în ceea ce o privește pe inculpata S.B., cu excepția infracțiunii de spălare de bani, cu privire la care urmează a fi pronunțată o soluție de achitare (fapta urmând a fi calificată potrivit dispozițiilor legii noi), pentru celelalte fapte pentru care a fost trimisă în judecată se impune a fi valorificată prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
Efectul principal al acestei instituții este înlăturarea răspunderii penale la data împlinirii termenului de prescripție. Consecutiv producerii efectului substanțial se produce, în subsidiar și un efect procedural, constând în impedimentul la punerea în mișcare a acțiunii penale ori exercitarea în continuare a acțiunii penale, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen..
Pe cale de consecință, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, în acord cu aspectele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a reținut că este împiedicată exercitarea în continuare a acțiunii penale față de inculpata S.B., pentru faptele de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., ascunderea de acte contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., urmând a se dispune soluții de încetare a procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (1) și (6) C.pr.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., art. 154 alin. (1) lit. b) și c) C.pen. și art. 5 C.pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C.pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din C.pr.pen., „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunedre civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care constituie obiectul acțiunii penale”.
În vederea soluționării acțiunii civile, instanța a reținut că potrivit art. 1357 alin. (1) și (2) C.civ. “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai usoașră culpă”.
Pentru a fi în prezența unui raport juridic generat de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în ceea ce îi privește pe inculpați, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să fie comisă o faptă ilicită concretă; să fie produs un prejudiciu cert ca existență și întindere și care să nu fi fost acoperit; fapta ilicită să fie comisă cu vinovăție civilă, inclusiv cu cea mai ușoară culpă, atâta timp cât autorul avea discernământ la momentul săvârșirii acesteia; să existe un raport de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Având în vedere soluțiile de achitare față de inculpații S.C. și S.C. pentru infracțiunile de evaziune fiscală (în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C.pr.pen.), ca și consecință a constatării inexistenței faptei ilicite, instanța a respinge, ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată față de acești inculpați.
Cu referire la inculpata S.B., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C.pr.pen. și a proceda la soluționarea laturii civile a cauzei.
Evaluând cauza, din perspectiva îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale privind pe inculpata S.B., instanța a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și art. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen.. Caracterul ilicit al acestei fapte (aceea constând, în esență, în evidențierea în documentele legale - declarațiile fiscale D394 a unor operațiuni fictive, inculpata micșorându-și astfel obligațiile de plata la bugetul de stat), prejudiciul cauzat (de 4.142.125 lei, din care suma de 2.485.275 lei reprezintă TVA și suma de 1.656.850 lei reprezintă impozit pe profit, al cărui cuantum a fost corect determinat prin prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza cercetării judecătorești), legătura de cauzalitate dintre faptă ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatei S.B. în producerea prejudiciului (sub forma intenției), au fost analizate în cadrul acțiunii penale, argumentele reținute fiind aplicabile și în cadrul acțiunii civile.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul judecății, a rezultat că SC R.T. SRL și-a micșorat, în mod ilegal, obligațiile la bugetul de stat, prejudiciul creat fiind de 4.142.125 lei. Pe de o parte, această probă, constând în raportul de expertiză contabilă judiciară, nu a fost contestat de către partea civilă, care nici nu a înțeles să administreze alte probatorii cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Pe de altă parte, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și-a precizat la data de 15.01.2016, pretențiile în raport de prejudiciul stabilit prin raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul parchetului, ale cărui concluzii au fost înlăturate parțial de către instanța de judecată, conform considerentelor expuse cu prilejul soluționării laturii penale și care își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește latura civilă a cauzei și nu se impun a fi reiterate.
Față de cele mai sus arătate, instanța a constatat că acțiunea civilă este în parte fondată, la debitul principal impunându-se a se acorda obligațiile fiscale accesorii aferente, datorate conform Codului de pe procedură fiscal, având în vedere principiul reparării pagubei în integralitate.
Drept urmare, în temeiul art. 397 alin. (1) din C.pr.pen. raportat art. 19 alin. (1), art. 23 alin. (3) și 25 alin. (1) din C.pr.pen., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și va obliga pe inculpata S.B. să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 4.142.125 lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate conform legislației fiscale, începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal.

Luând în considerare solicitarea părții civile de luare, asupra tuturor bunurilor inculpatei, a unor măsurii asigurătorii în vederea reparării pagubei, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (2) C.pr.pen. raportat la art. 249 C.pr.pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei S.B., prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în vederea recuperării despăgubirilor civile acordate în cauză, până la concurența sumei de 4.142.125 lei, reprezentând debitul principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii aferente, calculate conform legislației fiscale, începând de la scadența obligațiilor de plată și până la achitarea integrală a debitului principal, dispoziție care este executorie potrivit art. 397 alin. (4) C.pr.pen.

Reținând că a fost dovedit caracterul fictiv (nereal) al operațiunilor de achiziție în discuție, care au fost evidențiate și declarate prin documentele mai sus menționate, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (3) C.pr.pen. și 25 alin. (3) C.pr.pen., a dispune desființarea parțială a declarațiilor fiscale D394 depuse de S.C. R.T. S.R.L. la organele fiscale privind achiziții fictive de bunuri efectuate de la SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, numai în partea în care se referă la aceste achiziții (D 394 aferente anului 2011, semestrele I și II- f. 118-122 vol. 1 dosar urmărire penală).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public – P.Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași.

Prin motivele de apel parchetul a arătat că hotararea Tribunalului Iași este criticată ca fiind netemeinică sub aspectul achitării inculpaților: S.B., pentru comiterea infracțiunii de: spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale); S.C., pentru comiterea infracțiunilor de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire Ia art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și spălare a banilor, faptă prev ăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale) și S.C., pentru comiterea infracțiunii de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., în temeiul dispozițiilor ait. 396 aliniatul (1) și (5) C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I. respectiv 16 alin. (1) lit. a) din C.pr.pen..
Consideră parchetul că instanța de judecată ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal privind pe inculpați pentru infracțiunile mai sus menționate.
În ceea ce privește soluția de achitare dispusă de către instanță parchetul a arătat că aceasta este criticată având în vedere că raționamentul instanței în privința infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților S.C. si S.C.. respectiv existența cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C.pr.pen., întrucât fapta nu există, cu consecința achitării inculpaților, este contrazis de următoarele aspecte:
SC R.T. SRL (...), jud. Iași a fost înființată în data 10.03.2010. fiind înregistrată la ORC Iași sub numărul (...). având CUI nr. (...) și sediul social declarat în satul (...), jud. Iași; obiectul principal de activitate este comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor. Asociat unic al societății și administrator, de la înființare până la data de 25.01.2012, a fost S.B., identificată prin CNP (...), domiciliată în satul (...), jud. Iași. posesoare a CI seria (...), eliberată de SPCLEP Iași la data de 23.03.2010.
Analizând materialul probator administrat în cauză rezultă că. în ceea ce privește calitatea inculpatului S.C.. de reprezentant în fapt al SC R.T. SRL, din analiza documentelor bancare puse la dispoziție de Raiffeisen Bank rezultă că inculpatul S.C. a fost împuternicit de administratorul societății, S.B., să desfășoare operațiuni financiare pe contul SC R.T. SRL, efectuând, în perioada 2010 -2012, operațiuni de retragere de numerar din contul societății cu titlul de avans salarii, astfel cum rezultă din extrasele de cont, asumându-și deținerea de cunoștințe în ceea ce privește personalul angajat al societății;
Inculpatul S.C. a întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-a depus la Raiffeisen Bank, declarații din care rezultă că acesta și-a asumat calitatea de reprezentant legal al SC R.T. SRL, acționând ca atare. Inculpatul S.C. a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații din care rezultă că actele care atestă achizițiile SC R.T. SRL se găsesc la sediul firmei și că le poate pune la dispoziția organelor de control, ceea ce denotă faptul că inculpatul are cunoștință atât de activitatea comercială a societății, cât și de obligațiile financiar-fiscale ale acesteia; a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații din care rezultă că nu s-au efectuat modificări în actul constitutiv al societății, aspect din care rezultă faptul că inculpatul avea cunoștință, în permanență, de statutul juridic al SC R.T. SRL; a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații din care rezultă că plățile efectuate sunt destinate persoanelor de la care a făcut achizițiile. Or. atât timp cât sumele existente în contul societății au fost retrase în integralitate. în numerar, cu alt titlu decât plata furnizorilor specificați în declarația 394, rezultă fără nici un dubiu faptul că atât  inculpatul S.C., cât și ceilalți coinculpați au avut cunoștință de caracterul fictiv al furnizorilor precizați în declarația 394; a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații privind sursa fondurilor, conform cărora sumele încasate și retrase provin din achiziții de metale, declarații necorespunzătoare adevărului; a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații din care rezultă că știe prevederile legale privind operațiunile cu numerar, respectiv achiziții de produse feroase, achiziții animale etc.; a întocmit și depus în fața funcționarilor bancari declarații privind beneficiarul real, declarații din care rezultă că el este beneficiarul real al sumelor retrase și că aceste sume le va folosi la achiziția de metale. Cu privire la toate aceste activități, apreciem că S.C. s-a comportat ca un administrator de drept al societății SC R., și ca un beneficiar direct al profiturilor acesteia, sens în care sunt și dispozițiile art. 22 alin. (2) lit. (a) pct. 2 din Legea nr. 656/2002, potrivit cărora beneficiarul real este și persoana fizică ce exercită în alt mod controlul asupra organelor de administrare sau de conducere ale unei persoane juridice.
Analizând materialul probator administrat în cauză rezultă că. în ceea ce privește calitatea inculpatului S.C.. de reprezentant în fapt al SC R.T. SRL. din analiza documentelor bancare puse la dispoziție de Raiffeisen Bank rezultă că inculpatul S.C. a fost împuternicit de administratorul societății, inculpata S.B., să desfășoare operațiuni financiare pe contul SC R.T. SRL, efectuând, în perioada 2010 - 2012, operațiuni de retragere de numerar din contul societății, astfel cum rezultă din extrasele de cont; a retras din contul SC R.T. SRL sume de bani cu titlul de ..diverse plăți” și ,.achiziție fier”, ceea ce semnifică faptul că acesta era implicat în activitățile comerciale ale societății; a întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-a depus la Raiffeisen Bank. declarații din care rezultă că acesta și-a asumat calitatea de reprezentant SC R.T. SRL, acționând ca atare; a întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-a depus la Raiffeisen Bank. declarații din care rezultă că sumele de bani retrase din cont reprezintă plata drepturilor cuvenite persoanelor fizice de la care a făcut achizițiile de produse agricole, deșeuri etc.; a întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-a depus la Raiffeisen Bank, declarații din care rezultă că își asumă obligația de a pune la dispoziție organelor de control documente justificative care se află la sediul firmei, ceea ce denotă faptul că inculpatul are cunoștință atât de activitatea comercială a societății, cât și de obligațiile financiar- Fiscale ale acesteia.
Prin urinare. în baza împuternicirilor si a activităților desfășurate, inculpatul S.C. a acționat ca un administrator în fapt al SC R.T. SRL (împuternicit să desfășoare operațiuni pe cont si asumându-si încheierea de acte si operațiuni în numele societății), iar inculpatul S.C. a acționat în calitate de reprezentant al SC R.T. SRL (împuternicit să desfășoare operațiuni pe cont si asumându-si încheierea de acte si operațiuni în numele societății, ca un administrator de fapt).
In continuare, analizând materialul probator administrat, s-a arătat că se remarcă faptul că SC R.T. SRL, prin inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt și S.C. în calitate de reprezentant, a desfășurat, începând cu luna martie 2010 și până la data somației primite de la organele de control fiscal, operațiuni comerciale care au atras în sarcina societății obligații fiscale în cuantum de 4.468.097,03 lei, din care TVA 2.680.529.51 Iei și impozit pe profit, 1.787.567,52 lei. obligații ce nu au fost achitate niciodată către bugetul de stat.
Se arată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpații S.C. si S.C.. care în fapt au reprezentat, cu puteri depline. SC R.T. SRL, au conștientizat faptul că din derularea unor operațiuni comerciale derivă obligația legală de plată a unor taxe și impozite la bugetul de stat. De altfel, acest aspect este prezumat a fi cunoscut de orice persoană care desfășoară activități comerciale, în cadrul unei societăți comerciale al cărei administrator de fapt sau de drept este. Nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, cât timp a inițiat demersurile și a obținut profituri din desfășurarea unei activități comerciale, întrcât prin desfășurarea unei asemenea activități se presupune că și-a asumat și obligațiile ce incumbă.
Prin procesul-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară - Secția Județeană Iași la data de 30.03.2012, se stabilește faptul că SC R.T. SRL (înregistrat la ORC sub numărul (...) și având cod fiscal (...)), cu sediul declarat în loc. (...), prin inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt și S.C. în calitate de reprezentant, a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 4.448.379 lei (echivalentul a 1.015.820 euro). prin aceea că reprezentanți societății au disimulat realitatea financiar-fiscală prin crearea aparenței unor operațiuni care în fapt nu au existat; această constatare a avut la bază neconcordanțele privind declarațiile fiscale 390 și 394 depuse de agenții economici cu care această societate a desfășurat relații comerciale de la înființare și până la data schimbării administratorului.
În concret, s-a arătat că reprezentanții SC R.T. SRL, printre care și inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt și S.C. în calitate de reprezentant, (împuterniciți să desfășoare operațiuni pe cont și asumându-și încheierea de acte și operațiuni în numele societății, ca administratori de fapt), au depus la organul fiscal teritorial declarația 394 privind achizițiile de pe teritoriul național ale acestei societăți, achiziții ale căror date nu corespund realității din punct de vedere al sumelor și furnizorilor declarați. Aceste fapte au avut ca efect neplata TVA și a impozitului pe profit în cuantum de 4.468.097. 03 lei. aspecte stabilite și prin rapoartele de constatare întocmite de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și confirmate ulterior de rezultatele expertizei contabile efectuate în cursul judecății.
Atât din actele de constatare ale Gărzii Financiare, cât și din rapoartele de constatare întocmite de specialistul din cadrul D.N.A. s-a arătat că rezultă că furnizorii declarați la organul fiscal de către SC R.T. SRL, prin inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt si S.C. în calitate de reprezentant, nu au livrat în realitate marfă acestei societăți, ceea ce denotă faptul că operațiunile de achiziții declarate de reprezentanții SC R.T. SRL sunt fictive.
În ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală, s-a arătat că aceste probatorii se completează cu cele din cursul cercetării judecătorești, respectiv raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, de către un expert independent, numit de instanță, care nu are legătură cu părțile din dosar și care confirmă cele reținute în cursul urmăririi penale de către organele fiscale și prin raportul făcut de specialistul DNA.
Astfel, deși instanța de fond a apreciat că: „se poate observa că procurorul nu a descris in concret in ce mod au desfășurat cei doi inculpați activități comerciale producătoare de venituri" în numele societății sau au depus la organul fiscal declarațiile fiscale ” și „In cauză nu a fost administrată nicio probă din care să rezultă că inculpații au fost împuterniciți...'' și ,Acțiunile în concret desfășurate de aceștia. in calitate de împuterniciți să retragă numerar, nu vizează acțiuni specifice elementului material al infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005...”, considerăm că aceste raționamente ale instanței sunt contrazise și de următoarele:
S-a subliniat că din constatările efectuate de către organele de control, precum și din investigațiile financiare ulterioare ale specialistului din cadrul D.N.A-ST Iași, a expertizei judiciare dispusă în cauză, pe baza declarațiilor informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, depuse de către SC R.T. SRL, prin inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt și S.C. în calitate de reprezentant, pentru SEM.1/2011 și SEM.11/2011, s-a constatat faptul că au existat neconcordanțe majore în evidențierea acestor operațiuni, respectiv faptul că societățile furnizoare în cauză, nu au înregistrat și nu au declarat în evidențele fiscale livrările respectiv e și nu au încasat contrapartida acestora.
Răspunsul la Obiectivul nr.3 din expertiza judiciară încheiată în cauză, oferă o imagine detaliată cu privire la statutul societăților furnizoare ale SC R.T. SRL, constatându-se astfel, calitatea acestora de societăți plătitoare de TVA, în perioada analizată, respectiv anul 2011, aspect ce impunea acestora respectarea prevederilor legale în materie de TVA, respectiv:
• art. 79 din O G. 92/2003 republicat și modificat (act normativ în vigoare în perioada verificată) - ,. in vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare
• art. 157 alin. (1) din Legea 571/2003 privind C. fisc., potrivit căruia: „(1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligația depunerii unuia dintre deconturile sau declarațiile prevăzute la art. 1562 și156-
Sub aspectul stabilirii stării de fapt fiscale, elementele expuse anterior au valoarea unor factori obiectivi, care dovedesc implicarea societăților furnizoare ale SC R.T. SRL, în derularea unor practici abuzive, de natură a-i procura avantaje fiscale acesteia din urmă, respectiv
S-a precizat că în practică se întâlnesc doua situații:
1. TVA DEDUCTIBILA aferenta achizițiilor > TVA COLECTATA aferenta vânzărilor => Sold DEBITOR al contului 4426 (creanța a firmei fata de buget). In aceasta situație intervine recuperarea creanței fata de bugetul statului si suma se transfera in contul 4424 “TVA de recuperat”.
2. TVA DEDUCTIBILA aferenta achizițiilor < TVA COLECTATA aferenta vânzărilor => Sold CREDITOR al contului 4427 (datorie a firmei fata de buget).In aceasta situatie intervine o obligație de plata către buget si suma se transfera in contul 4423 “TVA de plata”.
Prin urmare, s-a arătat că înregistrarea în evidența financiar contabilă a SC R.T. SRL. prin inculpații S.C. în calitate de administrator în fapt și S.C. în calitate de reprezentant, a facturilor de achiziții fictive, precum și a declarării în evidența fiscală, prin crearea aparenței că acele operațiuni s-au desfășurat în realitate, au avut drept efect diminuarea obligațiilor fiscale ale SC R.T. SRL, ca rezultat din înregistrarea TVA-ului deductibil din facturile de achiziții fictive și a TVA-ului colectat rezultat din înregistrarea și declararea facturilor de livrare, respectiv obținerea de venituri. în aceeași perioadă, urmate implicit de încasările efectuate prin conturile bancare a contrapartidei facturilor de livrare, operațiuni care au fost în detaliu analizate și expuse în rechizitoriu, și care au fost retrase în numerar, implicit de către S.C. si S.C.. în baza unor documente care conțin date nereale (fictive).
Acțiunea specifică elementului material al infracțiunii prev. de art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea 241/2005, presupune "evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.
Expresia documente legale este definită în art. 2 lit. c) din Legea nr.241/20025 ca fiind documentele prevăzute de Codul fiscal. Codul de procedură fiscală, Codul vamal. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora.
Potrivit art. 6 al in.( 1) din Legea 82/1991, orice operațiune econom ico-fi nane iară efectuată se consemnează in momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Prin urmare, s-a arătat că alte operațiuni fictive, se concretizează și în întocmirea și depunerea la Raiffeisen Bank a documentelor justificative falsificate (borderouri de achiziție persoane fizice), cheltuieli care nu au existat în realitate (achiziții fictive de Ia persoane fizice), dar în baza cărora au fost retrase sumele de bani din conturile SC R.T. SRL. de către S.C. și S.C., sume ce reprezintă în fapt, contrapartida livrărilor către clienți, livrări care au avut la bază și achizițiile fictive de la societățile furnizoare, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, specific firmelor de tip „fantomă” .
Având în vedere cele expuse mai sus, întrucât referitor la faptele inculpaților S.C. și S.C. acuzația penală este completă, iar acțiunile desfășurate de inculpați vizează acțiuni specifice elementului material al infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 si au fost descrise în concret de procuror, parchetul a arătat că se impunea încetarea procesului penal cu privire la inculpații S.C. și S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
- raționamentul instanței în privința infracțiunii de spălare a banilor reținută în sarcina inculpaților S.B. și S.C. respectiv existența cazului de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., întrucât fapta nu există, cu consecința achitării inculpaților, este contrazis de următoarele:
În perioada 15.03.2010 - 25.01.2012, SC R.T. SRL a încasat, prin contul deschis la Raiffeisen Bank. suma totală de 13.852.826,50 lei, rezultată din livrările de marfa către diverși agenți economici. în aceeași perioadă, corespunzător sumelor încasate, din contul societății s-a retras, de către reprezentanții acesteia (S.B., S.C. și S.C.). suma de 13.383.238.02 lei, ca urmare a unui număr de 237 de operațiuni de retragere de numerar și doar 3 operațiuni de plată. în sumă de 302.079,34 lei, către S.C. D.M. S.R.L.(singura societate comercială ce rezultă că s-a comportat în realitate ca furnizor, din totalul celor 22 de agenți economici cu care SC R.T. SRL a declarat, în mod fictiv, că ar fi derulat relații comerciale). Aceste aspecte au fost precizate atât în actele de constatare ale Gărzii Financiare, cât și în rapoartele de constatare întocmite de specialistul din cadrul D.N.A.
Nerealitatea furnizorilor menționați în declarațiile 394 rezultă și din faptul că. după încasarea sumei de 13.383.238.02 lei. în decursul a doi ani, societatea nu a efectuat nici o plată către așa-zișii furnizori.
Din Raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție—Serviciul Teritorial Iași a rezultat că. în ceea ce privește stabilirea relațiilor comerciale (operațiunile de achiziție și livrare mărfuri) din perioada 2010 - 2012 a SC R.T. SRL (...), jud. Iași, nu poate fi prezentată o situație privind relațiile comerciale din perioada 2010 - 2012, datorită lipsei evidenței contabile și a oricăror documente de evidență primară. în aceste circumstanțe, s-au analizat încasările realizate în perioada de referință de către SC R.T. SRL prin contul deschis la Raiffeisen Bank. Cuantumul acestora a constituit baza de calcul a obligațiilor fiscale reprezentate de impozitul pe profit și TVA aferentă.
În ceea ce privește obiectivul constând în stabilirea plăților și încasărilor realizate de SC R.T. SRL (...), județul Iași aferente operațiunilor comerciale precizate la pet. 1, cu indicarea modalității de plată/încasare (chitanță, ordine de plată, cec etc) și a valorii plății/încasării pentru fiecare furnizor/client în parte. în baza documentelor puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank. au fost identificate, aferent perioadei 27.04.2010 - 26.01.2012.
Raiffeisen Bank a pus la dispoziția organelor de urmărire penală extrasele de cont ale tuturor operațiunilor (579 operațiuni de creditare și debitare) desfășurate pe contul S.C. R.T. S.R.L. deschis la această unitate bancară în perioada 15.03.2010 - 31.01.2012, cât și documente existente la bancă în format original și în copie, vizate de funcționarii bancari, aferente unui număr de 289 operațiuni bancare (107 operațiuni de creditare și 182 operațiuni de debitare - retragere numerar) din totalul de 579 operațiuni bancare (342 operațiuni de creditare și 237 operațiuni de debitare - retragere numerar).
Din totalul celor 237 operațiuni de retragere din contul SC R.T. SRL. Raiffeisen Bank a identificat și predat organului de urmărire penală înscrisuri vizate de bancă, în format original și copie (declarații pe proprie răspundere ale reprezentanților R.T. SRL. borderouri de achiziție, formulare de retragere numerar etc.) pentru un număr de 182 operațiuni de retragere numerar.
Din documentele puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank rezultă că în perioada 2010 - 2012, SC R.T. SRL a încasat prin cont de la diferite societăți comerciale suma de 13.852.826,50 lei. Aceste sume au provenit de la diverși agenți economici (societăți comerciale) care au achiziționat mărfuri de la SC R.T. și pe care le-au plătit în contul SC R.T. SRL prin ordine de plată interbancare.
De asemenea, în aceeași perioadă, din contul SC R.T. SRL au fost retrase de către reprezentanții acestei societăți comerciale, prin 182 de operațiuni descrise detaliat în cuprinsul rechizitoriului, toate sumele de bani cu care a fost alimentat contul societății, cu excepția sumei de 302.079.34 lei, care a fost achitată prin ordin de plată interbancar. în contul S.C.D.M. S.R.L.
În urma analizei borderourilor de achiziție întocmite și depuse la Raiffeisen Bank de către reprezentanții SC R.T. SRL. a rezultat faptul că în 67 de borderouri de achiziție sunt specificate persoane fizice care ar fi livrat mărfuri către SC R.T. SRL și cărora le-au fost atribuite serii și numere ale unor acte de identitate aparținând altor persoane.
Astfel, efectuându-se verificări în bazele de date ale Evidenței Populației, s-a constatat că cele 67 de borderouri de achiziție depuse pentru a justifica retragerile de numerar din contul SC R.T. SRL deschis la Raiffeisen Bank conțin mențiuni nereale referitoare la identitatea persoanelor cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase.
Prin aceasta, reprezentanții SC R.T. SRL au urmărit și realizat disimularea adevăratei naturi a circulației sumelor de bani în cuantum de 4.468.097.03 lei, retrase printr-un număr de 67 de operațiuni, cunoscând că aceste sume provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Astfel cum s-a precizat anterior, produsul infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum a fost reținută aceasta în prezenta cauză, este reprezentat de suma de 4.468.097.03 lei. Această sumă. având titlu de obligație la bugetul de stat, face parte din suma totală de 13.852.826,50 lei, acumulată succesiv în perioada 15.03.2010 - 26.01.2012 și a fost retrasă, prin operațiuni succesive, până la debitarea totală a contului SC R.T. SRL prin alte operațiuni de retragere de numerar.
Prin implicarea directă în operațiunile comerciale, prin neplata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, prin retragerea sumelor de bani precizate anterior, prin întocmirea și depunerea la bancă a unor borderouri cu mențiuni fictive (referitoare la persoane inexistente), reprezentanții SC R.T. SRL. S.B. și S.C. au conștientizat faptul că sumele de bani retrase provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, urmărind si realizând disimularea adevăratei destinații a sumelor de bani plătite. în sensul că sumele de bani retrase nu au fost. în realitate, plătite așa-zișilor beneficiari menționați în borderouri. fiind. în fapt. însușite de inculpații S.B. si S.C..
S-a mai precizat că deși instanța de fond a apreciat că există o „suprapunere nefirească între consumarea infracțiunii predicat-evaziunea fiscală și infracțiunea subsecventă de spălare de bani... " și,, rezultă o confuzie asupra bunului supus spălării... ”, consideră parchetul că aceste raționamente ale instanței sunt contrazise si de următoarele:
Infracțiunile de evaziune fiscală sunt infracțiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracțiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare.
Infracțiunea de evaziune fiscală fiind o infracțiune de prejudiciu, momentul nașterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, respectiv înregistrarea și declararea în evidența fiscală de către SC R.T. SRL, a achizițiilor fictive de la societățile furnizoare, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, specific firmelor de tip ,.fantomă” și deducerea TVA-ului aferent acestora, respectiv diminuarea bazei impozabile.
Avându-se în vedere prevederile legale menționate mai jos, respectiv art. 157 alin.( 1) din Legea 571 /2003 privind C. fisc., art. 1562 alin. (l) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., art. 156 alin. (l) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. se concluzionează faptul că infracțiunea de evaziune fiscală s-a consumat la data depunerii decontului de taxă (declarația D300), pentru fiecare perioadă fiscală, respectiv la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a încheiat perioada fiscală a SC R.T. SRL (luna calendaristică) și nu la sfârșitul SEM.1/2011 sau SEM. 11/2011. potrivit termenelor de depunere a declarațiilor informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod D394).
Formularul D394 - declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, este o declarație informativă, nu o declarație fiscală, care. până la data de 31.12.2011. potrivit prevederilor Ordinului președintelui Agendei Naționale de Administrare Fiscala nr. 702/2007, s-a completat și s-a depus semestrial de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și conțin toate facturile care au fost emise în semestrul de raportare, în acest caz. perioada de depunere Fiind SEMI/2011 și SEM.11/2011.
Prin urmare, s-a arătat că infracțiunea (de evaziune fiscală s-a consumat la data depunerii decontului de taxă (declarația D300), pentru toate achizițiile (inclusiv cele Fictive) și livrările efectuate în perioada fiscală respectivă (și nu sfârșitul SEM 11/2011), acestea fiind succedate imediat de încasarea/plata contrapartidei facturilor de livrare/achiziție (în funcție de termenele de plată agreate cu partenerii), încasări/plăți identificate în conturile bancare ale SC R.T. SRL.
Astfel, faptele de ascundere/disimulare a elementului material al infracțiunii de evaziune fiscală (infracțiune predicat) se concretizează prin încasarea ulterioară a contrapartidei facturilor de livrare emise, livrări care au avut la bază și achizițiile fictive de la societățile furnizoare, societăți cu un comportament fiscal inadecvat, specific firmelor de tip „fantomă” și retragerea în numerar, de către S.B. S.C. și S.C., în baza unor documente care conțin date nereale (fictive).
Având în vedere cele expuse mai sus, întrucât referitor la faptele inculpaților S.B. și S.C. acuzația penală este completă, iar acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, considerăm că se impunea încetarea procesului penal cu privire la inculpații S.B., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale) și S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale).
Potrivit art. 103 C.pr.pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanța de judecată să aprecieze concludentă tuturor probelor indiferent de faza procesuală în care au fost administrate iar principiul aflării adevărului prev. de art. 5 alin. (1) C.pr.pen. impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care exprimă adevărul.
Având în vedere cele expuse mai sus, consideră parchetul că se impunea dispunerea încetării procesului penal cu privire Ia inculpații: S.B., pentru comiterea infracțiunii de: spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale); S.C.. pentru comiterea infracțiunilor de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale) și S.C. pentru comiterea infracțiunii de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Prin urmare, parchetul a apreciat că fiind nelegală și netemeinică sentința penală nr. 466/25.07.2025, pronunțată în dosarul nr. 8638/99/2015* al Tribunalului Iași și, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C.pr.pen., motiv pentru care a solicitat desființarea acesteia și admiterea apelului declarat, urmând a se proceda la remedierea aspectelor criticate, astfel cum au fost formulate, respectiv dispunerea încetării procesului penal privind pe inculpații: S.B., pentru comiterea infracțiunii de: spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale); S.C., pentru comiterea infracțiunilor de: evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C.pen., pentru care s-a dispus soluția de achitare.

Procedura în fața instanței de apel:
- în cauză a fost acordat un singur termen de judecată;
- interpelați fiind inculpații intimați au arătat că nu doresc să dea declarație în fața instanței de control judiciar;
- în faza apelului procurorul și inculpații intimați nu au solicitat administrarea de probe.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate în cauză, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea apreciază ca nefondat apelul, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, trebuie precizat că prima instanță a procedat în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpaților și ale părții civile, de natură a înlătura orice dubiu cu privire la justețea soluțiilor de achitare a inculpaților S.B. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. și art. 5 alin. (1) C.pen. (74 de acte materiale), S.C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen. și respectiv spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 și art. 5 alin. (1) C.pen. (72 de acte materiale) și S.C., sub aspectul comiterii infracțiunii de evidențiere în documentele legale a unor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen..
Cu toate acestea, astfel cum se va dezvolta în cele ce succed, prima instanță a avansat o serie de argumente și explicații ale situației factuale și problemelor de drept, într-o manieră susceptibilă a crea unele confuzii, aspecte care vor fi surmontate în prezentul demers argumentativ al Curții.
Astfel, procedând la reevaluarea pe fond a cauzei, prin prisma analizei tuturor probelor necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la împrejurările cauzei, prin evidențierea aspectelor concordante ce pot releva existența faptelor și vinovăția inculpaților și a probelor ce pot servi ca temei al soluționării cauzei, consecință a efectului devolutiv al cauzei, Curtea reține următoarele:
În primul rând, sub aspect factual, Curtea reține că SC R.T. SRL a fost înființată în data de 10.03.2010, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Iași sub numărul (...), având CUI nr. (...), cu obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor și sediul social declarat în satul (...), județul Iași. Asociat unic al societății și administrator, atât în drept cât și în fapt, de la înființare până la data de 25.01.2012, a fost inculpata S.B..
La data de 20.01.2012, inculpata S.B. a depus la Administrația Finanțelor Publice Comunală Răducăneni, documentația pentru schimbarea sediului social al SC R.T. SRL, inclusiv contractul de comodat încheiat la data de 11.01.2012 iar la data de 23.01.2012, prin cererea de mențiuni nr. 3108, inculpata S.B. a solicitat Oficiului Registrului Comerțului Iași retragerea sa din calitatea de administrator, cooptarea de noi asociați, în persoana numiților P.F.S. și C.C., majorarea capitalului societății, numirea unui nou administrator, în persoana numitului P.F.S. și schimbarea sediului social al SC R.T. SRL din satul (...), conform contractului de comodat încheiat la data de 11.01.2012 între numita D.V., în calitate de comodant și SC R.T. SRL, reprezentată de P.F.Ș., în calitate de comodatar. Conform declarației - tip model 3 nr. 3108/23.01.2012, S.B. a specificat că la noul sediu se vor desfășura activități proprii de birou pentru societate.
În data de 25.01.2012, prin cererea de mențiuni nr. 3633, inculpata S.B. a solicitat Oficiului Registrului Comerțului Iași retragerea sa din calitatea de asociat unic și cesiunea părților sociale deținute către numiții P.F.S. și C.C.. Astfel, din data de 25.01.2012, societatea are ca asociați pe P.F.S. (45% din părțile sociale) și C.C. (55% din părțile sociale).
Deși aceasta a renunțat, la data de 25.01.2012, la calitatea de administrator al SC R.T. SRL, împrejurare atestată prin declarația înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului în aceeași zi (dată când modificarea actului constitutiv al societății devine opozabilă terților), cu toate acestea, la data de 26.01.2012 a retras din contul societății, deschis la Raiffeisen Bank – agenția Nicolina, suma de 29.970 lei, după reținerea de către bancă a comisionului bancar din suma inițială de 30.119,85 lei, singura sumă de bani rămasă în cont, motivul retragerii, specificat pe formularul de retragere în numerar fiind „achiziții marfă cf B 28”. Inculpata a depus, de asemenea, la bancă borderoul de achiziție nr. 28/26.01.2012 semnat de aceasta, înscris din care rezultă că SC R.T. SRL a achiziționat fier beton de la persoana fizică S.I. având seria cărții de identitate (...), ce corespunde, în realitate, unei persoane cu numele A.M..
Sub aspectul achizițiilor declarate de SC R.T. SRL, în perioada de referință, potrivit Declarațiilor D394, aferente semestrelor I și II 2011 (filele 118 și 123 vol. 1 dosar urmărire penală), acestea sunt în cuantum total de 15.667.040 lei (din care suma de 12.634,713 lei reprezintă bază impozabilă și suma de 3.032,327 lei TVA), din acestea fiind făcute plăți doar către doi furnizori, SC D.M. SRL și SC T.G. SRL, cu privire la care în mod just expertul contabil a apreciat că aceste plăți reprezintă o incertitudine, atât timp cât nu există o evidență financiar-contabilă și nici documente justificative, respectiv facturile de achiziție de marfă.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, SC R.T. SRL a declarat cheltuieli cu achiziția mărfurilor și un TVA deductibil, în timp ce furnizorii săi SC B. SRL, SC C&C B. SRL, D.I. SRL, SC D.M. SRL, SC K.I. SRL, SC M&M D. SRL, SC N.A. SRL, SC RM C.A. SRL, SC V.C. SRL, SC S.B. SRL, SC R.P.I., SC M. SRL, SC L. SRL, SC FB E. SRL, SC CC D. SRL, SC A.I.G. SRL, SC S. SRL și SC E.I. SRL, nu au declarat livrările de marfă aferente, respectiv venituri din vânzarea mărfurilor și nici nu au colectat TVA-ul aferent, existând neconcordanțe în ceea ce privește declarațiile D 394 sem. I și II, în cuantum total de 12.840.586 lei, din care suma de 10.355.311 lei bază impozabilă și suma de 2.485.275 lei TVA.
Societatea nu deține documente justificative în cauză, nu a efectuat plăți către furnizori decât în mică măsură (cu excepțiile anterior indicate) și nu a prezentat evidența contabilă aferentă înregistrării activității economice desfășurată, rezultând un caracter fictiv al operațiunilor comerciale de achiziție declarate. În aceste circumstanțe, cheltuielile cu marfa și TVA-ul aferent nu au caracter deductibil, SC R.T. SRL beneficiind nelegal de diminuarea profitului impozabil prin declararea unor cheltuieli nereale.
Trebuie precizat că anterior, inculpații S.C. și S.C. au fost împuterniciți de inculpata S.B. să efectueze operațiuni pe contul societății. Astfel, prin hotărârea asociatului unic din data 28.07.2010, inculpata S.B. l-a împuternicit cu puteri depline pe inculpatul S.C., ca în numele său și pentru ea, să preia extrase de cont ale societății, să depună documente bancare, să retragă documente bancare și să efectueze retrageri de numerar. O astfel de împuternicire a fost dată, în aceleași limite, prin hotărârea din 13.03.2011, și inculpatului S.C.
Atât inculpata S.B. cât și inculpații S.C. și S.C. au retras, în mai multe ocazii, sume de bani din contul societății.

Din documentele puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmării penale, care se coroborează, sub acest aspect, în mare parte cu datele din raportul de constatare întocmit de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași (cu mențiunea că în cuprinsul raportului au fost omise încasările de 80.000 lei din 02.12.2011, 10.000 lei din 23.12.2011 și 10.000 lei din 16.01.2012) rezultă că în perioada 27.04.2010-26.01.2012, SC R.T. SRL a încasat prin cont de la diferite societăți comerciale suma de 13.952.826,50 lei, sume presupus provenite de la diverși agenți economici (societăți comerciale) care ar fi achiziționat mărfuri de la SC R.T. și pe care le-au plătit în contul SC R.T. SRL prin ordine de plată interbancare.

De asemenea, în aceeași perioadă, din contul SC R.T. SRL au fost retrase, de către inculpații S.B., S.C. și S.C., toate sumele de bani cu care a fost alimentat contul societății, cu excepția sumei de 694.824,34 lei, care a fost achitată prin ordin de plată interbancar, în contul S.C.D.M. S.R.L (suma totală de 531.824,34 lei, conform plăților efectuate în 11.07.2011, 14.07.2011, 25.07.2011, 29.07.2011 și 08.08.2011) și în contul T.G. SRL (suma de 163.000 lei, plată efectuată în data de 12.12.2011) Astfel, suma de 13.193.093, 37 lei a fost retrasă în numerar de către cei trei inculpați S.B., S.C. și S.C.. Astfel cum în mod just a observat expertul contabil, diferența din suma stabilită de acesta și de către specialistul din cadrul parchetului, provine din dublarea, din eroare a unor sume, în cuprinsul raportului de constatare, mai exact suma de 21.890,00 lei (la pozițiile 216 și 217 ale anexei nr. 6 a raportului specialistului, în condițiile în care această suma a fost deja consemnată la poziția 215) și suma de 40.000 lei (la pozițiile 67 și 68 ale anexei nr. 6 a raportului specialistului, în condițiile în care această sumă a fost deja consemnată la poziția 66 ).

După cum rezultă din mențiunile efectuate (unele dintre ele olograf) în cuprinsul documentelor bancare puse la dispoziție de Raiffeisen Bank rezultă că, în vederea retragerii sumelor de bani, inculpații S.C. și S.C. (în calitate de reprezentanți ai societății și împuterniciți pe contul acestei societăți) au întocmit și semnat declarații pe propria răspundere, pe care le-au depus la Raiffeisen Bank, potrivit cărora că și-au asumat faptul că sumele de vor fi ridicate reprezintă plata drepturilor cuvenite persoanelor fizice de la care achiziționează marfă și că vor pune la dispoziție documentele justificative care se află în sediul firmei.

Reține Curtea că au fost identificate mai multe operațiuni de retragere numerar pentru care banca a pus la dispoziție documente (declarații pe proprie răspundere ale reprezentanților R.T. SRL, borderouri de achiziție, formulare de retragere numerar, sumele de bani fiind retrase succesiv de către cei trei inculpați, în principal cu justificarea „achiziții marfă”.

În urma analizei borderourilor de achiziție întocmite și depuse la Raiffeisen Bank de către reprezentanții SC R.T. SRL, a rezultat faptul că în 68 de borderouri de achiziție sunt specificate persoane fizice care ar fi livrat mărfuri către SC R.T. SRL și cărora le-au fost atribuite serii și numere ale unor acte de identitate aparținând altor persoane. Astfel, cele 68 de borderouri de achiziție conțin mențiuni nereale referitoare la identitatea persoanelor cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase.
Cu privire la aceste aspecte, inculpata S.B. a arătat, în esență, că a fost administrator al SC R.T. SRL de la momentul înființării și până la data cesionării părților sociale, ocupându-se de „toată firma, de toate actele firmei”, societatea neavând angajați. Inculpata a precizat că i-a împuternicit pe inculpații S.C. și S.C. pentru a retrage sume de bani din conturile societății pentru ca inculpata să plătească furnizorii, rolul acestora fiind strict acela al ridicării sumelor de bani, fără ca inculpații să cunoască destinația sumelor de bani ori să și-i însușească. Inculpata a menționat că nu știe să citească și nici să scrie și nu a semnat plicul ce conținea somația de prezentare a actelor contabile. Totodată, a precizat că a semnat borderourile de achiziții și tot dânsa s-a ocupat de completarea declarațiilor fiscale.
Inculpatul S.C. a declarat că a fost împuternicit pe contul bancar al SC R.T. SRL de către inculpata S.B., rolul acestuia fiind acela de a se deplasa la bancă, de a ridica și de a înmâna banii inculpatei. Inculpatul a precizat că nu a avut nicio altă implicare în activitatea societății.
Inculpatul S.C. a precizat că inculpata S.B. l-a rugat să-i facă o împuternicire pe cont, pentru ca acesta să poată fi „trimis la bancă”, întrucât inculpata avea un copil mic și nu se putea deplasa mereu la bancă. Inculpatul a precizat că a înmânat banii retrași inculpatei și nu a desfășurat altfel de activități în cadrul societății iar în ceea ce privește documentele pe care le întocmea la bancă, scria ceea ce îi spunea persoana de la ghișeu. Cu referire la destinația banilor, inculpatul a menționat că declara, în documentele bancare, ceea ce era consemnat pe borderoul pe care i-l dădea administratorul firmei. Cu prilejul declarației, inculpatul S.C. a depus la dosarul cauzei 67 de procese-verbale de predare către inculpata S.B., în calitatea de administrator, a sumelor de bani retrase din contul societății.
În primul rând, se impune a fi precizat că în actul de sesizare pot fi identificate o serie de inadvertențe referitoare la maniera de descriere a faptelor concrete imputate.
Astfel, deși la încadrarea în drept a infracțiunilor de evaziune fiscală, se menționează că „inculpata S.B., S.C. și S.C. au desfășurat împreună activități comerciale producătoare de venituri”, în concret în cuprinsul actului de sesizare, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 se face referire doar la achizițiile de pe teritoriul național ale acestei societăți, ale căror date nu corespund din punct de vedere al sumelor și al furnizorilor declarați. Rechizitoriul nu menționează explicit care sunt „activitățile comerciale producătoare de venituri”, în ce au constat în concret și dacă, în afara achizițiilor fictive declarate la organul fiscal competent prin D 391 semestrele I și II, societatea a desfășurat și alte operațiuni comerciale cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În al doilea rând, deși nu au fost făcute cercetări privind realitatea operațiunilor economice ce au generat încasări prin contul bancar al societății valoarea încasărilor de la persoane juridice din perioada 2010-2012 a fost pusă într-o relație de conexiune cu situația de fapt fiscală reținută la întocmirea raportului de specialitate de către specialistul parchetului prin care a fost stabilit prejudiciul.
În al treilea rând, deși în descrierea situației factuale, procurorul face o serie de afirmații în privința unor activități concrete ale inculpatului S.C., corelative cu cele ale inculpatului S.C., cu refererire la retragerile sumelor de bani, totuși, când se dispune trimiterea în judecată, doar inculpatul S.C. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani.
Este neîndoilenic că maniera de descriere a faptelor este una criticabilă sub aspectul acurateții juridice, mai ales în contextul în care se descriu acțiuni multiple pretins ilicite, dar se dispune trimiterea în judecată doar cu privire la unele dintre acestea, fără a se da vreo soluție de clasare sau disjungere a cauzei cu privire la celelalte activități care au făcut obiectul narațiunii descriptive din conținutul rechizitoriului.
Or, Curtea constată că de principiu, în situații ce aceasta, soluția care poate răspunde cel mai bine echitabilității procedurii ar fi remedierea acestor sincope care pot afecta dreptul la apărare al acuzaților dar și buna înfăptuire a justiției, ori, după caz, restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare. În prezenta cauză, dosarul a parcurs deja o restituire către prima instanță în vederea rejudecării cauzei și motivării corespunzătoare a soluțiilor pentru ca instanța de apel să poată fi în măsură să-și exercite controlul judiciar, astfel că, raportat și la durata excesiv de mare a procedurii din dosar (în 2015 fiind sesizată prima dată instanța), dar și la celelalte considerente care țin de măsura probării faptelor (astfel cum au fost descrise de procuror), soluția de constatare a lipsei întrunirii condițiilor de existență a infracțiunilor în discuție este singura posibilă în această cauză.
Astfel, în privința infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților S.C. și S.C., deși se susține că infracțiunea de evaziune fiscală, în modalitatea reținută în sarcina inculpatei S.B. (și care vizează în concret declararea unor achiziții de bunuri fictive), a fost săvârșită împreună cu ceilalți doi inculpați, la descrierea faptelor imputate primilor inculpați nu se arată nici maniera concretă în care ar fi acționat aceștia, nici împrejurările care ar putea constitui situația premisă a acestei infracțiuni reprezentată de desfășurarea unor operațiuni economice anterioare reale din care să rezulte obținerea de profit, dar nici modalitatea în care aceștia ar fi acționat concertat.
Dincolo de aceste incongruențe legate de modalitatea de descriere a acțiunilor concrete imputate, probatoriul cauzei nu a relevat dincolo de orice dubiu vreo acțiune ilicită concretă în sensul elementului material al infracțiunii de evaziune fiscală în sarcina inculpaților S.C. și S.C., nefiind probat că aceștia ar fi depus personal la organul fiscal teritorial declarația 394 privind achizițiile de pe teritoriul național ale acestei societăți, achiziții ale căror date nu corespund realității din punct de vedere al sumelor și furnizorilor declarați.
De asemenea, din probatoriul cauzei nu rezultă nici ce anume activități comerciale producătoare de venituri ar fi desfășurat inculpații S.C. și S.C., în calitatea de administratori în fapt/reprezentanți ai societății.
Singura activitate probată a acestor inculpați este cea legată de retragerea sumelor de bani din contul societății (reprezentând încasări de la persoane juridice), chiar și utilizând înscrisuri false, acțiuni care nu se circumscriu nici infracțiunii de evaziune fiscală comisă de inculpata S.B. (mai ales că nu există o corespondență logică documentată probator între aceste proveniența și natura sumelor retrase și declararea unor achiziții fictive de bunuri de către cea din urmă inculpată).
Nimic din acțiunile inculpaților S.C. și S.C. nu realizează conținutul înregistrării în evidența societății a unor facturi fiscale fictive, evidențierii în declarațiile fiscale a unor achiziții de bunuri și servicii fictive, depunerii unor astfel de declarații, contrafacerii unor documente justificative care să creeze aparența că acele operațiuni s-au desfășurat în realitate, în scopul diminuării obligațiilor fiscale.
De altfel, inculpații nici au fost împuterniciți să depună declarațiile fiscale la care procurorul face referire ori că elaboreze aceste declarații de achiziții aferente anului 2011, sem. I și II.
De asemenea, faptul că inculpații S.C. și S.C. au preluat de la administratorul societății borderourile de achiziție, au completat și depus la bancă formularele de retragere de numerar, că au retras sumele de bani și în cazul inculpatului S.C. că și-a însușit sumele de bani provenite din încasările de la diverse persoane juridice, pentru operațiuni comerciale care nici măcar nu fost cercetate/descrise în actul de acuzare și care nu fac obiectul evaziunii fiscale, pentru care au fost trimiși inculpații în judecată, nu realizează conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, soluția achitării fiind corectă.
În ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpaților S.B. și S.C., Curtea reține că inculpaților li s-a imputat varianta normativă constând în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.
Or, din acesta rezultă că acțiunea de ascundere ori disimulare nu poate fi decât ulterioară infracțiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor, adică ulterioară comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.
Efectuarea operațiunilor de retragere de numerar din contul SC R.T. SRL, provenite din încasări de la persoane juridice, cu justificarea achiziționării de marfă, borderourile de achiziție fiind completate de inculpată și depuse la bancă conținând mențiuni nereale referitoare la identitatea persoanelor fizice cărora li se atribuie calitatea de vânzători și, implicit, de destinatari ai sumelor retrase nu poate fi calificată ca având aptitudinea de a disimula adevărata natură a circulației sumei de 5.286.993 lei (aferente unui număr de 74 de operațiuni de retragere de numerar – 72 de operațiuni efectuate de inculpatul S.C. și 2 de către inculpată), iar inculpatul S.C. adevărata natură a circulației sumei de 5.207.323 lei (aferente unui număr de 72 de retrageri de numerar), nefiind probată infracțiunea predicat/premisă, respectiv evaziunea fiscală din care să fi provenit sumele spălate.
Mai mult, potrivit acuzării, situația premisă în cazul infracțiunii de spălare a banilor ar consta în infracțiunea de evaziune fiscală, presupus săvârșită în perioada 2010-2012 (consumată la data de 25.01.2012 – data depunerii declarației D394 aferentă semestrului II 2011), perioadă care se poate constata că este similară cu data comiterii infracțiunii de spălare a banilor (consumată la data de 26.01.2012 – data ultimei retrageri pentru inculpata S.B. și la data de 20.01.2012 – data ultimei retrageri pentru inculpatul S.C.), practic elementul temporal al infracțiunii predicat-evaziunea fiscală se suprapune peste cel al infracțiunii subsecvente de spălare de bani, fiind chiar concomitente, ceea ce evident, reprezintă o construcție juridică artificială.
În plus, nicio probă administrată în cauză nu suține caracterul ilicit al sumelor de bani, încasate ca urmare a unor presupuse operațiuni de livrare de bunuri, prin contul societății, de la diferite societăți comerciale, și nici nu s-au efectuat cercetări cu privire la natura și proveniența acestor sume de bani, nefiind dovedit caracterului fictiv al livrărilor societății ci doar a achizițiilor în persoana inculpatei S.B..
Chiar dacă s-ar admite, din rațiuni pur teoretice ținând de argumentația propusă de acuzare ,că sumele ,,spălate” ar proveni din infracțiunea de evaziune fiscală (deși aceasta încă nu se consumase la momentul retragerilor succesive de numerar de către inculpați, și deși nu există nicio probă cu privire la caracterul ilicit al sumelor de bani retrase, astfel cum deja s-a arătat), nu se explică de ce sumele de bani, presupus spălate, sunt mult mai mari decât sumele de bani „rezultate” din infracțiunea de evaziune fiscală, ori care anume dintre sumele spălate provenind din evaziune fiscală și ce proveniență ar avea celelalte sume care nu ar proveni din evaziune fiscală.
În realitate însă, retragerea de către inculpații S.B. și S.C. au a sumelor de bani din conturile societății nu reprezintă nicidecum o disimulare cu privire la natura și circulația sumelor de bani, doar pentru că nu s-a făcut dovada ulterioară a destinației declarate la momentul retragerii acestora, fiind posibil chiar ca inculpații să fi folosit sumele de bani în scopul declarat, dar prin achiziții în numerar, fără facturi și documente justificative, practică și modalitate de lucru care este una ,,tradițională” în cazul acestor societăți administrate de persoane fără educație și pregătire, fiind posibil ca de aici să rezulte de fapt și interesul declarării unor operațiuni fictive de achiziții ulterior, tocmai pentru a justifica ieșirea de facto a acelor sume de bani din patrimoniul societății, fără a influența profitul real al acestei societăți.
În acest context, nu s-ar putea susține nici că sumele de bani retrase ar reprezenta însușirea produsului infracțiunii de evaziune fiscală, astfel cum a reținut prima instanță, în condițiile în care nu s-a probat o legătură între sumele de bani retrase și cele care ar fi fost datorate statului, ca urmare a declarării unor operațiuni fictive, confuziunea patrimoniului și caracterul fungibil al sumelor de bani neputând suplini lipsa unui probatoriu concret care să dovedească în mod indubitabil această conexiune.
Cu alte cuvinte, faptul că inculpații au justificat retragerile de numerar prin înscrisuri care nu reflectă realitatea, în condițiile în care ulterior nu s-au regăsit facturi sau alte documente fiscale care să confirme destinația declarată la momentul retragerilor, nu este însă în măsură să susțină ideea că a fost ascunsă/disimulată presupusa proveniența evazionistă a sumelor de bani, ori că s-a creat aparența dobândirii licite a sumelor de bani, aceste activități putând fi calificate cel mult ca infracțiuni derivate din infracțiunea de fals.
Potrivit disp. art. 29 alin. (1) lit. b din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.
Este de esența acestei infracțiuni crearea aparenței de legalitate în privința obținerii unor bunuri.
În principiu, în privința infracțiunii de spălare a banilor, se vorbeste despre existenta obligatorie a trei etape:
1 – infractorul obtine fonduri ca rezultat a unor infractiuni, ascunde urmele/originea veniturilor ilicite pe care vrea sa le introducă in circuitul financiar sub o aparenta de legalitate, de natura sa evite anchetarea naturii fondurilor;
2 – infractorul dirijează fondurile obținute in mod ilicit pentru cumpărarea de bunuri si servicii, urmărind in acest fel sa le dea o aparenta legitima;
3 – după ce a trecut prin primele doua etape, spălătorul de bani trece fondurile in circuitul economic legal, le poate transforma, schimba proprietatea.
Așadar, în cazul infracțiunii de spălare a banilor trebuie ca banii sa fie negri, adică sa provină dintr-o infractiune anterioară (cum ar fi de exemplu infracțiunile de corupție, santajul, traficul de persoane, înșelăciunea, furtul, evaziunea fiscală, contrabanda, traficul de droguri, etc).

Spălarea banilor este partea financiară de facto a tuturor infracțiunilor prin care se obține profit, fiind mijlocul prin care infractorii încearcă să ascundă originea și posesia reală a veniturilor provenind din activitățile infractionale.

Autorul infractiunii de spălare a banilor intentioneaza a da o aparență de legalitate unor profituri obținute ilegal, pentru a beneficia ulterior de sumele obținute.
Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infractionala sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, in scopul de a ascunde provenienta sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective.
Necesitatea de a recicla banii decurge din dorința de a ascunde o activitate infracțională și din aceea de a beneficia ulterior de sumele obținute.
Potrivit art. 2 lit. d) din Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, termenul de bunuri înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum si actele juridice ori documentele care atesta proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele. Bineînțeles că în conceptul de bunuri sunt incluși și banii.
În art. 2 lit. h) din Conventie se definește expresia „infracțiunea principală” ca fiind orice infracțiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a produsului infractiunii, reglementate de art. 6 din Conventie.
Obiectul juridic generic al infractiunilor prevăzute la art. 29 din Legea nr. 656/2002 îl constituie relatiile sociale prin care statul apara circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial si civil), prevenind si combatând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infractiuni grave prevăzute de lege, prin instituirea unor obligatii ale anumitor persoane fizice si juridice de a sesiza operatiunile cu astfel de bunuri, de a se abtine de la efectuarea unor acte si fapte juridice legate de produsul infractional sau de a favoriza autorii ori participantii la infractiunile principale.
Obiectul juridic generic al infractiunilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 este subsecvent obiectului juridic generic al infractiunilor principale adica al acelor infractiuni grave prin care s-a obtinut „produsul” ce urmeaza a fi „spălat”. Ca urmare, constatarea infractiunilor de spălare a produsului infractiunii se poate face numai concomitent sau ulterior constatării infractiunilor principale al căror produs se spală.
Infractiunile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 656/2002 au obiect material sau imaterial care este constituit din orice bun produs direct sau indirect al infractiunii principale. Atunci când, cu stiintă, se schimbă, se transferă, se cumpără ori se revinde obiectul „concret” al infractiunii principale, in mod repetat, pentru a-i ascunde originea, infractiunea de spălare de bani subzista, iar bunurile, la oricâte transformări ar fi fost supuse, vor avea acelasi regim juridic penal.
Latura subiectivă a acestei infractiuni o constituie intentia directa calificata prin scop care presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor elemente: cunoasterea ca obiectul „spălării”, corporal sau necorporal este produs al infractiunii principale; motivul, imboldul rezultat din dorinta de a folosi bunul produs al infractiunii, direct sau indirect, fără riscul de a fi descoperit; scopul, sa fie ascunderea sau disimularea originii sau naturii ilicite a produsului infractiunii principale, precum si de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea principala sa se sustragă de la urmărirea penala, judecata sau executarea pedepsei.
Latura subiectivă a infractiunii de spălarea produsului infractiunii, asa cum este definita de legiuitor, deosebeste aceasta infractiune, de infractiunile de tăinuire si favorizarea infractorului prevazute de art. 269 si art. 270 din C.pen. Persoana care cu intentie directa ajuta in orice mod la săvârsirea infractiunii de spălare a produsului infractiunii este complice, indiferent daca este interesat material sau dezinteresat, deoarece el încalcă o obligatie prevăzută de legiuitor pentru prevenirea si combaterea a astfel de fapte, încălcare care presupune ca, complicele a urmărit împreuna cu autorul scopul ilegal.
Este de esența acestei infracțiuni crearea aparenței de legalitate în privința obținerii unor bunuri.
Infracțiunea de spălare de bani are ca obiect juridic special, în primul rând, relațiile sociale patrimoniale, a căror normală desfășurare este afectată de disimularea originii ilegale a bunurilor provenite din infracțiuni în scopul de a face imposibilă identificarea adevăratei surse a acestora și de a le introduce în circuitul economico-financiar legal, astfel încât infractorii să dețină controlul asupra beneficiilor ilicite. Astfel, sunt afectate interesele patrimoniale.
În subisdiar, sunt vătămate și relațiile sociale care se nasc și se dezvoltă în legătură cu înfăptuirea justiției, prin disimularea și ascunderea adevăratei naturi a bunurilor fiind împiedicată aflarea adevărului în legătură cu faptele de spălare a banilor. De asemenea, prin activitățile infracționale specifice acestei infracțiuni se aduce atingere desfășurării normale a activității organelor judiciare, deoarece prin ascunderea, disimularea, schimbarea, transformarea sursei ilicite a bunurilor, dându-le o aparență de legalitate și de proveniență licită, este îngreunată activitatea organelor judiciare de investigare a infracțiunii de spălare a banilor, dar și a identificării făptuitorilor faptei din care provin banii supuși procesului de spălare (a se vedea, în acest sens, Alina Ana Dumitrache - Spălarea banilor. Perspectiva clujeană. Aspecte juridico-penale, Editura Universul Juridic, București, 2013, pagina 247).
Obiectul material al infracțiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârșirea infracțiunii principale, care sunt supuse operațiunilor de spălare – bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum și actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea. Noțiunea de bunuri se referă la documentele și instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piața financiară, bancară, de investiții și asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate. În varianta prevăzută de art. 29 lit. b), obiectul material al spălării banilor îl constituie bunurile care provin din infracțiunea predicat și a căror proveniență, situare, dispoziție, circulație, proprietate sau drepturi sunt ascunse sau disimulate de către spălătorul de bani, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
Latura obiectivă a modalității prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, prezintă două modalități – ascunderea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provenind din săvârșirea de infracțiuni sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provenind din săvârșirea de infracțiuni.
Elementul material îl constituie activitatea de ascundere sau de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale. Atât ascunderea, cât și disimularea vizează natura juridică a proveninței, a situării, a dispoziției, a circulației ori a drepturilor asupra acestora.
Ascunderea dreptului presupune introducerea ilegală a dreptului produs al infracțiunii principale într-un alt drept cu aspect legal, “spălându-se” astfel primul drept de caracterul său ilicit. Disimularea dreptului produs al infracțiunii presupune înlocuirea trăsăturilor ilegale ale acestuia cu altele care să îi confere un aspect legal. Prin proveniența dreptului în cauză trebuie înțeles locul, ca sistem de relații și raporturi juridice din care vine sau provine acesta.
O altă formă a modalității prevăzute de art. 29 pct. 1 lit. b) se referă la ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a dispoziției cu privire la dreptul respectiv. În ceea ce privește conceptul de ”circulație” a bunurilor incorporale, aceasta se referă la trecerea scriptică, sub formă juridică, a ”dreptului în cauză” de la o persoană la alta. ”Trecerile” sunt fie cu folosirea unor persoane cu identități false, ca apoi să fie una-două treceri (vânzări-cumpărări) reale până la făptuitor, ori unul sau mai mulți intermediari ai acestuia.
Prin aceste treceri succesive care pot fi acte juridice încheiate sub formă autentică sau acte sub semnătură privată (cumpărări-vânzări, cesionări, împrumut cu garanție în condițiile nerestituirii garanției, antecontract cu arvună) se înlătură acele trăsături ale ”dreptului în cauză” (apartenență, preț neplătit, modalitate de obținere) care țin de modul ilegal de dobândire a acestuia și înlocuirea cu alte ”trăsături” care să creeze aparența de origine și/sau dobândire licită.
Or, în cauza de față, nu se poate susține că infracțiunea predicat, respectiv evaziunea fiscală, ar fi creat un produs al infracțiunii care să fi fost ascuns ori disimulat sub aspectul adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.
Nu s-a dovedit că sumele de bani care au stat la baza retragerilor de numerar ar fi provenit din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală ori din alte infracțiuni; de altfel, nici actul de sesizare nu reține că sumele de bani retrase de inculpați în cadrul operațiunilor ar fi avut vreo natură infracțională (nefiind făcute nici cercetări în acest sens), ci doar sunt puse într-o legătură artificială cu acuzația de evaziune fiscală.
De asemenea, în cauză nu se poate susține nici măcar că inculpații ar fi introdus în circuitul economic sume de bani provenite din evaziune fiscală, în scopul ascunderii originii ilicite a acestor sume.
Rezultă, așadar, că pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecații în ambele cicluri procesuale, situația de fapt reală excede acuzațiilor de natură penală aduse incupaților, neexistând elemente de ordin probator cert care să susțină vinovăția inculpaților în comiterea acestor fapte, prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată.
Pe cale de consecință, Curtea nu găsește vreun motiv de modificare a soluției primei instanțe sub aspectul soluțiilor de achitare a inculpaților.
În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, și în mod corelativ caracterul nefondat al criticilor formulate în cadrul apelului promovat în cauză, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 466 din 25.07.2025 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8638/99/2015*, sentință pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 272 C.pr.pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați S.B. și S.C., în cuantum de câte 1044 lei (av. (...), delegația nr. 64030/13.08.2025 și av. (...), delegația nr. 64031/13.08.2025), precum și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat S.C., în cuantum de 300 lei (av. (...), delegația nr. 64029/13.08.2025) se vor achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, sumele urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 466 din 25.07.2025 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8638/99/2015*, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 C.pr.pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați S.B. și S.C., în cuantum de câte 1044 lei (av. (...), delegația nr. 64030/13.08.2025 și av. (...), delegația nr. 64031/13.08.2025), precum și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat S.C., în cuantum de 300 lei (av. (...), delegația nr. 64029/13.08.2025) se vor achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, sumele urmând a rămâne în sarcina statului.
Definitivă.

Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția inculpaților, a părții civile și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, potrivit art. 405 alin. (1) C.pr.pen., azi, 15.12.2025.

Președinte,	Judecător,
(...)	(...)

Grefier
(...)

Redactat, tehnoredactat judecător M.M.

2 exemplare/15.12.2025

Tribunalul Iași – judecător (...)

5 ex comunicate: 4 ex apelant, 1 ex PCA IS, 1 ex PNT IS